Este incredibila aceasta incapatanare a omului de a profita intr-atat de mult de acest "dar" al sau: ratiunea. De cand o singura calitate, un singur criteriu, ne diferentiaza categoric de celelalte specii? Si de cand se pune semnul egal intre diferenta si superioritate ?
Aceasta compozitie chimica pe care ei o numesc ratiune este ridicata la un nivel metafizic, are statul de divinitate, este transcendenta. Cu ce ar fi deranjat simpla denumire a organului respectiv? Cu faptul ca si celelalte fiinte detin un asemenea organ. Dar celelalte fiinte nu au - la fel sau deloc - aceeasi capacitate de a rationa. Prin urmare, omului, "datorita" faptului ca acest organ i s-a dezvoltat mai mult, i se atribuie in mod vulgar si posibilitatea de a rationa mai mult. Iata, ridicarea cantitatii la rang de calitate!
Dar iata si contradictia flagranta, ratiunea! Pornesc de la acceptiunea sa "generala" din DEX. In conformitate cu acesta, ratiunea este "facultatea omului de a cunoaşte, de a gândi logic, de a înţelege sensul şi legătura fenomenelor; p. ext. judecată, minte. ♦ Treapta a doua a cunoaşterii, caracterizată prin faptul că operează cu noţiuni, judecăţi şi raţionamente. 2. Temei, motiv, justificare".
Deci este facultatea omului! A omului! Prin urmare, fiind singura fiinta care are aceasta capacitate, animalele nu ar putea cunoaste, nu ar putea intelege sensul si legatura fenomenelor. (1) Animalelor li s-a dezvoltat mai mult instinctivitatea, si nu "ratiunea"; ele pot cunoaste cateva chestiuni bazice dar nu pot opera conceptual, nu au motive pentru care actioneaza intr-un anumit fel si nu in altul.
Nu au motive? Au instincte! Dar daca acceptam viziunea nietzscheana asupra ratiunii - aceea de relatie intre intincte - va fi mult mai usor sa intelegem felul in care functioneaza aceste mecanisme.
Asadar, daca un caine are instinctul de a fugari o pisica, si nu o face, inseamna ca nu actioneaza instinctiv, deci are un motiv pentru care nu actioneaza instinctiv. Se va replica faptul ca acel caine este conditionat, este un animal domestic, si a fost "dresat" sa nu fugareasca pisici. Dar cainii de pe strada? De ce uneori aleg sa fugareasca pisici si alteori nu? Dar lupii? De ce in unele cazuri nu si-au ascultat instinctul si au refuzat o masa buna, pentru a alapta un pui de om? De ce erau conditionati? De instinctul de reproducere? Nu cumva instinctele lor sunt mult prea ascutite pentru a diferentia speciile intre ele?
Dar, ceea ce numesc ei ratiune are un sediu: creierul! Iar acest sediu este conditionat de aer, apa, mancare; actiunile individuale si "libere" difera fata de felul in care o persoana actioneaza in conditii de stres, extaz, frica, frig, difera fata de felul in care o persoana actioneaza in "turma", cand are orgasm, sau nu, cand simte placere sau cand simte durere. Inseamna ca individul actioneaza in functie de o serie de conditii externe, chiar daca avem in vedere si foamea ca fiind o conditie externa. Deci, si omul este la fel de conditionat ca un caine! Mai degraba as spune ca, prin refuzul instinctivitatii si adoptarea religiei ratiunii omul este cel dresat, si nu animalul!
Prin urmare, daca si omul are instincte, ratiunea lui ce este? Nu cumva acea "capacitate" de a respinge instinctele? Deci de a le coordona! De a "alege" care dintre instincte functioneaza in unele cazuri si care functioneaza in alte cazuri! Asadar, nu cumva ajungem la viziunea nietzscheana a ratiunii ca relatie dintre instincte ?
Omul, are el capacitatea de a alege? Si cand spun "capacitate" ma refer la toata puterea sensului pe care il are acest termen. Daca exista vegetarieni, s-ar spune ca unul din motivele pentru care nu mananca si carne este ca nu vor sa manance hoituri! Aleg sa nu manance carne! Au canini, deci au instinctul de a manca si carne, dar refuza! Este aceasta o alegere rationala? Sau este actiunea instinctuala, naturala, a unui individ de a refuza canibalismul ? Ceea ce ei numesc alegere, nu este altceva decat actiunea instinctului mai puternic! Tu nu alegi nimic! Atat timp cat tu nu iti alegi contextul in care te afli, in care traiesti, in care te poti trezi mergand pe strada, tu nu alegi nimic! Daca ti se da "libertatea" de a alege doar intre A si B, cand stii ca ai putea sa alegi intre toate literele alfabetului, tu numesti aceasta alegere? Ba si mai indraznet, alegere libera! Asadar, daca tie ti se da un context concret, dintre care tu trebuie sa alegi anumite variante din mai multe variante posibile, dar pe care nu le poti accesa atunci, acest lucru inseamna ca reprezinta o alegere? Si pe langa faptul ca te afli intr-un context pe care nu il poti controla, acel "trebuie sa alegi", nu implica tocmai libertatea de alegere!
Daca animalele au creierul mai putin dezvoltat, iar instinctele mai mult dezvoltate, aceasta inseamna doar ca exista o functionare mai rapida a instinctelor, spre deosebire de om, care este "nevoit" sa mediteze inainte de a actiona la fel ca un animal! Oricum va actiona, intotdeauna va actiona instinctiv, chiar daca trece prin indelungi perioade de meditatii sau nu trece deloc, va actiona la fel! Asadar, cine este superiorul? Animalul? Sau animalul retardat?
Cum actioneaza aceasta forta divina, pretentios denumita ratiune, asupra omului? Il robotizeaza! Daca individul nu a avut parte de o perioada de crestere in care sa fie constrans va actiona liber, constrangerea - de orice fel - ii va minimaliza actiunea libera si rapida a instinctului si ii va "dezvolta" obstacolul mintal!
Asadar, atat timp cat ai un creier, care e sediul ratiunii, iar corpul tau e compus in principiu din aceleasi elemente chimice ca ale tuturor celorlalte animale, inseamna ca esti la fel ca celelalte animale! Aceasta poveste cu animalele la care s-a dezvoltat instinctivitatea si omul caruia i s-a dezvoltat ratiunea m-a plictisit deja! A crede in ratiune inseamna a prelua ipocrizia ca metoda de cunoastere! Daca pisicilor li s-au dezvoltat ghearele sa poata vana, deci sa-si procure hrana, oamenilor li s-a dezvoltat limbajul pentru a putea coopera in producerea hranei, incapabili fiind sa vaneze singuri. Acest limbaj este doar o alta forma a aceluiasi instinct - de alimentare -, nu vreun dar divin, nici dumnezeu in sine si nici ceea ce va transforma in zei!
Iar aceasta problema a limbajului este singura problema! Pentru ca o cunoastere cat mai vasta a unor termeni si o asezare a acestora intr-o ordine potrivita constituie tot ceea ce are nevoie omul pentru a se certa si pentru a-i demonstra unui altuia altceva. E doar un joc de cuvinte!
Mai departe analizand observ ca atat timp cat exista oameni diferiti care au creierele exact de aceeasi marime, in schimb unul are "capacitatea" de cunoastere mai mare ca celalalt, nu poate sa demonstreze nimeni ca un creier de animal -deci mai mic- nu poate sa dezvolte o capacitate de cunoastere mai mare decat un creier uman! Exista cimpanzei mai "destepti" decat unii oameni, iar acest lucru e demonstrat stiintific! Daca animalele nu detin acelasi limbaj articulat, acest lucru nu demonstreaza deloc faptul ca nu gandesc, sau ca nu detin ceea ce ei numesc ratiune!
Revenind la DEX, instinctul este "un complex de reflexe înnăscute, necondiţionate, proprii indivizilor dintr-o anumită specie şi care le asigură dezvoltarea organismului, alimentarea, reproducerea, apărarea". Deci la baza stau cele trei instincte : frica, foamea si sexul, dar stau la baza "indivizilor dintr-o anumita specie". Desigur, omul in acest caz nu este manat nici de foame, nici de frica si nici de sex. Dar, mergand mai departe observam ca instinctele mai pot sa insemne "facultatea înnăscută a tuturor fiinţelor sau a tuturor indivizilor unei specii de a executa acte determinate (pentru asigurarea necesităţilor vitale ale organismului). 2) Sentiment inconştient de prezicere a celor ce urmează să se întâmple; intuiţie.". Dar, aceasta facultate de prezicere a celor ce urmeaza sa se intample nu este cumva acelasi lucru cu facultatea de a cunoaste? Ratiunea este descrisa in termenii in care sunt descrise si instinctele! Iata contradictia flagranta!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu