Friedrich Nietzsche

"Toate spiritele profunde au nevoie de o masca: mai mult decat atat, in jurul fiecarui spirit profund se formeaza neincetat o masca, datorita interpretarii invariabil false, adica anoste, a tuturor cuvintelor sale, a tuturor pasilor sai, a tuturor manifestarilor vietii sale."

luni, aprilie 19

Daca a gandi este o infractiune, atunci sunt un infractor...partea a II-a

Apar doua burti albastre, dupa care doi inteligenti. Instinctele lor de gentelmeni britanici erau inca indecise: nu erau inca hotarati cine era domnul si cine era doamna. Isi fac semn unul altuia sa iasa, dupa care se inghesuie amandoi si calca grosolan pe alee. Ghita incepe sa maraie de dupa un copac. Parea ca ar vrea sa-i boteasca un pic. Asta este ceea ce eu numesc solidaritate!
Ma uit la ei cu un ranjet diabolic pe fata. Acum eu eram cel care-i astepta, cel care era "cu un pas inainte" (astept cu nerabdare ziua in care intelectualii vor gasi o noua expresie), cel care era pe teritoriul sau, cel care ataca - sau caruia i-ar fi placut sa atace. Ma uit la Ghita. Niciodata comunicarea nu a fost intr-atat de buna intre noi. Inceteaza sa mai maraie. Aparent in situatii de urgenta cooperarea intre indivizi care actioneaza in interiorul acelorasi puncte de reper devine mult mai eficienta, chiar daca intr-o stare normala acestia ar fi indiferenti unul fata de celalalt.

Inteligentii - evident pozitionati intr-o situatie jenibila, in care autoritatea lor nu este reglementata sa functioneze si impotriva activistilor anti-militie cu 4 picioare, colti si coada si in care ar fi facut orice sa para ca nu observa un individ aflat chiar in calea lor - se uita nedumeriti la Ghita si pornesc mai departe in "misiunea" lor. Ei tot timpul se afla "in misiune"! Insasi viata lor este o "misiune"! Intreaga umanitate, miscarea de revolutie, cometa Halley, norii de cenusa vulcanica, babuinii din Africa, minerii din Petrosani si Scoala de Spart Seminte din Podu' Ros - nimic din toate acestea nu ar putea fiinta fara ei; fata de toate acestea "misiunea" lor este indispensabila!

- Buna ziua, le zic, sunt..., dar banuiesc ca stiti asta deja din moment ce ma cautati!

- Hmm..noi avem alte treburi dom'le, avem o situatie aici in zona, nu va cautam pe dumnea'stra!

- Aha, si daca tot este o situatie aici in zona, v-ati gandit sa vedeti si ce mai e pe la mine prin posta, cat mai am la intretinere, cui mai dau buna ziua... astea-s tehnici folosite de vechea Militie, tot cu asta va ocupati si voi?

- Eeh, de unde stii tu ca asa facea Militie? Ai trait tu atunci? La cati ani aveai...

- Sa inteleg ca despre Revolutia din 1789 nu ati putea sa vorbiti niciodata, pentru ca presupun ca nu ati trait atunci nu? N-ati fost acolo...

- Las' , tu doar asa din carti daca stii, daca ai citit.

- Pai cam cu asta ma ocup, sunt masterand in Stiinte Politice si in general ma preocupa domeniul asta. Si totusi de ce ma cautati?

- Dumnea'stra va plac asa peretii astia? Vrem si noi sa avem un oras curat, se face curatenie acuma primavara, se reconditioneaza blocurile!

- Aha, voi tot la asta ati ramas? M-au mai prins doi intr-o seara ca s-a dat un scris la aproape un kilometru distanta de aici si mi-au zis ca eu l-am facut!

- Si ce daca, exista posibilitatea de a contesta amenda, nu-i nicio problema. Daca dumneavoastra sunteti nevinovat...

- Pai am facut deja contestatie si o plangere...

