Cand te trezesti te intrebi uneori daca ai visat ceva, e firesc “uneori” nu!? De ce n-ar fi la fel de firesc sa te intrebi asta si inainte sa adormi ? Cine a impus aceasta ordine ? Nu cumva tocmai cel care a fost supus ei ? Pare o politica destul de democratica daca privim lucrurile asa, insa politica nu poate fi niciodata democratica. Politica nu este altceva decat visul prin excelenta! Visul vrea sa dureze, vrea sa se extinda, nu vrea niciodata trezirea, caci trezirea inseamna pentru el sfarsitul. Visul se vrea povestit atunci cand este frumos, placut, util; se vrea analizat, apreciat, scris, descris, comentat, amintit! Dar se vrea uitat cand este cosmar...Nu exista vise urate, exista cosmaruri. Doua lucruri care se opun, nu doar care se disting. Ce pretentie de limbaj! Asadar politica – adica visul – nu ar putea fi niciodata cosmar. Tocmai din acest motiv, politica este visul prin excelenta! Nu Hypnos, ci Thanatos!
Dar, domnule Freud, daca visam ca visam, interpretam visul pe care l-am visat, sau pe cel care l-am visat ca-l visam? Zhuangzi, unul dintre fondatorii taoismului, povestea in lucrarea sa “Calatorie Libera”, despre limitele dintre vis si realitate.
“Candva Zhuang Zhou s-a visat fluture. Ce fericit era fluturele! Era atat de incantat si de bucuros, incat nu mai stia ca este Zhou. Insa, deodata, s-a trezit si s-a mirat ca este Zhou. Nu mai stia daca Zhou se visase fluture sau fluturele se visase Zhou. Asadar, intre Zhou si fluture pesemne ca exista o deosebire. Aceasta se numeste “transformarea lucrurilor”. In sfarsit o lipsa de “matrixism” in interpretarea acestei chestiuni!
Transformarea lucrurilor. Simplificarea lor prin simplul fapt ca vorbim despre lucruri cand ne referim la un tot, fie el compus din fiinte vii - din care oamenii ii desting pe oameni -, fie el compus din restul lucrurilor, iar restul lucrurilor sunt distinse de oameni. Tirania omului este in aceeasi masura si tirania limbajului. Omul – ca prima pretentie de limbaj, aceasta incarnare a naivitatii, proprietar al unei limbi despre care crede ca il ajuta sa descrie si sa inteleaga totul, dar care nu-l poate ajuta sa comunice cu acel tot, din care si el face parte. Paradoxal, nu? Si absurd in acelasi timp...pentru ca el, omul, asociaza impotenta cu lipsa – mai exact, impotenta sa comunicationala, de limbaj, cu lipsa limbajului acelui rest.
Acelasi Zhuangzi se intreaba insa, ca daca limba ar putea sa exprime si sa inteleaga tot, atunci nu cumva am rezolva problema cunoasterii intr-o singura zi? Originile antice ale postmodernismului – postmodernism antic, antic, nu de anticariat! Respingerea absolutismelor, a cunoasterii absolute, a “caii, adevarului si vietii”! “Tu ai calea ta. Eu am calea mea. Cat despre calea dreapta, calea corecta, calea unica, asa ceva nu exista!” Postmodernism modern – Friedrich Nietzsche. De ce postmodernism modern, si nu postmodernism postmodern atunci cand vorbim despre un “arhitect al postmodernismului”? Trebuie mentionat ca al doilea termen are functia de specificare temporala. Trebuie mentionat ca al doilea termen trebuie sa fie folosit, mai ales atunci cand ne aflam sub imperiul unei filosofii contemporane care tinde sa se auto intituleze postmoderna, doar pentru ca, din punct de vedere temporal, coincide cu aceasta. Amintim aceste lucruri pentru a ne asigura ca v-am administrat doza zilnica recomandata de scepticism...
Asadar, ce sunt visele si ce este realitatea? Este realitatea o creatie a imaginatiei noastre, a viselor noastre? Atunci corpurile noastre – ca parte integranta a realitatii - sunt creatia propriei imaginatii? Adica a propriului corp - daca apelam la bunul simt si gasim un sediu al imaginatiei undeva in interiorul organismului, si nu in afara lui, pe post de accesoriu al vreunui duh strain. Sunt visele, domnule Freud, cheia de la poarta periferiei constientului? Accesul catre inconstient? Daca da, atunci cum putem, domnule Freud, sa fim inconstienti, chiar si cand visam ? Nu cumva insasi “ a fi” presupune o nota de constienta?
Un raspuns rezonabil il detinea, inca din antichitate, taoistul Zhuangzi: transformarea lucrurilor. De ce aceasta dihotomie intre vis si realitate? De ce nu doar o transformare a lucrurilor? Sau cel putin... a perceptiei despre lucruri. Aceasta dihotomie apare atunci cand omul isi creaza tot soiul de zei – ca cei ai religiilor –, sau de minizei – ca cel al ratiunii. In acel moment visele sunt ridicate la rangul de “cheie a cunoasterii”, de manifestare a unor ratiuni ascunse, etc. Nu e de mirare ca insasi vestea nasterii mai multor dumnezei a fost primita tocmai intr-un vis. Nu e de mirare ca unii folcloristi ai psihologiei, ca domnul Freud “aici de fata”, gasesc rational sa se ocupe de interpretarea viselor, un atribut detinut pana atunci in special de mandri gnostici, clerici sau ezoterici.
Cand stiinta s-a apucat sa interpreteze visele a vorbit despre creierul care ramane activ in timpul somnului si despre visele care sunt doar o manifestare ale acelei activitati. Nimic dezgustator...Totusi, exemple ca “sfaturi despre cum sa-ti atingi visele in 3 pasi”, “nu vei putea visa in timp ce sforai”,”copiii de pana la trei patru ani nu viseaza niciodata despre ei insisi.”, etc. evidentiaza tocmai faptul ca daca un instrument se dovedeste a fi util intr-un caz, aceasta nu trebuie sa insemne ca acesta este util in sine.
Dar vai...cand capitalismul s-a apucat sa interpretezele visele! S-a exploatat vacanta de vis, masina de vis, iubita de vis, casa de vis, slujba de vis, periuta si antidiareicul de vis, viata de vis, realitatea de vis! Totul a inceput sa devina de vis, pentru a putea scapa de cosmaruri.
Fiecare dintre aceste etape ar putea fi considerate trepte ale cunoasterii, sau ale lipsei de cunoastere ! Treptele asta fac – legatura dintre locul cel mai de sus si locul cel mai de jos si e dificil sa-ti dai seama care sunt reperele care ne indica ascensiunea si care indica, defapt, descensiunea. O asociere cumplita intre cunoastere si lumina – probabil foarte profitabila pentru biserici – nu face decat sa-i intoarca cu spatele la lumina, si deci la cunoastere, pe cei care fac asemenea asocieri si sa nu-si urmeze altceva decat propria umbra .
Dar, domnule Freud, daca visam ca visam, interpretam visul pe care l-am visat, sau pe cel care l-am visat ca-l visam? Zhuangzi, unul dintre fondatorii taoismului, povestea in lucrarea sa “Calatorie Libera”, despre limitele dintre vis si realitate.
“Candva Zhuang Zhou s-a visat fluture. Ce fericit era fluturele! Era atat de incantat si de bucuros, incat nu mai stia ca este Zhou. Insa, deodata, s-a trezit si s-a mirat ca este Zhou. Nu mai stia daca Zhou se visase fluture sau fluturele se visase Zhou. Asadar, intre Zhou si fluture pesemne ca exista o deosebire. Aceasta se numeste “transformarea lucrurilor”. In sfarsit o lipsa de “matrixism” in interpretarea acestei chestiuni!
Transformarea lucrurilor. Simplificarea lor prin simplul fapt ca vorbim despre lucruri cand ne referim la un tot, fie el compus din fiinte vii - din care oamenii ii desting pe oameni -, fie el compus din restul lucrurilor, iar restul lucrurilor sunt distinse de oameni. Tirania omului este in aceeasi masura si tirania limbajului. Omul – ca prima pretentie de limbaj, aceasta incarnare a naivitatii, proprietar al unei limbi despre care crede ca il ajuta sa descrie si sa inteleaga totul, dar care nu-l poate ajuta sa comunice cu acel tot, din care si el face parte. Paradoxal, nu? Si absurd in acelasi timp...pentru ca el, omul, asociaza impotenta cu lipsa – mai exact, impotenta sa comunicationala, de limbaj, cu lipsa limbajului acelui rest.
Acelasi Zhuangzi se intreaba insa, ca daca limba ar putea sa exprime si sa inteleaga tot, atunci nu cumva am rezolva problema cunoasterii intr-o singura zi? Originile antice ale postmodernismului – postmodernism antic, antic, nu de anticariat! Respingerea absolutismelor, a cunoasterii absolute, a “caii, adevarului si vietii”! “Tu ai calea ta. Eu am calea mea. Cat despre calea dreapta, calea corecta, calea unica, asa ceva nu exista!” Postmodernism modern – Friedrich Nietzsche. De ce postmodernism modern, si nu postmodernism postmodern atunci cand vorbim despre un “arhitect al postmodernismului”? Trebuie mentionat ca al doilea termen are functia de specificare temporala. Trebuie mentionat ca al doilea termen trebuie sa fie folosit, mai ales atunci cand ne aflam sub imperiul unei filosofii contemporane care tinde sa se auto intituleze postmoderna, doar pentru ca, din punct de vedere temporal, coincide cu aceasta. Amintim aceste lucruri pentru a ne asigura ca v-am administrat doza zilnica recomandata de scepticism...
Asadar, ce sunt visele si ce este realitatea? Este realitatea o creatie a imaginatiei noastre, a viselor noastre? Atunci corpurile noastre – ca parte integranta a realitatii - sunt creatia propriei imaginatii? Adica a propriului corp - daca apelam la bunul simt si gasim un sediu al imaginatiei undeva in interiorul organismului, si nu in afara lui, pe post de accesoriu al vreunui duh strain. Sunt visele, domnule Freud, cheia de la poarta periferiei constientului? Accesul catre inconstient? Daca da, atunci cum putem, domnule Freud, sa fim inconstienti, chiar si cand visam ? Nu cumva insasi “ a fi” presupune o nota de constienta?
Un raspuns rezonabil il detinea, inca din antichitate, taoistul Zhuangzi: transformarea lucrurilor. De ce aceasta dihotomie intre vis si realitate? De ce nu doar o transformare a lucrurilor? Sau cel putin... a perceptiei despre lucruri. Aceasta dihotomie apare atunci cand omul isi creaza tot soiul de zei – ca cei ai religiilor –, sau de minizei – ca cel al ratiunii. In acel moment visele sunt ridicate la rangul de “cheie a cunoasterii”, de manifestare a unor ratiuni ascunse, etc. Nu e de mirare ca insasi vestea nasterii mai multor dumnezei a fost primita tocmai intr-un vis. Nu e de mirare ca unii folcloristi ai psihologiei, ca domnul Freud “aici de fata”, gasesc rational sa se ocupe de interpretarea viselor, un atribut detinut pana atunci in special de mandri gnostici, clerici sau ezoterici.
Un scurt fragment din “Interpretarea viselor”: “Realizarea dorinţei se exprimă uneori, în vis, într-o manieră indirectă. Atunci este
necesar, pentru a restabili adevărata gîndire a celui care doarme, să se adauge
lanţului veriga care lipseşte. Este primul pas pe calea interpretării visului. Un soţ,
spre exemplu, îmi povesteşte visul tinerei sale soţii. Aceasta a visat că i-a venit ciclul.
Or, încetarea ciclului este simptomul gravidităţii. Aceste două idei nu pot decît să
coincidă în mintea tinerei femei, iar conţinutul visului ei, ca dorinţă realizată, îmi
indică în mod clar că ea doreşte ca graviditatea să întîrzie să se producă.” Suna logic, nu? Ce nu este logic insa, este de ce domnul Freud ne ascunde noua de unde stie el daca in acest caz, sau in oricare altul desigur, este vorba despre un vis, sau despre un cosmar.
necesar, pentru a restabili adevărata gîndire a celui care doarme, să se adauge
lanţului veriga care lipseşte. Este primul pas pe calea interpretării visului. Un soţ,
spre exemplu, îmi povesteşte visul tinerei sale soţii. Aceasta a visat că i-a venit ciclul.
Or, încetarea ciclului este simptomul gravidităţii. Aceste două idei nu pot decît să
coincidă în mintea tinerei femei, iar conţinutul visului ei, ca dorinţă realizată, îmi
indică în mod clar că ea doreşte ca graviditatea să întîrzie să se producă.” Suna logic, nu? Ce nu este logic insa, este de ce domnul Freud ne ascunde noua de unde stie el daca in acest caz, sau in oricare altul desigur, este vorba despre un vis, sau despre un cosmar.
Cand stiinta s-a apucat sa interpreteze visele a vorbit despre creierul care ramane activ in timpul somnului si despre visele care sunt doar o manifestare ale acelei activitati. Nimic dezgustator...Totusi, exemple ca “sfaturi despre cum sa-ti atingi visele in 3 pasi”, “nu vei putea visa in timp ce sforai”,”copiii de pana la trei patru ani nu viseaza niciodata despre ei insisi.”, etc. evidentiaza tocmai faptul ca daca un instrument se dovedeste a fi util intr-un caz, aceasta nu trebuie sa insemne ca acesta este util in sine.
Dar vai...cand capitalismul s-a apucat sa interpretezele visele! S-a exploatat vacanta de vis, masina de vis, iubita de vis, casa de vis, slujba de vis, periuta si antidiareicul de vis, viata de vis, realitatea de vis! Totul a inceput sa devina de vis, pentru a putea scapa de cosmaruri.
Fiecare dintre aceste etape ar putea fi considerate trepte ale cunoasterii, sau ale lipsei de cunoastere ! Treptele asta fac – legatura dintre locul cel mai de sus si locul cel mai de jos si e dificil sa-ti dai seama care sunt reperele care ne indica ascensiunea si care indica, defapt, descensiunea. O asociere cumplita intre cunoastere si lumina – probabil foarte profitabila pentru biserici – nu face decat sa-i intoarca cu spatele la lumina, si deci la cunoastere, pe cei care fac asemenea asocieri si sa nu-si urmeze altceva decat propria umbra .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu