Problema Romaniei se reduce la doua cuvinte: revolutie sau prabusire !

Partea I

“Banii sunt totul, iar interesul civic sau cultural este nul !”
Giovanni Sartori


Problema Romaniei se reduce la doua cuvinte: revolutie sau prabusire! Valorile pentru care s-a murit in decembrie 1989 au fost ingropate odata cu tinerii revolutionari orbiti de idealurile libertatii si ale egalitatii. Valorile absolute: aberatii absolute! Valorile societal-statale: aberatii artificiale! Libertatea, egalitatea, dreptatea - "valori" in care se incred mintile slabe si frustrate ; valori pentru care intotdeauna s-au infaptuit cele mai mari crime; valori care au corupt cele mai extinse revolutii ! Nu trebuie dorite astfel de valori, nu se merita sa lupti pentru astfel de valori, ele nici macar nu merita sa fie desfiintate ci pastrate ca o dovada a incoerentei si incapacitatii ratiunii umane, cele care trebuie sa fie desfiintate sunt regimurile care conduc la nasterea unor astfel de dorinte si "valori" !
Lupta pentru recastigarea unor drepturi naturale considerate gresit ca fiind valori trebuie sa fie inlocuita cu lupta impotriva dusmanilor de moarte ai oricarei societati : crestinismul si capitalismul ! Crestinismul creeaza o masa de servili, democratia are nevoie de cetateni, nu de supusi. Capitalismul a creat, printre altele, insusi statul ! “A dori libertatea este incompatibil cu existenta statului !” ( M. Bakunin). La sfarsitul secolului XVIII notiunea de “stat” nu spunea nimanui nimic. Revolutia industriala da nastere noii tehnici rationalizate care genereaza o crestere a societatii din care se evidentiaza o noua clasa ce se doreste a fi dominanta: burghezia. Burghezia intreprinzatoare reuseste sa manipuleze masele si, datorita conditiilor nou create in societate, incepe sa supravegheze si sa disciplineze. Primul capitalism, astfel aparut, arunca in mainile burgheziei “corabia statului”! Aceasta metafora, aceasta iluzie, fusese construita inca din Evul Mediu, insa fusese construita de o meritocratie, de oameni cu adevarat capabili sa conduca si cu un dezvoltat simt al responsabilitatii, dar, instinctivi si sentimentali fiind, nu aveau cum sa descopere nicio tehnica. Dezumanizarea de care inca se face vinovat capitalismul, a inhibat, a oprimat orice radacini de romantism politic, de intuitivitate, de instinctivitate, si a dezvoltat capacitatea burgheziei de a crea o tehnica birocratica, armata, de control, de ordine publica si administrare pe care au numit-o “stat”!
Copilul capitalismului, “noul idol”, se va dovedi a fi fatal, dupa cum afirma filosoful german Friederich Nietzsche, “arhitectul postomodernismului”, “statul e unde sinuciderea pe indelete a tuturor se numeste viata”! Interventionismul statului ucide orice forma de spontaneitate sociala, “nicio samanta noua nu va putea da roade” ( Ortega Y Gasset). Societatea se vede nevoita sa traiasca pentru stat, omul de rand pentru mecanismul guvernamental si parlamentar. Noul om creat de stat, si implicit de capitalism, este “omul masa a carui viata e lipsita de proiecte si merge in deriva”. Capitalismul promoveaza un consumerism exagerat care corupe individul si ii transforma “a trai” in “a cumpara”, sau “a exista” in “a cumpara”, prin urmare viata sa este redusa doar la o plaja de posibilitati de cumparare.
Imperativa este schimbarea mentalitatii indivizilor, nu schimbarea societatii si nici macar “schimbarea” mentalitatii, caci orice “schimbare” implica o oarecare forma de autoritate si ascunde o masca a “vointei de putere”. Imperativa este trezirea constiintei indivizilor, trezirea spiritului civic. Imbecilizarea in masa prin televiziune a dat roade neasteptate, si aceasta este o alta cauza a capitalismului. Spiritul critic al individului este demontat sistematic iar scepticismul e catalogat ca incoerenta, inconsistenta a informatiei. Luam parte la nasterea si ascensiunea “culturii inculturii”, la “atrofierea si saracirea culturala”. “Videocratia fabrica in permanenta o opinie puternic hetero-dirijata, care in aparenta intareste, dar in esenta goleste de continut democratia ca guvernare a opiniei.” Constiinta fiecarui individ trebuie resuscitata, altfel orice forma de impunere a unor virtuti, doar din respect pentru ideea de virtute, virtuti diferite de conceptia generala a maselor, a poporului, despre virtute, “implica o dorinta ascunsa pentru un nou stat” !
Masele trebuie sa realizeze ca orice interventie intr-un sistem corupt este sortita esecului daca cei corupti nu sunt eliminati cu totii. Problema este ca tocmai sistemul astfel creat genereaza coruptia. Prin urmare sistemul, statul, trebuie desfiintat. Dimpreuna cu ceilalti “idoli” : crestinismul birocrat si capitalismul ! Crestinismul este birocratizat prin Biserica, “un fel de stat, dar de cea mai mincinoasa calitate !”



Partea a II-a

“Statul e cel mai rece dintre toate dihaniile reci - minte cu raceala si iata minciuna ce se scorneste din gura lui:
Eu, statul, eu sunt norodul !”
Friedrich Nietzsche


Statul, ca institutie a institutiilor, isi creste prin tentaculele sale viitorii supusi cu care se va hrani, astfel suntem martorii institutionalizarii coruptiei prin vot. Votul, aceasta arma “reformista”, trebuia sa fie suspectat de disimulare, de tradare, de manipulare, de “circ democratic”, inca din momentul in care a fost oferit ca instrument de control al puterii tocmai de cei carora urma sa le fie controlata puterea.
Votul oferit demos-ului – iluzia puterii!
Demos-ul, care in naivitatea sa a crezut in idealurile democratiei reprezentative asa cum disperarea ii face pe bolnavii aflati pe patul de moarte sa creada in toate retetele pentru a-si salva viata, a intrat in “jocul democratic” fiind captat de “noul idol” al capitalismului care le-a oferit “distragerea in masa” prin toate domeniile sale atractive ce se doreau a fi explorate. Votul nu este, asadar, nimic altceva decat institutionalizarea coruptiei !
Robert Dahl expune in lucrarea sa “Democratia si criticii ei” viziunea lui Jean Jacques Rousseau despre “democratia moderna”, viziune ce ar trebui serios reconsiderata. In dialogul la care asistam, Jean Jacques afirma: “Daca sunt atat de critic la adresa democratiei este fiindca ceea ce tu, alaturi de multi altii, insisti sa numesti “democratie moderna” nu este sin u poate fi foarte democratic. De ce nu spui lucrurilor pe nume, de ce nu numesti democratia moderna oligarhie ?”
Controlul asupra puterii executive, guvernamentale, este acordat prin constitutie unor “reprezentanti alesi”, constitutie care nu reprezinta altceva decat institutionalizarea injustitiei caci “domnia legii” devne “domnia legiuitorilor”, legiuitori pe care nimic nu-i legitimeaza astfel si nimic nu le atesta vreo expertiza sau vreo capacitate morala necesara emiterii unor legi decat votul, care in acest caz este exprimarea oarba a unor dorinte, sperante, iluzii reformiste a unor supusi, in niciun caz a unor cetateni. Si nici de “egalitatea in fata legii” nu se poate vorbi atat timp cat nu exista o egalitate in elaborarea lor.
Alegerile libere si corecte nu pot avea loc atat timp cat “autoritati cognitive ajung sa fie starurile de cinema, femeile frumoase, cantaretii, fotbalistii si altii de acelasi soi, in timp ce expertul, autoritatea cognitive competenta (chiar daca nu intotdeauna inteligenta), devine o cantitate neglijabila”. In acest caz “cat de suveran mai este un popor suveran care habar nu are de politica?” (G. Sartori). Demos-ul nu guverneaza, nici macar nu alege programul de guvernare, ci ii alege pe cei ce urmeaza sa-i guverneze. Intr-o societate servile, care nu poate forma nici o opinie colectiva, ci poate doar adopta opinii colectivizate, intr-o societate care nu poate forma nicio opinie publica ci poate doar sa fie martora dezbaterilor opiniilor in public, nu se poate discuta despre alegeri libere si corecte. Alegatorul rational nu este altceva decat “o entitate inutila si iluzorie”! Un cotidian ( Jurnalul National) anunta zilele trecute “moartea societatii civile” – e greu totusi sa vorbesti despre moartea a ceva ce n-a existat niciodata !
Sufragiul cuprinzator care se refera la dreptul la vot nu face decat sa atraga aceeasi critica adusa votului si o noua critica impotriva statului care pretinde ca ofera drepturi. Oare fara stat, natura umana nu ar fi dispus de aceleasi drepturi si libertati, recunoscute sau nu? Statul nu ofera drepturi, ci doar privilegii.
Dreptul de a candida in alegeri reprezinta institutionalizarea oligarhiei! Nicio libertate nu poate sa fiinteze in prezenta unor conditii, dreptul de a candida in alegeri nu poate fi numit drept din moment ce tocmai legea electorala prevede necesitatea unei sume de bani “modice” pentru a putea candida. Lipsa acuta de oameni politici a facut ca alegerile sa fie transformate in “show”-uri televizate, candidatii sa fie “autoritatile cognitive” recunoscute de Giovanni Sartori, iar alegatorii ( cei putini care se mai prezinta la vot) sa fie tintele de manipulate ale oligarhiei.
Libertatea exprimarii este un concept contestabil in totalitate. Critica autoritatii, guvernarii, regimului, poate fi usor prost inteleasa ca fiind o forma de terorism. De asemenea, libertatea exprimarii este nula in momentul in care individul este conditionat de o suma de bani pentru a-si putea expune in mod public ideile si nici nu poate face fata concurentei monopolizante ale oligarhiei. Chiar ideea de lege fundamentala care acorda libertatea la exprimare este inconsecventa, mai ales daca avem in vedere viziunea lui J. Bentham conform caruia “orice lege este o incalcare a libertatii!”.
Informatiile alternative de care ar trebui sa dispuna o democratie functionala sunt doar informatiile alternative oferite de oligarhia care controleaza media. Sursele alternative de informare, “protejate de lege”, pot fi considerate chiar subversive sau acuzate de subimnare a autoritatii statale.
Autonomia asociationala are la baza principii economice, nicidecum principii postmateriale care pot consolida o democratie. Macpherson evidentiaza foarte efficient acest aspect afirmand ca “individualismul posesiv bazat pe proprietate, obsedat de proprietate si cu adevarat indreptat spre capitalism genereaza o societate bazata pe valorile pietei care formeaza o serie de relatii intrusive si competitive intre toti oamenii”. Proprietatea nu mai poate fi acceptata conform viziunii liberale ca “garantie a libertatii”, ci trebuie recunoscuta ca fiind ceea ce este: “garantie a sclaviei”!
Astfel, “daca statul devine atotputernic nu exista nicio certitudine ca el va fi un stat binevoitor”. ( Robert Dahl) Statul, inspirat de drogul ideologic al capitalismului si anume liberalismul, lupta impotriva unei stari naturale de fapt : inegalitatea. Doreste crearea de sanse egale pentru toti, tratament egal pentru toti, rezultate egale pentru toti, insa viitoarea dezvoltare a indivizilor va urma cursul firesc si nu cursul prestabilit de autoritatea statala, adica va fi intocmai inegala. Lupta impotriva unei stari naturale pentru a duce la aceeasi stare, insa intr-o maniera care incalzeste sufletele indivzilor – o adevarata eficienta administrativa! Acest efort sistematic indreptat impotriva firii este criticat si de filosoful german Friedrich Nietzsche: “Ceea ce nu este o conditie vitala este vatamator vietii; o virtute care nu fiinteaza decat din pricina unui sentiment de respect pentru idea de “virtute”, cum o voia Kant, este primejdioasa. “Virtutea”, “datoria”, “binele in sine”, binele cu caracter de impersonalitate, de valoare obsteasca – himere in care se exprima degenerarea, ultima slabire a vietii, chinezeria din Koenigsberg.”
Statul e doar “statul gangster”, “ tot ce spune, minte- iar tot ce are, e furat”!

Un alt pericol este acela al actiunii independente a functionarilor sau ofiterilor militari. Institutionalizarea nepotismului si a traficului de arme este doar o alta scena in aceeasi piesa, a decadentei societatii romanesti. Meritocratia nu a cunoscut niciodata o asa mare distanta fata de planul real iar coruptia nu a cunoscut niciodata o asa mare distanta fata de planul ideal, astfel societatea romaneasca este societatea in care meritocratia si coruptia nu sunt notiuni opuse axial, ci meritocratia si supracoruptia sunt notiuni opuse axial, caci centrul axei este preluat de coruptie, acceptata ca o lege naturala, ca un modus vivendi, ca o maniera fireasca de solutiona orice problema.
Institutionalizarea colonialismului se face prin “logica integrarii europene” si a securitatii impotriva “terorismului”. Niciun stat nu ar trebui sa se simta amenintat decat in momentul in care el insusi reprezinta o amenintare! SUA si NATO nu au adus Romaniei decat MTV, Coca Cola si razboi, iar Uniunea Europeana nu a adus decat legitimarea controlului institutionalizat al gandirii si al actiunii sociale, in masura in care aceasta exista. Autoguvernarea societatii trebuie sa se desfasoare independent de prezenta si influenta organizatiilor suprastatale, iar “autoguvernarea despre care discutam nu este guvernarea fiecaruia prin el insusi, ci a fiecaruia prin toti ceilalti” (J.S.Mill)
Nevoia de garantii institutionale este considerat a fi vitala doar pentru ca,nici mentalitatea individuala, nici mentalitatea colectiva, nu au incercat sa gandeasca un sistem functional in afara acestei nevoi. Puterea de care dispune oligarhia, legitimata prin institutiile democratice, este acum incontrolabila, intrucat a intervenit scuza conform careaia daca puterea este in mainilie poporului, nu mai este nevoie de limitarea ei. Iar atat timp cat majoritatea decide, iar ceea ce decide majoritatea este in mod obligatoriu just, “democratia degenereaza in demagogie” ( Fr. Hayek)
Puterea de coercitie de care dispune sistemul a devenit deasemenea incontrolabila. “Atat timp cat constrangerea individului intr-un sistem democratic se realizeaza doar prin reguli generale produse chiar de sistem, acesta din urma controleaza puterea de coercitie”. ( Fr. Hayek)




Partea a III-a

“E mai bine sa mori in pozitie de drepti decat
sa traiesti ingenuncheat.”
Che Guevara

Asa cum afirmam la inceputul lucrarii problema Romaniei este redusa la doua cuvinte: revolutie sau prabusire ! Utopica ar putea fi considerata aceasta credinta doar in masura in care as incuraja viziunea conform careia un sistem cvasi-perfect sau chiar perfect ar fi impus dupa revolutie, insa unica viziune pe care o incurajez este viziunea trotkista a “revolutiei permanente” care sa reconfigureze si sa recorecteze sistemul imediat ce se dovedeste a fi necompatibil cu vointa reala a indivizilor. O revolutie in Romania nu ar transforma tara intr-un “taram al fagaduintei” dar este singura solutie de a demonta un sistem total corupt! Pentru a organiza aceasta revolutie este nevoie de oameni, de informatii si de resurse financiare, dar in primul rand de oameni. “Revolutia nu niveleaza, asa cum sustin unii, vointa si initiativa generala. Dimpotriva, revolutia elibereaza calitatile deosebite ale oamenilor !” ( Che Guevara)
Primul pas care trebuie facut este constituit de crearea unor comitete revolutionare in fiecare oras si comuna, comitete care la inceput trebuie sa ia forma unor organizatii secrete. Comitetele revolutionare vor fi organizate intr-o maniera anarhica iar principiul decizional va adopta regula consensului doar in situatii de urgenta, regula de baza fiind cea a unanimitatii! Aceste comitete trebuie sa lucreze la trezirea constiintei individuale , la formarea societatii civile, la trezirea spiritului civic, la aducerea in fata ochilor larg deschisi ai maselor faptele de coruptie si incapacitatile administrative ale formei statale moderne si inexistenta de fapt a democratiei reprezentative.
In aceste comitete este nevoie de indivizi educati si inteligenti, cu un spirit critic foarte dezvoltat, care sa fie motivati direct sa lupte impotriva sistemului si care sa nu tradeze revolutia pentru a o transforma intr-o lovitura de stat.


Informarea demos-ului este pasul urmator pentru a pregati oamenii pentru revolutie si pentru a-i asigura acesteia succesul. Indivizii trebuie sa fie convinsi ca “o forţă invizibilă este în ei, pe care nimeni şi nimic nu o înţelege, iar dacă nu i-a eliberat până acum pe oameni este datorită faptului că e puternică numai când e concentrată şi acţionează simultan, peste tot.” (M. Bakunin) De asemenea vointa comitetelor nu trebuie sa fie impusa maselor ci este neaparat necesar ca acestea sa adopte singure ideile si principiile revolutionare si sa se identifice cu gandirea comitetelor pentru a crea o coeziune intre indivizi, pentru a legitima existenta comitetelor si pentru a facilita demersul revolutionar.
Sentimentul si constiinta unitatii vor fi realizate si prin crearea unor manifeste care vor fi distribuite cu atentie, mai intai in randul “elitelor” maselor, a persoanelor foarte influente si care vor intelege cu acuratete mesajul transmis de comitete si il vor promova mai departe.
Media trebuie sa fie “corupta”, “furata” de sub umbrela oligarhilor si invadata cu reprezentarile reale ale societatii actuale: legitimarea inflatiei si scumpirii preturilor, a exploatarii saracilor prin inventarea unei “crize globale”, clivajele existente intre clasele sociale, imbecilizarea prin televiziune a maselor, “europenizarea” si “americanizarea” modului de viata, discrepantele exagerate existente intre bogati si saraci, institutionalizarea rasismului si fascismului prin indoctrinarea nationalist-iredentista, existenta serviciilor secrete de tip “big brother” sau resuscitarea Securitatii si a politiei politice, coruptia si ineficienta birocratico-administrativa, rasturnarea valorilor si primatul idealurilor materiale in defavoarea idealurilor postmateriale. Toate acestea trebuie sa fie repetate sistematic pentru a irita viitoarea adevarata opinie publica si pentru a-i face pe indivizi sa realizeze ca “nu mai au de pierdut decat lanturile”. ( K.Marx)
“De aceea trebuie sa ne revizuim atitudinile, vietile chiar, tot ceea ce am facut si am gandit… inainte de a face o revolutie. Toate acestea trebuie facute cu un deosebit spirit critic pentru a putea, in final, ajunge la concluzia ca mare parte din ceea ce am gandit sau am simtit candva va trebui sa punem deoparte, intr-o arhiva…” pentru a putea da nastere adevaratei societati functionale. Membrii comitetelor vor trebui sa se debaraseze de vechile lor conceptii si sa se apropie din ce in ce mai mult de popor, vor trebui sa invete “odata cu populatia ca numai impreuna vom duce la bun sfarsit aceasta mareata si superba experienta”. (Che Guevara)
Lupta de eliberare nu trebuie sa fie dusa doar impotriva statului ci si impotriva organizatiilor suprastatale si a miscarilor neo-coloniale, impotriva “asupritorilor straini”! Violenta nu trebuie sa fie inlaturata sau interzisa asa cum natura umana nu poate fi interzisa, violenta trebuie sa fie directionata impotriva violentei insasi, si nu a oricarei forme de violenta, ci a celei mai extreme forme si anume saracia – forma produsa si sustinuta de statul modern pentru a face posibila exploatarea de catre oligarhie, forma garantata de capitalism ( caci nu pot exista bogati fara saraci) si forma dorita de Biserica pentru mantuirea sufletelor claselor privilegiate prin practicarea milei crestine fata de saraci.
Comitetele trebuie sa fie deci mai avansate din punct de vedere ideologic decat masele care pot “intelege noile valori, dar nu sufficient de bine”. “Potrivit modelului maselor marsaluind spre viitor este conceptual unui agregat armonios de mecanisme care vor asigura inaintarea asigurand selectia eficienta a celor destinati sa marsaluiasca in avangarda ce asigura recompense celor care-si indeplinesc sarcinile si pedepse celor ce incearca sa opreasca dezvoltarea noii societati” ( Che Guevara)
Violenta maselor revoltate trebuie sa contracareze violenta autoritatillor care vor incerca sa demonteze proiectul revolutionar, iar “ o asemenea violenta nu este altceva decat ratiunea exasperata!”(J. Ortega y Gasset) Comitetele trebuie sa pregateasca indivizii pentru ca implozia statului sa se produca intr-o maniera cat mai rapida iar desfiintarea sistemului sa inceapa simultan in toate orasele si comunele.









Partea a IV-a

“Cel ce sfarama tablele valorilor, distrugatorul, nelegiuitul – acesta e insusi fauritorul.”
Friedrich Nietzsche


Pentru a nu fi criticata si suspectata ca fiind o noua lovitura de stat, comitetele vor trebui doar sa sprijine demersul revolutionar nu sa preia controlul, caci revolutia trebuie sa fie produsa de “logica lucrurilor, de cursul evenimentelor si faptelor”.(M. Bakunin) Indivizii trebuie sa fie “dusmanii dictaturii, anarhisti social-revolutionari.” (M. Bakunin)
Legitimarea acestei actiuni este argumentata de cel ce este considerat a fi “parintele anarhismului modern”, Mihail Bakunin: “Dar ne vei întreba că dacă suntem anarhişti, cu ce drept dorim şi cum vom reuşi să influenţăm oamenii? Respingând orice putere, cu ce putere sau, mai bine zis, cu ce forţă vom conduce revoluţia oamenilor? O forţă invizibilă, necunoscută de nimeni, impusă de nimeni, prin care dictatura colectivă a organizaţiei noastre va fi mai puternică, care astfel va rămâne în continuare necunoscută şi invizibilă, cu atât mai mult neavând o recunoaştere şi semnificaţie legală… Această dictatură nu are nici un interes, ambiţie sau vanitate pentru ea căci este invizibilă şi anonimă şi nu oferă nici un avantaj, favoare sau recunoaştere a puterii unui membru al grupului sau chiar grupurilor. Nu ameninţă libertatea oamenilor pentru că nu are nici un caracter oficial…”
Noua organizare a societatii trebuie sa constientizeze ca poate functiona fara sa depinda de intermediari. Statul nu va mai exista decat in masura in care isi va anula apartenenta la organizatiile internationale armate, economice sau politice care nu sunt decat “masti ale puterii” si nu ale oricarei forme de putere, ci ale puterii absolute.
Descentralizarea va permite fiecarui oras si fiecarei comune in parte sa se autoguverneze. Parlamentul, Guvernul, Armata, Politia, Birocratia, Biserica nu vor mai fi necesare noii societati. Acestea vor fi inlocuite de participarea directa a indivizilor la viata publica, iar viata publica se va suprapune cu viata politica.
Noile norme morale vor fi acceptate de comun acord si fiecare individ va veghea la respectarea acestora, caci “a te supune legilor pe care tu insuti ti le ai propus e o forma de libertate”. Sanctiunile vor fi hotarate de comun acord in cadrul care cuprinde actorii implicati si martorii la incalcarea regulilor. Fondurile care erau irosite pe intretinerea Parlamentului, Guvernului si a celorlalte institutii care trebuiesc desfiintate vor fi astfel economisite si suficiente pentru reconstruirea cu success a noii societati. Indivizii trebuie sa constientizeze ca nu au participat niciodata la procesul legislativ in vechiul sistem si ca aceasta este unica lor sansa de a se autoguverna si ca nu este nevoie de o institutie care sa elaboreze legi , aceleasi pentru intreaga tara, indiferent de dorintele care predomina in anumite regiuni, indiferent de intensitatea dorintelor fiecaruia in general. Noile norme vor fi adoptatate si configurate in functie de specificul fiecarei comune si a fiecarui oras, in functie de constiinta individuala si colectiva. De asemenea trebuie sa sesizeze ipocrizia existenta in vechiul regim care critica inutilitatea construirii Casei Poporului in perioada ceausista si totusi continua sa foloseasca aceasta inutilitate monumentala.
Rolul Politiei va fi inlocuit de implicarea individuala a fiecaruia, pe grupuri sau in rotatie, in asigurarea linistii fiecarui cartier in parte din fiecare oras sau comuna si in asigurarea supravegherii pe timp de noapte.
Fabricile si firmele vor renunta la manageri sau la patroni si vor fi conduse direct muncitori, care vor administra singuri fondurile cheltuite pe materialele de productie, intretinere si alocarea in mod egal sau in functie de merit a salariilor. Astfel se doreste desfiintarea capitalismului si a economiei de piata, dar nu prin inlocuirea economiei planificate, care de asemenea si-a dovedit ineficienta, ci prin introducerea “economiei darului”.
Sistemul de asigurari de sanatate va suferi o schimbare majora. Astfel, fiecare individ va cotiza lunar cu o suma la un fond alocat sistemului medical. Insa, indivizii vor plati aceasta suma doar atat timp cat sunt sanatosi, in momentul in care se imbolnavesc sunt scutiti de plata cotizatiei iar medicii vor fi obligati sa-i ingrijeasca. Acest demers poate fi considerat ca fiind si un tip de politica sociala, intrucat persoanele sarace sufereau cheltuieli in plus in momentul in care se imbolnaveau si nu aveau mari sanse sa se insanatoseasca. Astfel, beneficiind de tratamentul egal si obligatoriu si de banii economisiti din cotizatiile ce trebuiau platite, recuperarea lor va fi urgentata. Medicii se vor simti nevoiti sa isi ingrijeasca pacientii si sa vegheze la mentinerea starii lor de sanatate, intrucat sunt platiti doar atat timp cat indivizii sunt sanatosi, daca au “clienti” bolnavi, veniturile lor fiind minimizate.
Sistemul de invatamant trebuie sa incurajeze spiritul critic si sa invete viitorii cetateni “cum” sa gandeasca si nu “ce” sa gandeasca. Vitala ar fi inlocuirea religiei cu istoria religiilor, pentru ca individul sa fie liber sa aleaga intre ce credinta doreste si mai ales sa aiba sansa de a se informa asupra ateismului. Practicarea cu seriozitate a sportului ar trebui sa fie reconsiderata intrucat in acest mod vor ajuta la consolidarea sistemului medical. Istoria trebuie sa fie lipsita de indoctrinarea nationalista, iar adolescentii trebuie sa aiba posibilitatea sa isi aleaga materiile pe care vor sa le studieze inca din liceu.
Televiziunea, sau “videocratia”, trebuie desfiintata. Aceasta nu a ajutat decat in momentul in care a fost “corupta” sa sprijine dezvoltarea si pregatirea solului revolutionar. In rest, aceasta nu face decat sa manipuleze, sa dezinformeze,sa dezumanizeze, sa dicteze chiar vietile oamenilor si sa lipseasca individul de orice spirit critic. Sursele alternative de informare trebuie sa se bazeze pe alte canale de transmitere a mesajelor.
Noua societate trebuie reconstruita in conformitate cu principiile anarhiste care resping formele de autoritate sau de intermediere a puterii, de constrangere a libertatii indivizilor, ofera o sansa autoguvernarii si responsabilizeaza mai puternic individul, care nu trebuie sa se mai simta “protejat” de stat ci trebuie sa se simta protejat in interiorul comunitatii sale.