- Ahahaha, va tradeaza pantalonii dom'le!

Iata dovada! Incontestabila de altfel...Aceasta tampenie avea sa dea de gandit cateva zile mai tarziu si Judecatorului, cand am fost sa cer anularea amenzii. Aveam doua pete de vopsea pe pantaloni. Una verde si una rosie. Aceleasi pete pe care le aveam si cand m-au prins noaptea. Aceleasi pete pe care le aveam si cand mi-am pictat frunze de canabis pe peretii din baie. Aceleasi pete le am si acum.

- Mi-am renovat apartamentul. Curatenia de primavara!

- Da' asta iarna doar ati fo' prins de politie, acolo la Cub!

- Decembrie 2008, atunci am fost prins! Nu iarna trecuta!

- Cum? Cum? Da' va arat aici, si se inghesuie sa scoata ceva din mapa...

- Stati linistiti, nu iarna trecuta. Si totusi am trecut la alt gen de actiune, daca am fost prins odata asta nu inseamna ca toate scrisurile care apar sunt ale mele.

- Eeh da, dar vedeti si dumnea'stra, de cand stati aici... s-a cam umplut cartierul. Si acolo e, si acolo, si acolo...

- Vedeti peretii astia?, si indic un perete pe care ai putea sa gasesti flegme si urme de urina de acum 40 de ani. Pe peretii astia apar scrisuri! Reconditionati-i pe astia si mai vedem unde or sa apara altele. In general, astia care scriu pe pereti scriu pe peretii murdari. Vedeti? E si o parte buna in treaba asta cu scrisurile! Dupa ce apar mesaje de astea pe pereti se intereseaza Politia de cei ce le-au scris, caci dintr-o data, dupa 40 de ani, s-a hotarat Primaria sa reconditioneze peretii astia, fix astia...Si daca aveti ceva sa-mi spuneti, de ce nu veniti sa-mi ziceti mie? Trebuie sa-mi intrebati vecinii?

- Dar noi eram in trecere, ce daca am intrebat? Doar nu am dat cu paru'...asa poti si tu sa mergi si sa intrebi de agent Cozma. Ce, asta inseamna ca te urmarim? Asa mai intrebam si de vecinul tau Bogdan (nu stiu nici acum cine e vecinul meu Bogdan). Ne mai informam si noi, trebuie sa stim ce se intampla, nu?

- Data viitoare intrebati-ma pe mine va rog! Servici usor!

- La revedere!

In tot acest timp inteligentii se deplasau incet incet inspre strada, sa para cumva ca ei nu ar fi stat niciodata de vorba cu mine. Se uitau in jurul lor cu atentie si incercau sa evite sa lungeasca discutia. Eu eram aproape de ei, cu Ghita langa mine.

Dupa ce pleaca gaborii, il mangai pe Ghita, ma apuc de sacosa si ma duc inspre scara. Ma vad intr-un alt geam care facea pe-a oglinda si care-mi spunea ca doi inteligenti colorati intr-un albastru translucid se deplasau indignati inspre strada. Dintr-o data, inca un moment de perfecta comunicare! Ghita sprinteaza puternic catre gabori si incepe sa latre. Cativa centimetri...atat daca ar fi lipsit, as fi vazut doi militieni la pamant. Dar, as putea sa le pun la indoiala calitatile lor atletice, as putea sa le contest intelectele - toate adunate gramada -, dar nu as putea niciodata sa nu ma incred in vigilenta lor! Imediat s-au intors catre Ghita! Ar fi fost pacat sa piarda ceva material albastru, sau poate chiar niste kilograme in plus! S-au uitat la mine cu scarba - de parca eu l-as fi indemnat pe Ghita sa "recurga la astfel de gesturi" si si-au continuat "misiunea".

Seara, umblam prin cartier cu un carnat in buzunar si il cautam pe Ghita.

[Demersul continua!]

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu