Friedrich Nietzsche

"Toate spiritele profunde au nevoie de o masca: mai mult decat atat, in jurul fiecarui spirit profund se formeaza neincetat o masca, datorita interpretarii invariabil false, adica anoste, a tuturor cuvintelor sale, a tuturor pasilor sai, a tuturor manifestarilor vietii sale."

duminică, aprilie 11

Daca a gandi este o infractiune, atunci sunt un infractor...partea I

O scurta recapitulare...cine sunt eu?
Pentru ei..pentru mine...sau pentru Stat...sau poate..pentru numele lui Dumnezeu?
Nu conteaza....spune cine esti tu!
Pai...in toate cazurile sunt o amenintare. O amenintare pentru ei, pentru ca ei sunt Statul. Si o amenintare pentru mine pentru ca gandesc, iar rezultatul gandirii imi poate provoca foame, privatiuni de libertate, lovituri de pumn, teroare psihica, ras incontrolabil, nervi si tot ceea ce Statul stie sa faca mai bine: anihilare totala! Si pentru numele lui Dumnezeu: eu sunt antinumele!

Ce sunt eu?
Ce intrebari idioate... Cine dracu' s-ar chinui sa le afle raspunsul vreodata si la ce i-ar folosi daca ar sti cu exactitate? In momentul in care stii cu exactitate cine esti sau ce esti atunci nu poate fi indicata decat o singura calitate: prostia! Poti sti cu exactitate ce vrei: libertate, dar nu poti sti cu exactitate ce este libertatea... Cu siguranta, ma aflu mult mai departe decat refuzul tembel de a ma autodefini - de teama sa nu cumva sa te limitezi, tu fiind desigur un geniu nemarginit, iar nemarginirea neputand fi analizata cu marginitul ajungi vertiginos la concluzia ca nu merita sa te etichetezi. Ar fi relevant in acest caz sa mentionez ca sunt anarhist.

Ce patesc eu?
Mi-e foame.

Ce fac?
Ies din apartament, imi umplu pieptul cu o gura de plastic proaspat din fata blocului, astept vreo 8 secunde pana se da o baba cu o punga in mana la o parte ca sa pot trece mai repede pe alee, imi tin respiratia inca 3 secunde cat trec pe langa tomberoanele de gunoi, refuz sa vad ca la coltul blocului vecin sta o alta baba care cerseste aproape zilnic, intru in alimentara. Sub ochii mei un cocalar astepta sa primeasca un pachet de kent si o sticla de cola la 2,5 litri. Langa mine mirosea a Fashion TV. O pitipoanca se uita nedumerita la frigider. Probabil se intreba: capsunile au mai multe calorii decat icrele negre? Imi corectam respiratia ca sa nu-mi ghioraie matele si cer: o paine, o legatura de ridichi, una de ceapa verde, o sticla cu apa, cateva rosii pana la 100 de mii si ma intorc acasa. In dimineata asta fac chef - nu stiu daca am de facut ceva pe ziua de azi, daca nu am nimic de facut e cu atat mai rau pentru mine.

Observ!
Ghita latra fioros in fata blocului meu in timp ce o vecina grasa il cicalea, il certa si vroia sa-l alunge cu un bat. Ghita este un caine. Daca il vezi iti imaginezi neaparat ca un astfel de caine nu ar putea latra niciodata. Defapt Ghita este mai mult decat un simplu maidanez, este maidanezul cartierului. Dintre toti cainii vagabonzi de prin cartier el o duce cel mai bine. Bineinteles, doarme pe strazi si iarna si vara, dar multa lume il saluta, are tot timpul cel putin un fel de mancare pe trotuarul din fata unui bloc si, dupa cum ati observat pana acum, are ceea ce majoritatea maidanezilor nu au: nume! Aparent este foarte mandru de numele lui. Dintotdeauna am avut obsesii vis-a-vis de nume. Chiar numele meu este unul pe care il detest foarte mult, iar mai demult m-am despartit de o fata pentru ca o chema Elena. Mi-a parut rau cred, pentru ca arata bine. Dar o chema Elena... Unii pe care eu ii consider cei mai inteligenti oameni in materie de nume sunt niste anarhisti din Franta inceputului de secol XX. Li s-a intamplat nenorocirea de a avea copii, insa au refuzat sa le puna nume - isi vor alege ei un nume mai tarziu, cand vor creste, care sa li se potriveasca.
In fine, intotdeauna am obiceiul asta de a ma pierde in detalii. Cica unii l-ar numi "prostul obicei"! I-as ruga sa-mi povesteasca si mie viata lor, dar fara detalii!

Doi politisti se retrageau incet din fata lui Ghita, inaintand catre blocul vecin. Era o vreme frumoasa, iar ei pareau sa se bucure din plin de acest aspect: nu purtau gecile groase si lungi, erau doar intr-un fel de jachete mai groase, in pieptul carora ar trebui sa se afle o insigna de fier pe care este inscriptionat un numar la care ar trebui sa te chiorasti vreo' jumate de ceas in cazul in care s-ar intampla ca unul dintre ei sa-ti dea o bucata pe care tu sa nu o meriti. Bineinteles, insigna nu era acolo. Dar ce nu lipsea? Nu lipsea mapa neagra de piele! Tot timpul am fost curios sa aflu si eu ce poate sa poarte un gabor intr-o mapa neagra de piele. Ei si studentii de pe copou! Dar macar studentii se duc la cursuri...gaborii unde se duc? Ma roade curiozitatea mai tare decat ma roade in momentul in care iubita mea isi cauta telefonul sunand in geanta cat acesta apuca sa sune de vreo doua ori. Si ma intreb...ce-o fi avand in geanta aia de nu-si poate gasi telefonul? Dar de fiecare data curiozitatea mea opreste in clipa in care raspunde la apel. In schimb, in cazul politistilor ramane inca un mister pentru mine mapa lor neagra.

Intra in blocul din fata, cu uniformele lor albastre, cu pantofii lor luciosi si cu mapele lor negre. Ma uit urat le ei. Se uira urat la mine. Ma uit frumos la Ghita. Ghita da din coada. Il mangai bine si o aud pe vecina mea grasa: hai, hai incoa! Ma chema in scara blocului, ferindu-se parca sa nu fie auzita sau vazuta de...eventualii lunetisti care s-ar afla pe un bloc din apropiere.
Da de ce te cauta sectoristu?
S-au uitat la tine in posta si la lista de la intretinere...

Cine? Astia doi la care latra Ghita?

Da da...si m-au intrebat daca vorbesti frumos, daca dai buna ziua, daca nu ai facut scandal pe aici si daca nu cumva stiu daca scrii pe pereti...

Aha...pai o sa-i astept sa iasa din blocul celalalt sa-i intreb ce vor de la mine.

Da da... dar sa nu le zici ca ti-am zis.

Ies din scara, mai trag o gura de plastic proaspat in piept. Il mangai bine de data asta pe Ghita, imi las sacosa sa se sprijine de un perete si astept. Ma simteam de parca eram in generala si asteptam sa iasa un cocalar de la ore pe care vroiam sa-l bat...din motive neclare. Probabil de asta vroiam sa-l bat...ceva nu imi era clar! Cu siguranta, nici sacosa mea nu se simtea prea bine. Ghita era insa fericit! Eram doar noi trei: eu, sacosa mea si Ghita. Astia nu sunt niciodata intimidati de cat de iute sau apasat le raspunzi, ei sunt intimidati doar daca de partea cealalta se afla mai multi. Tocmai pentru ca pentru ei este foarte greu sa cuantifice capacitatile intelectuale ale unui individ: 2 destepti sau 2 prosti tot 2 is. Ma gandesc sa o sun pe iubita mea, macar sa stie si ea ce mi se intampla si...sa par si eu ca am relatii. Ii povestesc si ii spun ca ii astept sa iasa o data in pizda mamii lor din bloc sa vad ce vor de la mine. Eu eram langa usa de la intrare. Usa de la intrare era langa scari. Usa de la intrare are un geam murdar prin care nu vezi si functioneaza mai degraba ca o oglinda. Gaborii tocmai coborau si ajunsesera langa usa de la intrare.

[Conversatia noastra si ce a urmat dupa...scriu mai incolo, acum mi-e foame si trebuie sa-mi curat niste cartofi...brb]





4 comentarii:

  1. Da' mult mai dureaza sa cureti cartofi.
    Astept deznodamantul, dar vad ca ai cartofi, nu gluma...

    RăspundețiȘtergere
  2. Am mancat si m-a cuprins lenea...scriu maine :))

    RăspundețiȘtergere
  3. Lasa-ma sa ghicesc... iar ai mancat.

    RăspundețiȘtergere
  4. cata expectanta...si cea mai grava eroare: cineva chiar sa creada in ce spun!

    RăspundețiȘtergere