Cronica Necunoasterii

Despre note... (scrisoare trimisa unui grup de masteranzi si profesori ai UAIC)

2010-06-26T03:36:00.000-07:00

Sfarsit de an - motiv de sarbatoare, droguri, sex si alcool
Despre note.... sau sistemul feudalist al UAIC

(Text scris in perioada de convalescenta. A se citi ca atare pentru a preveni posibile inflamari.)

Pornind de la principiul lui Krishnamurti - nu te poti considera tu ca fiind cel sanatos din moment ce ai reusit atat de bine sa te adaptezi unei societati bolnave - incep sa ma intreb daca problema mea vis-a-vis de UAIC, in general, si de Masterul de Marketing Politic si Comunicare, in particular, mai este una adolescentina, de tip virgino-acneica, a adaptarii la marea "comunitate" a clasei a VII-a B ( cand am ales clasa a VII-a m-am gandit la un anumit nivel) sau este una pur fiziologica, de voma sau cel putin, dizenterie intelectuala.

Chiar daca recunosc ca nu ma pot adapta discutiilor, mai mult decat pertinente, din timpul pauzelor despre tehnici de parcare a unei masini sau cum sa fii un biznismen, sau biznisuman, de succes sau cat de dă firma sau nu e ultima băşină pe care ai scos-o, ma gandesc ca si reactia mea - revin, pur fiziologica -, este pur justificata: ca sa reduc toata problema este vorba despre instinctul de supravietuire care dezvolta, in cazurile in care functioneaza, un mecanism de autoaparare.

Asadar, adoptand logica de fier utilizata din ce in ce mai des in societatea contemporana, am decis sa ma razbun pe profesori (care totusi promoveaza asemenea studenti) si am ales sa intarzii din cand in cand, cateva minute, la cat de multe cursuri/seminarii pot pentru a-mi satisface capriciul de a nu fi martorul acelorasi dezbateri la care asist deobicei cand stau la coada la alimentara.

Dar, surpriza! Incep cursurile/seminariile. In mod firesc ai spune ca nivelul dezbaterilor care vor avea loc acolo ar trebui sa testeze sau sa antreneze anumite capacitati, pornind de la inteligenta pana la istorie politica sau anatomie, insa nu testeaza si nu antreneaza decat rezistenta, capacitatea de a rezista, in mod constient si voit (!) - deci aproape masochist -, unor aberatii, unor incercari de articulare a unor formule cliseice, samd. Perfect logic, din moment ce la dezbateri participa aceiasi indivizi care in pauza... Tot adoptand logica de fier, un masterand de fier sau poate, de ce nu, chiar un profesor de fier mi-ar putea replica "Bine, si atunci....de ce nu te duci tu dracului?" Pardon? Eu!?

Sfarm o felie de lamaie intre dinti si o tin acolo pana imi revin. Ajung deci pe taramul concretului. Si ce vad? Un regim feudalist intr-o facultate de stat - stat democratic, ca tot veni vorba. Intr-un regim feudalist nu exista verbul "a avansa" atunci cand venea vorba de ierarhie. Daca te nasteai sclav ramaneai sclav, daca te nasteai lord ramaneai lord - vesnica dihotomie intre snob si nob, sau nobil. Intr-un regim al UAIC daca ai nota "x" la momentul t0 - t0 reprezentand momentul in care ai intrat la facultate-, vei avea nota "x" si la momentul t 114 ( t 114 reprezentand momentul in care termini doctoratul probabil...sau mori). Mai concret, daca ai in primul semestru nota cea mai mare - respectiv 10, nu vei putea avansa pentru ca departajarea se face la fel ca intr-un regim feudal - in functie de origini, de nastere -, sau de nota de intrare. Asadar, 5 miliarde de studenti cu nota 10 nu vor putea devansa un singur student cu nota 10, nu din simplul motiv ca 10 nu e mai mare sau mai mic decat 10, ci pentru ca notele lor de intrare sunt mai mici decat nota respectivului individ.A se observa problema ierarhizarii intre 5 miliarde de studenti care au toti aceiasi nota!

Dar de ce 5 miliarde de studenti? Pentru ca toata lumea are 10! (In fine, cand cea mai mica nota e 9, parca nu mai e nicio diferenta intre 9 si 10, nu?) Daca cineva visa vreodata o utopie, o societate de egali, aici trebuia sa o caute nu in alta parte! Si nici macar nu mai e nevoie de revolutie!

Dar vai, intelectualul din mine isi arata adevarata fata! Vorbeste nepoliticos, scuipa iar cand vine vorba de note pare sa fie cel mai suparat! Sincer, daca din tot ce am scris pana acum ati inteles ca notele sunt cele care ma deranjeaza atunci felicitari, sunteti logicieni de fier! Ati confundat efectul cu cauza! Notele sunt produsul acestui regim feudal, nu sunt "samanta" lui. Trecand peste aceasta nuanta, observam ca in functie de note se ofera anumite burse. Deci nu ajutoare sociale, burse de merit! Asa... si cum ar putea fi cineva mai merituos decat altcineva intr-o "societate de egali"? Si totusi bursele sunt atribuite....celor mai egali dintre egali.

Nu mai pot sa scriu despre cum efortul unora care sunt chiar interesati de acest domeniu (al stiintelor politice) este aruncat la pubela ca m-as cobori la nivelul unui editorialist - poate de la bzi.

Cat despre inflamarea despre care aminteam inca de la inceput... daca sunt dat afara, exmatriculat, ostracizat, persecutat de o universitate in care toata lumea are 10, lucrul asta n-ar fi tocmai o jignire nu?

_________________________________________________

Urmeaza cateva schimburi de mail-uri: ADEVARATA COCINA!

EU

" cred ca o sa urmez un sfat prietenesc dat pe mess :))

Narcis: nu te mai enerva
Narcis: nu are rost
Narcis: mai bine te uiti pe geam
Narcis: sau faci altceva
Narcis: decat sa te gandesti la masteru de la uaic
Narcis:

PS: Propun sa nu se mai puna note deloc daca oricum avem toti 9 si 10 ;)

RASPUNS:

eu propun sa iti pastrezi frustrarile pentru tine!!

EU:

eu propun sa iti pastrezi cliseele pentru tine! sunteti o gasca de ...cum se cheama aia care citesc duminica la slujba...din ceaslov? Eu n-am fost dus la biserica nu stiu, dar din cate am vazut la televizor cam asa sunteti si voi. Sau poate am gresit facultatea , o fi facultate de dascali? Ca in afara de lectura unor referate .... nu stiu, ati mai facut ceva? Cred totusi ca am fost cam indulgent cand am spus clasa a 7-a....hai clasa a 3-a!

RASPUNS:

esti singurul care se plange. nu iti place transfera-te. faptul ca te plangi ca o tzatza aici crezi ca ne impresioneaza ca o sa mergem noi sa ne rugam de profesori sa ai numai tu note de 10? aerele tale de superioritate cel putin ma lasa complet rece. inceteaza sa te crezi cel mai bun din facultate pentru ca nu esti, faptul ca esti obsedat de anarhism si ca citesti ca disperatul tot ce e legat de el nu te face atotcunoscator in legatura cu tot. nu zic ca nu esti destept dar poate ar fi mai bine sa ii lasi pe altii sa zica asta nu sa te autoproclami tu desteptul desteptilor cand nu pari decat un copil frustrat tare

TOT EU:

mai pitipoanco,

daca sunt singurul care se plange asta nu-ti spune nimic? alt cliseu, alt cuvant in afara de FRUSTRAT chiar nu mai aveti in vocabular? Si pe cat pariu ca nu-s singurul care se plange? Tu nu vezi ca esti singura care ai dat reply la mailul ala? Nu stiu sincer cine e singurul aici.

"Tot adoptand logica de fier, un masterand de fier sau poate, de ce nu, chiar un profesor de fier mi-ar putea replica "Bine, si atunci....de ce nu te duci tu dracului?" Pardon? Eu!?" Asta apropo de "transfera-te" . Nu iti place transfera-te. Sau ce!? Te lasa rece aerele mele de superioritate? Ramai asa!:))

Si crede-ma, nu are absolut nicio legatura anarhismul cu facultatea asta, singurul moment in care ar putea avea ceva cu facultatea asta ar fi cand ar arde de jos pana sus tot gunoiul ala de UAIC. Nici nu citesc ca disperatul, nici nu citesc doar despre anarhism, dar... cui sa-i spun asta? Unora care fac lectura la seminarii?:) ) Si cine sa ma proclame "desteptul desteptilor" mai filosofie de club? Voi?

ALT RASPUNS:

Colegu'….hai sa nu facem din grupul asta locul tau de "imi plang de mila si trebuie ca altii sa vada/citeasca parerile mele"...am inteles…esti "singur impotriva lumii"…dar TU ce faci ca sa schimbi ceva in "sistemul de la UAIC"?... ca in afara de ati posta pe grup CONVINGERILE tale neoanarhiste impletite armonios cu gandirile filosofice ale lui Nietzsche, si cuprinzand neparat si portia de "imi plang de mila"….nu am mai vazut nimic altceva….impartaseste-ne, te rog, ce ai vrut sa faci TU pentru a schimba ceva dar ai fost franat de sistemul care iti este atat de potrivnic in atingerea telurilor tale ..??...nu de alta, dar poate ai vreo idée buna si poate reusesti sa scoti tara din kkt ul asta…Nu am absolut nimic personal cu tine, chiar nimic, nimic, crede-ma…..intreb si eu, ca omul care incearca sa inteleaga ce se intampla cu o persoana cu care se intalneste aproape in fiecare zi – din anul universitar - ca poate, la dracu, intr-o zi vii cu chibrituri si benzina la facultate.……Si stii ce nu mai inteleg….de ce niciodata, dar chiar niciodata, tu nu iti afirmi parerile fata in fata cu membrii acestui grup???? Doar in scris poti tu sa iti sustii punctul de vedere?

ALT EU:

colega,

De ce nu imi afirm eu parerile "fata in fata cu membrii acestui grup"? :)) Poate pentru CA CAnd am aflat notele eram ACASA? Si nu m-a convins nimic sa va invit la un suc sa va spun ca sunteti de cacat? (ma rog, astia voi inflamatii.. .) Sau poate pentru ca nu vreau ca "sunteti de cacat" sa devina noul meu salut fata de voi?

Sau sa inteleg ca daca nu ti-am impartasit parerile despre UAIC si tie, inseamna ca nu le-am mai impartasit nici unui "membru al grupului"?

E foarte comfortabil pentru unul care se stie cat de cat analfabet sa taca dracului din gura cand vede ca are 10...las' asa, daca merge, nu?

Cat despre partea cu "neoanarhismul" ....si impletirile armonioase.. . si imi plang de mila... fata draga nu te mai screme, nu da bine si nu iese nimic bun. sincer! mai faci si riduri...n-ar fi pacat?

Si nu cumva voi sunteti cei care veniti zilnic cu benzina si chibrituri la facultate? Eu vin cu bicla, sau pe jos... si nu fumez. Voi veniti...cu iahtu, elicopteru, rols roisu etc. si fumati ... ce cacaturi fumati voi, deci clar aveti cel putin bricheta.

Ce am facut EU ca sa schimb ceva in "sistemul de la UAIC"? Absolut nimic. Ar trebui sa ma intrebi daca as vrea sa-l schimb mai intai, nu crezi? Eu i-as da foc direct... la fel si tarii... la fel si... :))

TOT EU:

acum cred ca e destul de clar totusi...cam cine se simtea ca fura curent...

TOT RASPUNS:

In primul rand, "Fata draga" esti tu...apoi, eu am vorbit frumos...dar vad ca iti este chiar imposibil sa vorbesti cat de cat civilizat...stii ce, prima data cand ne vedem iti dau benzina si chibriturile ca sa iti dai foc, in fata UAIC...

IAR EU:

Si ce ma? Eu nu am vorbit civilizat? Aproape la fel de civilizat cum mi-ai vorbit si tu mie, ma rog, ma mai chinui si eu - is mai nesimtit, necioplit si barbar de felul meu. Cum n-am vorbit civilizat? Ba chiar ma intrebam daca ar fi bine sau nu sa va spun "sunteti de cacat" in loc de "salut"... adica nu am zis direct "sunteti de cacat". Era o intrebare... Si la urma urmei, cacatul nu e asa rau sa stii, e chiar foarte util. Imagineaza-ti ca sunt o groaza de boli legate de cacat, de asta am pomenit si de dizenteria intelectuala - asta in cazul in care nu trebuie sa dai search google cand auzi cuvantul dizenterie:) )

Serios....vorbesti de vorbitul civilizat si vrei sa-mi dai foc, hai... acuma cat de civilizat ar fi gestul asta? Macar daca as fi un Pom de Craciun ceva!

Hai pa

PROFESOR:

Am vazut ca s-a trimis un email care incepe cu "mai pitipoanco, daca sunt singurul care etc". Il rog pe administratorul grupului sa ma scoata de pe lista asta, ca imi creste adrenalina. A doua chestie: sugerez administratorului sa elimine din lista pe expeditorul acelui email. Punct.
(semnat, nume)

EU:

Buna ziua,

Imi pare rau ca v-am suparat, chiar nu aveam intentia sa va supar pe dumneavoastra, domnii profesori...de la dumneavoastra asteptam poate o rezolvare a situatiei...dar cum problema se confunda de multe ori cu mine, rezolvarea situatiei pare simpla: eliminarea expeditorului "x" de pe grup. Profesorii au "drept de veto" pe grup?

Sa inteleg ca "frustratule" e cool, sau "iti dau chibriturile si benzina sa-ti dai foc in fata UAIC" e...chiar academic. De ce e asa deranjant cand cineva isi exprima liber parerile despre oamenii cu care, din pacate, este nevoit sa interactioneze...chiar daca pentru inca un an?

(semnat, nume)

INCA UN RASPUNS: (un coleg)

frumos..... ca sa incep cu un ¨deci¨ academic...sunt de acord cu un singur mail...cel cu certati va pe mess sau oriunde numaï pe grup nu...si 2 daca pot adauga...cred ca sistemul e varza, scuza ti mi limbajul dar si voi faceti extrem de multe pentru a demonstra ca nu e de voi....¨mai pitipoanco¨, "sunteti de cacat¨, ïti aduc nu stiu ce sa ti dai foc¨....era vorba de o simpla marire...ca tara careia ia ti da voi foc e una democratica in care fiecare face ce vrea inclusiv sa se duca la o banala marire...a fost o simpla informatie.. ...puteti va rog termina si sa va comportati ca niste ¨masteranzi¨. multumesc. si daca ioana e adminu....sincer te rog frumos scoate ma si pe mine din circu asta ca daca ma intereseaza ceva am sa aflu, am sa intreb. salutari lume si stati calmi ca nu toata lumea are 9 si 10...

EU:

blank!

( nu mai ai ce sa-i raspunzi unui "masterand" care scrie SCUZA TI MI, in loc de scuzati-mi.... sau care crede ca traim intr-o democratie in care "fiecare face ce vrea"...si da, el e singurul care are un 8; dar l-am uitat intentionat :)) ... "puteti va rog termina"... =))) )
PS: ma cac pe mine de ras!

Despre marxisti...

2010-06-25T02:26:00.001-07:00

Marxistii au vrut sa trateze Statul ca pe o târfă, dar au sfarsit prin a-l lua de nevasta!

Mesaj punctual anti-logica de fier

2010-06-10T14:36:00.001-07:00

Dar...BUG Mafia.."really?"...in principiu asta a fost reactia. "hai baaa"

Era neaparat nevoie sa specific ca NU sunt FAN bug mafia? Am vrut sa arat pur si simplu ca, printr-o minune, sau efect de sera, sau iarba de calitate, spre deosebire de cacatul de hip hop romanesc de pana in prezent (inclusiv de majoritatea cacaturilor de piese gangsta rap pe care le-au facut astia), astea doua par sa fie inceputul a ceva cat de cat decent...timide asa, dar...

Ma gandesc la hip-hopul francez cand spun "inceputul a ceva"...

Faptul ca hip-hopul romanesc e absolut penibil... perfect de acord. Cel putin aici se striga "pumnu' strans" si nu se poarta tricouri cu "14 WHITE & PROUD", nu apare SMILEY pe undeva cantand ca un afectat crunt de dezinterie etc. Cam asta a fost ideea post-ului anterior - invitatie la analiza, critica, samd.

Dar nu, vai bugi Mafia!? Noi suntem intelectuali, rafinati alternativi, si ascultam muzica "buna" care nu a convins niciodata nici macar un melc sa nu treaca pe o alee aglomerata dupa ce a plouat...

In sfarsit ceva hip hop social pe plaiurile bahluio-pruto-someso-carpatine

2010-06-09T01:51:00.000-07:00

fara rasism, nationalism, misoginism, cre(s)tinism... is curios cat tine

Despre vise...

2010-06-08T22:39:00.000-07:00

Cand te trezesti te intrebi uneori daca ai visat ceva, e firesc “uneori” nu!? De ce n-ar fi la fel de firesc sa te intrebi asta si inainte sa adormi ? Cine a impus aceasta ordine ? Nu cumva tocmai cel care a fost supus ei ? Pare o politica destul de democratica daca privim lucrurile asa, insa politica nu poate fi niciodata democratica. Politica nu este altceva decat visul prin excelenta! Visul vrea sa dureze, vrea sa se extinda, nu vrea niciodata trezirea, caci trezirea inseamna pentru el sfarsitul. Visul se vrea povestit atunci cand este frumos, placut, util; se vrea analizat, apreciat, scris, descris, comentat, amintit! Dar se vrea uitat cand este cosmar...Nu exista vise urate, exista cosmaruri. Doua lucruri care se opun, nu doar care se disting. Ce pretentie de limbaj! Asadar politica – adica visul – nu ar putea fi niciodata cosmar. Tocmai din acest motiv, politica este visul prin excelenta! Nu Hypnos, ci Thanatos!

Dar, domnule Freud, daca visam ca visam, interpretam visul pe care l-am visat, sau pe cel care l-am visat ca-l visam? Zhuangzi, unul dintre fondatorii taoismului, povestea in lucrarea sa “Calatorie Libera”, despre limitele dintre vis si realitate.

“Candva Zhuang Zhou s-a visat fluture. Ce fericit era fluturele! Era atat de incantat si de bucuros, incat nu mai stia ca este Zhou. Insa, deodata, s-a trezit si s-a mirat ca este Zhou. Nu mai stia daca Zhou se visase fluture sau fluturele se visase Zhou. Asadar, intre Zhou si fluture pesemne ca exista o deosebire. Aceasta se numeste “transformarea lucrurilor”. In sfarsit o lipsa de “matrixism” in interpretarea acestei chestiuni!

Transformarea lucrurilor. Simplificarea lor prin simplul fapt ca vorbim despre lucruri cand ne referim la un tot, fie el compus din fiinte vii - din care oamenii ii desting pe oameni -, fie el compus din restul lucrurilor, iar restul lucrurilor sunt distinse de oameni. Tirania omului este in aceeasi masura si tirania limbajului. Omul – ca prima pretentie de limbaj, aceasta incarnare a naivitatii, proprietar al unei limbi despre care crede ca il ajuta sa descrie si sa inteleaga totul, dar care nu-l poate ajuta sa comunice cu acel tot, din care si el face parte. Paradoxal, nu? Si absurd in acelasi timp...pentru ca el, omul, asociaza impotenta cu lipsa – mai exact, impotenta sa comunicationala, de limbaj, cu lipsa limbajului acelui rest.

Acelasi Zhuangzi se intreaba insa, ca daca limba ar putea sa exprime si sa inteleaga tot, atunci nu cumva am rezolva problema cunoasterii intr-o singura zi? Originile antice ale postmodernismului – postmodernism antic, antic, nu de anticariat! Respingerea absolutismelor, a cunoasterii absolute, a “caii, adevarului si vietii”! “Tu ai calea ta. Eu am calea mea. Cat despre calea dreapta, calea corecta, calea unica, asa ceva nu exista!” Postmodernism modern – Friedrich Nietzsche. De ce postmodernism modern, si nu postmodernism postmodern atunci cand vorbim despre un “arhitect al postmodernismului”? Trebuie mentionat ca al doilea termen are functia de specificare temporala. Trebuie mentionat ca al doilea termen trebuie sa fie folosit, mai ales atunci cand ne aflam sub imperiul unei filosofii contemporane care tinde sa se auto intituleze postmoderna, doar pentru ca, din punct de vedere temporal, coincide cu aceasta. Amintim aceste lucruri pentru a ne asigura ca v-am administrat doza zilnica recomandata de scepticism...

Asadar, ce sunt visele si ce este realitatea? Este realitatea o creatie a imaginatiei noastre, a viselor noastre? Atunci corpurile noastre – ca parte integranta a realitatii - sunt creatia propriei imaginatii? Adica a propriului corp - daca apelam la bunul simt si gasim un sediu al imaginatiei undeva in interiorul organismului, si nu in afara lui, pe post de accesoriu al vreunui duh strain. Sunt visele, domnule Freud, cheia de la poarta periferiei constientului? Accesul catre inconstient? Daca da, atunci cum putem, domnule Freud, sa fim inconstienti, chiar si cand visam ? Nu cumva insasi “ a fi” presupune o nota de constienta?

Un raspuns rezonabil il detinea, inca din antichitate, taoistul Zhuangzi: transformarea lucrurilor. De ce aceasta dihotomie intre vis si realitate? De ce nu doar o transformare a lucrurilor? Sau cel putin... a perceptiei despre lucruri. Aceasta dihotomie apare atunci cand omul isi creaza tot soiul de zei – ca cei ai religiilor –, sau de minizei – ca cel al ratiunii. In acel moment visele sunt ridicate la rangul de “cheie a cunoasterii”, de manifestare a unor ratiuni ascunse, etc. Nu e de mirare ca insasi vestea nasterii mai multor dumnezei a fost primita tocmai intr-un vis. Nu e de mirare ca unii folcloristi ai psihologiei, ca domnul Freud “aici de fata”, gasesc rational sa se ocupe de interpretarea viselor, un atribut detinut pana atunci in special de mandri gnostici, clerici sau ezoterici.

Un scurt fragment din “Interpretarea viselor”: “Realizarea dorinţei se exprimă uneori, în vis, într-o manieră indirectă. Atunci este
necesar, pentru a restabili adevărata gîndire a celui care doarme, să se adauge
lanţului veriga care lipseşte. Este primul pas pe calea interpretării visului. Un soţ,
spre exemplu, îmi povesteşte visul tinerei sale soţii. Aceasta a visat că i-a venit ciclul.
Or, încetarea ciclului este simptomul gravidităţii. Aceste două idei nu pot decît să
coincidă în mintea tinerei femei, iar conţinutul visului ei, ca dorinţă realizată, îmi
indică în mod clar că ea doreşte ca graviditatea să întîrzie să se producă.” Suna logic, nu? Ce nu este logic insa, este de ce domnul Freud ne ascunde noua de unde stie el daca in acest caz, sau in oricare altul desigur, este vorba despre un vis, sau despre un cosmar.

Cand stiinta s-a apucat sa interpreteze visele a vorbit despre creierul care ramane activ in timpul somnului si despre visele care sunt doar o manifestare ale acelei activitati. Nimic dezgustator...Totusi, exemple ca “sfaturi despre cum sa-ti atingi visele in 3 pasi”, “nu vei putea visa in timp ce sforai”,”copiii de pana la trei patru ani nu viseaza niciodata despre ei insisi.”, etc. evidentiaza tocmai faptul ca daca un instrument se dovedeste a fi util intr-un caz, aceasta nu trebuie sa insemne ca acesta este util in sine.

Dar vai...cand capitalismul s-a apucat sa interpretezele visele! S-a exploatat vacanta de vis, masina de vis, iubita de vis, casa de vis, slujba de vis, periuta si antidiareicul de vis, viata de vis, realitatea de vis! Totul a inceput sa devina de vis, pentru a putea scapa de cosmaruri.

Fiecare dintre aceste etape ar putea fi considerate trepte ale cunoasterii, sau ale lipsei de cunoastere ! Treptele asta fac – legatura dintre locul cel mai de sus si locul cel mai de jos si e dificil sa-ti dai seama care sunt reperele care ne indica ascensiunea si care indica, defapt, descensiunea. O asociere cumplita intre cunoastere si lumina – probabil foarte profitabila pentru biserici – nu face decat sa-i intoarca cu spatele la lumina, si deci la cunoastere, pe cei care fac asemenea asocieri si sa nu-si urmeze altceva decat propria umbra .

Despre vot...

2010-06-01T11:30:00.000-07:00

Votul este o politica de eliminare a somajului din randul persoanelor cele mai instarite ale societatii.

Daca mai vii asa la scoala, nu te mai primesc la ore...

2010-05-05T01:04:00.000-07:00

"Daca mai vii asa la scoala, nu te mai primesc la ore..." Tineti minte? Vi s-a spus si voua? Eu auzeam asta aproape zilnic in liceu. Cum anume veneam? Confortabil...Intotdeauna m-am imbracat confortabil pentru ca asociez strada cu jungla, si atunci pe strada ti se poate intampla orice, deci trebuie sa fii pregatit de orice. Eu nu as putea fi pregatit de orice in costum, cravata si pantofi! Eu nu sunt domnul Smith! Sunt un inadaptat primitiv si necivilizat, asta o spune si tinuta mea; mai bine zis, asta le-o spune si tinuta mea!

Am continuat cultul asta al confortabilitatii si in facultate, si mai departe la master. Credeam oricum ca nu mai deranjeaza pe nimeni - ce naivitate! Sa scurtez povestea. Ma grabeam la un curs al carui nume nu il stiu, predat de un profesor al carui nume nu il stiu. S-ar zice ca e o lipsa de respect din partea mea, insa am renuntat din gimnaziu sa mai tin cont de ceea ce "se zice", sau "s-ar putea zice". 30 de grade afara, trotuare aglomerate de cocalari si pitipoance, praf si fum, praf si parfum, parfumuri de tot cacatul! Intru in universitate cu bicicleta si ma intalnesc cu un profesor imbracat intr-un costum elegant in timp ce traversam un hol (mai ingust decat o transee de taliban).

- Buna ziua, zic eu.

- Buna ziua, ce faceti?

- Aah, ma grabesc...ma duc la un curs.

- Asa?!?!?

- Da, asa...Vin de la antrenament si ma duc la curs...

- Va duceti la antrenament?

- Nu, vin de la antrenament...ma duc la curs.

- Pai si imbracat asa?

- Da...credeam ca am trecut peste perioada cu uniformele, iar imbracamintea capitalista nu o suport, asa ca...

- Dar dvs. unde sunteti student ?

- Pai...la...hmm....Masterul...fjgkfng etc...

- Si ce curs aveti acum ?

- Hmm, nu stiu.

- Dar cu cine faceti?

- Hmm...asta nu pot sa va spun.

- Dar daca ati fost la antrenament ati transpirat nu?

- Da.

- Si va duceti la curs?

- Da.

- Ha ha ha....mda...eu glumesc glumesc, nu va suparati!

Plec. Intre timp se mai adunasera cativa colegi ai respectivului profesor, care parca nu pareau la fel de entuziasmati de gluma. Cand am ajuns acasa m-am gandit sa-i trimit un mail, ca raspuns la gluma sa. Daca nu ar fi fost un caz tipic, as fi avut si eu simtul umorului. Ma mir de ce nu era el in training si transpirat, oare nu ii e greu sa construiasca viitorul tarii in costum si cravata?

"Buna seara,

Avand in vedere faptul ca "gluma" dumneavoastra a fost facuta in prezenta d-lui profesor kjhgjkghd si a d-nei profesoare dgkdgdgd imi permit sa le trimit acest mail si dumnealor; daca s-au aflat in situatia in care nu puteau sa evite sa auda o "gluma" pe care dvs. mi-ati facut-o , atunci eu imi permit, intr-un mod impertinent desigur, sa le ofer ocazia sau nesansa de a auzi si ce am eu de zis cu privire la respectiva "gluma" - pe care as numi-o mai curand poanta, poanta de cartier.

Poate ar fi trebuit sa va raspund atunci, dar un om sarac ca mine are ceea ce un om bogat ca dvs. nu va putea niciodata cumpara - bun simt. Totusi, daca stau sa ma gandesc bine, chiar daca v-as fi raspuns "obraznic", in comparatie cu poanta pe care ati facut-o dvs. tot nu s-ar fi putut spune despre mine ca sunt lipsit de bun simt.
Faptul ca in UAIC se fac discriminari in functie de tinuta vestimentara, moda, "look", etc. - si inca ce forma primitiva de discriminare - nu imi era un fapt necunoscut, insa eram obisnuit cu acest fenomen mai degraba in randurile studentilor, nu si in cele ale profesorilor. Institutiile dvs. ( UAIC, si celelalte institutii ale Statului) nu m-au invatat decat un singur lucru, si anume ca trebuie sa imi dezvolt un simt al umorului nemarginit pentru a putea supravietui. Eu sper ca dupa ce termin aceste studii sa parasesc definitiv aceasta mlastina - generic intitulata Romania - si din acest motiv aleg sa imi dezvolt altfel simtul umorului.
Nu inteleg de ce trebuie glumit astfel pe seama unuia dintre cei mai buni studenti ai dvs.(probabil nu va mai ramane asa si dupa ce veti citi acest mail) - eu imi asum aroganta de a ma considera chiar cel mai bun, dar sa pastram totusi evaluarea pe care dvs,domnii profesorii, ati facut-o.

Desigur, mi-ati fi putut reprosa faptul ca mergeam "insotit" de bicicleta mea pe holurile universitatii. Cu toate acestea, mi-ar face o deosebita placere daca o asemenea universitate cu pretentii "europeniste", ar avea si dotari "europeniste" - cum ar fi de exemplu o bucata de fier, indoita si infipta in ciment, sau parcare pentru biciclete. Asa cum dvs. nu va puteti parca masina in copac, nici eu nu-mi pot parca bicicleta in copac.
Insa, ati ales sa "glumiti" pe seama faptului ca aveam o tinuta care se potrivea mai degraba unui antrenament sportiv, si nu unui curs universitar - nu stiam ca pentru a participa la cursurile universitatii dvs. e nevoie de o tinuta speciala. Dupa cum se poate observa, cei care vin la cursuri cu tinute speciale, sau "decente", nu au in mod necesar si suficient capacitatile intelectuale augmentate.

V-as fi rugat sa-mi raspundeti sincer cat costa cravata dumneavoastra...Presupun ca mai mult decat hainele pe care le aveam pe mine, bicicleta mea si restul hainelor pe care le aveam acasa - toate la un loc. Poate ca eu nu imi permit sa vin la cursuri imbracat decent - ca dumneavoastra de exemplu, daca, desigur, nu cumva considerati ca erati imbracat mai mult decat decent; ceea ce iar ar fi de glumit, nu? Poate ca bicicleta mea nu are aer conditionat si atunci, in miezul zilei, pe soare, pe 20-30 de grade, as transpira mai mult daca as avea o cravata atarnata de gat decat daca as fi intr-un tricou fara maneci, maieu, sau cum vreti sa-l numiti. Sau poate ca asa cum dvs. va simtiti confortabil in costumul dvs, si eu ma simt foarte confortabil in adidasii mei. Sau poate ca ar fi mai indicat sa incetam sa analizam cum suntem imbracati, avand in vedere ca nu suntem la casting, ci la universitate...

Daca eram transpirat? Va asigur ca am ajuns la un nivel in care un antrenament de 2 ore, de parkour si arte martiale, in aer liber, ma face sa transpir mai putin decat transpir intr-o ora, intr-o sala de curs, intr-un aer...de universitate "europeana". Dar, cel mai probabil, as fi fost marginalizat, abandonat, exilat, ostracizat de colegi si profesori, daca as fi contribuit in mod negativ la aerul pe care ei il respira. Cu toate acestea, nimeni nu mi-a reprosat niciodata (cu exceptia doamnei diriginte din liceu, si a dvs. desigur) ca am o tinuta nepotrivita, sau un "aer" neadecvat, unei institutii de invatamant.

Poanta dvs. tradeaza tocmai caracteristica fundamentala a UAIC - superficialitate. E aceeasi poanta pe care o aud aproape zilnic pe strada - pentru ca unii inca nu au invatat sa accepte diferentele -, e aceeasi poanta pe care un burghez londonez a facut-o cand m-a intrebat "Are you looking for Blackheath?" cand ma plimbam pur si simplu pe o alee (o zona din Londra in care s-au desfasurat o serie de proteste legate de shimbarile climatice.Desigur si atunci hainele ma tradau!), e aceeasi poanta care imparte societatea in clase, care ingradeste mintile in stereotipuri, aceeasi poanta pe care o vedeti scrisa la intrarea in cluburi (din fericire,nu si la intrarea in universitati), e aceeasi poanta pe care nu mai suport sa o aud. Tocmai din acest motiv va si scriu. Din acest motiv, va anunt ca de astazi inainte ma voi prezenta la absolut toate cursurile, examenele, samd, in tinuta de antrenament, in semn de protest fata de acest gen de "glume". Desigur, dvs. aveti forme de "protest" mult mai eficiente, insa acestea -daca vor fi puse in aplicare - nu-mi vor demonstra, mie si tuturor celorlalti, decat faptul ca eu am dreptate.

Nu astept si nici nu accept scuzele dumneavoastra. Probabil sunt la fel de superficiale ca si motivele din care faceti glume, sau probabil ca eu voi deveni superficial cand le voi accepta. Asadar, am decis sa elimin aceasta problema a superficialitatii.

Sper ca nu am gresit cu nimic in ceea ce am scris mai sus. Daca am gresit, atunci va rog sa tratati respectivele greseli ca pe niste glume, asa cum si dvs. m-ati anuntat sa tratez ceea ce mi-ati zis ca pe o gluma.

Numai bine, "

PS: Nu am vazut placuta de la intrarea in universitate pe care sunt desenate trei semne indicand FARA INGHETATA, FARA ROLE, FARA BICICLETE. Exista?

Daca a gandi este o infractiune, atunci sunt un infractor...partea a II-a

2010-04-19T04:29:00.000-07:00

Apar doua burti albastre, dupa care doi inteligenti. Instinctele lor de gentelmeni britanici erau inca indecise: nu erau inca hotarati cine era domnul si cine era doamna. Isi fac semn unul altuia sa iasa, dupa care se inghesuie amandoi si calca grosolan pe alee. Ghita incepe sa maraie de dupa un copac. Parea ca ar vrea sa-i boteasca un pic. Asta este ceea ce eu numesc solidaritate!
Ma uit la ei cu un ranjet diabolic pe fata. Acum eu eram cel care-i astepta, cel care era "cu un pas inainte" (astept cu nerabdare ziua in care intelectualii vor gasi o noua expresie), cel care era pe teritoriul sau, cel care ataca - sau caruia i-ar fi placut sa atace. Ma uit la Ghita. Niciodata comunicarea nu a fost intr-atat de buna intre noi. Inceteaza sa mai maraie. Aparent in situatii de urgenta cooperarea intre indivizi care actioneaza in interiorul acelorasi puncte de reper devine mult mai eficienta, chiar daca intr-o stare normala acestia ar fi indiferenti unul fata de celalalt.

Inteligentii - evident pozitionati intr-o situatie jenibila, in care autoritatea lor nu este reglementata sa functioneze si impotriva activistilor anti-militie cu 4 picioare, colti si coada si in care ar fi facut orice sa para ca nu observa un individ aflat chiar in calea lor - se uita nedumeriti la Ghita si pornesc mai departe in "misiunea" lor. Ei tot timpul se afla "in misiune"! Insasi viata lor este o "misiune"! Intreaga umanitate, miscarea de revolutie, cometa Halley, norii de cenusa vulcanica, babuinii din Africa, minerii din Petrosani si Scoala de Spart Seminte din Podu' Ros - nimic din toate acestea nu ar putea fiinta fara ei; fata de toate acestea "misiunea" lor este indispensabila!

- Buna ziua, le zic, sunt..., dar banuiesc ca stiti asta deja din moment ce ma cautati!

- Hmm..noi avem alte treburi dom'le, avem o situatie aici in zona, nu va cautam pe dumnea'stra!

- Aha, si daca tot este o situatie aici in zona, v-ati gandit sa vedeti si ce mai e pe la mine prin posta, cat mai am la intretinere, cui mai dau buna ziua... astea-s tehnici folosite de vechea Militie, tot cu asta va ocupati si voi?

- Eeh, de unde stii tu ca asa facea Militie? Ai trait tu atunci? La cati ani aveai...

- Sa inteleg ca despre Revolutia din 1789 nu ati putea sa vorbiti niciodata, pentru ca presupun ca nu ati trait atunci nu? N-ati fost acolo...

- Las' , tu doar asa din carti daca stii, daca ai citit.

- Pai cam cu asta ma ocup, sunt masterand in Stiinte Politice si in general ma preocupa domeniul asta. Si totusi de ce ma cautati?

- Dumnea'stra va plac asa peretii astia? Vrem si noi sa avem un oras curat, se face curatenie acuma primavara, se reconditioneaza blocurile!

- Aha, voi tot la asta ati ramas? M-au mai prins doi intr-o seara ca s-a dat un scris la aproape un kilometru distanta de aici si mi-au zis ca eu l-am facut!

- Si ce daca, exista posibilitatea de a contesta amenda, nu-i nicio problema. Daca dumneavoastra sunteti nevinovat...

- Pai am facut deja contestatie si o plangere...

- Ahahaha, va tradeaza pantalonii dom'le!

Iata dovada! Incontestabila de altfel...Aceasta tampenie avea sa dea de gandit cateva zile mai tarziu si Judecatorului, cand am fost sa cer anularea amenzii. Aveam doua pete de vopsea pe pantaloni. Una verde si una rosie. Aceleasi pete pe care le aveam si cand m-au prins noaptea. Aceleasi pete pe care le aveam si cand mi-am pictat frunze de canabis pe peretii din baie. Aceleasi pete le am si acum.

- Mi-am renovat apartamentul. Curatenia de primavara!

- Da' asta iarna doar ati fo' prins de politie, acolo la Cub!

- Decembrie 2008, atunci am fost prins! Nu iarna trecuta!

- Cum? Cum? Da' va arat aici, si se inghesuie sa scoata ceva din mapa...

- Stati linistiti, nu iarna trecuta. Si totusi am trecut la alt gen de actiune, daca am fost prins odata asta nu inseamna ca toate scrisurile care apar sunt ale mele.

- Eeh da, dar vedeti si dumnea'stra, de cand stati aici... s-a cam umplut cartierul. Si acolo e, si acolo, si acolo...

- Vedeti peretii astia?, si indic un perete pe care ai putea sa gasesti flegme si urme de urina de acum 40 de ani. Pe peretii astia apar scrisuri! Reconditionati-i pe astia si mai vedem unde or sa apara altele. In general, astia care scriu pe pereti scriu pe peretii murdari. Vedeti? E si o parte buna in treaba asta cu scrisurile! Dupa ce apar mesaje de astea pe pereti se intereseaza Politia de cei ce le-au scris, caci dintr-o data, dupa 40 de ani, s-a hotarat Primaria sa reconditioneze peretii astia, fix astia...Si daca aveti ceva sa-mi spuneti, de ce nu veniti sa-mi ziceti mie? Trebuie sa-mi intrebati vecinii?

- Dar noi eram in trecere, ce daca am intrebat? Doar nu am dat cu paru'...asa poti si tu sa mergi si sa intrebi de agent Cozma. Ce, asta inseamna ca te urmarim? Asa mai intrebam si de vecinul tau Bogdan (nu stiu nici acum cine e vecinul meu Bogdan). Ne mai informam si noi, trebuie sa stim ce se intampla, nu?

- Data viitoare intrebati-ma pe mine va rog! Servici usor!

- La revedere!

In tot acest timp inteligentii se deplasau incet incet inspre strada, sa para cumva ca ei nu ar fi stat niciodata de vorba cu mine. Se uitau in jurul lor cu atentie si incercau sa evite sa lungeasca discutia. Eu eram aproape de ei, cu Ghita langa mine.

Dupa ce pleaca gaborii, il mangai pe Ghita, ma apuc de sacosa si ma duc inspre scara. Ma vad intr-un alt geam care facea pe-a oglinda si care-mi spunea ca doi inteligenti colorati intr-un albastru translucid se deplasau indignati inspre strada. Dintr-o data, inca un moment de perfecta comunicare! Ghita sprinteaza puternic catre gabori si incepe sa latre. Cativa centimetri...atat daca ar fi lipsit, as fi vazut doi militieni la pamant. Dar, as putea sa le pun la indoiala calitatile lor atletice, as putea sa le contest intelectele - toate adunate gramada -, dar nu as putea niciodata sa nu ma incred in vigilenta lor! Imediat s-au intors catre Ghita! Ar fi fost pacat sa piarda ceva material albastru, sau poate chiar niste kilograme in plus! S-au uitat la mine cu scarba - de parca eu l-as fi indemnat pe Ghita sa "recurga la astfel de gesturi" si si-au continuat "misiunea".

Seara, umblam prin cartier cu un carnat in buzunar si il cautam pe Ghita.

[Demersul continua!]

2010-04-11T10:06:00.000-07:00

Daca a gandi este o infractiune, atunci sunt un infractor...partea I

2010-04-11T08:43:00.000-07:00

O scurta recapitulare...cine sunt eu?
Pentru ei..pentru mine...sau pentru Stat...sau poate..pentru numele lui Dumnezeu?
Nu conteaza....spune cine esti tu!
Pai...in toate cazurile sunt o amenintare. O amenintare pentru ei, pentru ca ei sunt Statul. Si o amenintare pentru mine pentru ca gandesc, iar rezultatul gandirii imi poate provoca foame, privatiuni de libertate, lovituri de pumn, teroare psihica, ras incontrolabil, nervi si tot ceea ce Statul stie sa faca mai bine: anihilare totala! Si pentru numele lui Dumnezeu: eu sunt antinumele!

Ce sunt eu?
Ce intrebari idioate... Cine dracu' s-ar chinui sa le afle raspunsul vreodata si la ce i-ar folosi daca ar sti cu exactitate? In momentul in care stii cu exactitate cine esti sau ce esti atunci nu poate fi indicata decat o singura calitate: prostia! Poti sti cu exactitate ce vrei: libertate, dar nu poti sti cu exactitate ce este libertatea... Cu siguranta, ma aflu mult mai departe decat refuzul tembel de a ma autodefini - de teama sa nu cumva sa te limitezi, tu fiind desigur un geniu nemarginit, iar nemarginirea neputand fi analizata cu marginitul ajungi vertiginos la concluzia ca nu merita sa te etichetezi. Ar fi relevant in acest caz sa mentionez ca sunt anarhist.

Ce patesc eu?
Mi-e foame.

Ce fac?
Ies din apartament, imi umplu pieptul cu o gura de plastic proaspat din fata blocului, astept vreo 8 secunde pana se da o baba cu o punga in mana la o parte ca sa pot trece mai repede pe alee, imi tin respiratia inca 3 secunde cat trec pe langa tomberoanele de gunoi, refuz sa vad ca la coltul blocului vecin sta o alta baba care cerseste aproape zilnic, intru in alimentara. Sub ochii mei un cocalar astepta sa primeasca un pachet de kent si o sticla de cola la 2,5 litri. Langa mine mirosea a Fashion TV. O pitipoanca se uita nedumerita la frigider. Probabil se intreba: capsunile au mai multe calorii decat icrele negre? Imi corectam respiratia ca sa nu-mi ghioraie matele si cer: o paine, o legatura de ridichi, una de ceapa verde, o sticla cu apa, cateva rosii pana la 100 de mii si ma intorc acasa. In dimineata asta fac chef - nu stiu daca am de facut ceva pe ziua de azi, daca nu am nimic de facut e cu atat mai rau pentru mine.

Observ!
Ghita latra fioros in fata blocului meu in timp ce o vecina grasa il cicalea, il certa si vroia sa-l alunge cu un bat. Ghita este un caine. Daca il vezi iti imaginezi neaparat ca un astfel de caine nu ar putea latra niciodata. Defapt Ghita este mai mult decat un simplu maidanez, este maidanezul cartierului. Dintre toti cainii vagabonzi de prin cartier el o duce cel mai bine. Bineinteles, doarme pe strazi si iarna si vara, dar multa lume il saluta, are tot timpul cel putin un fel de mancare pe trotuarul din fata unui bloc si, dupa cum ati observat pana acum, are ceea ce majoritatea maidanezilor nu au: nume! Aparent este foarte mandru de numele lui. Dintotdeauna am avut obsesii vis-a-vis de nume. Chiar numele meu este unul pe care il detest foarte mult, iar mai demult m-am despartit de o fata pentru ca o chema Elena. Mi-a parut rau cred, pentru ca arata bine. Dar o chema Elena... Unii pe care eu ii consider cei mai inteligenti oameni in materie de nume sunt niste anarhisti din Franta inceputului de secol XX. Li s-a intamplat nenorocirea de a avea copii, insa au refuzat sa le puna nume - isi vor alege ei un nume mai tarziu, cand vor creste, care sa li se potriveasca.
In fine, intotdeauna am obiceiul asta de a ma pierde in detalii. Cica unii l-ar numi "prostul obicei"! I-as ruga sa-mi povesteasca si mie viata lor, dar fara detalii!

Doi politisti se retrageau incet din fata lui Ghita, inaintand catre blocul vecin. Era o vreme frumoasa, iar ei pareau sa se bucure din plin de acest aspect: nu purtau gecile groase si lungi, erau doar intr-un fel de jachete mai groase, in pieptul carora ar trebui sa se afle o insigna de fier pe care este inscriptionat un numar la care ar trebui sa te chiorasti vreo' jumate de ceas in cazul in care s-ar intampla ca unul dintre ei sa-ti dea o bucata pe care tu sa nu o meriti. Bineinteles, insigna nu era acolo. Dar ce nu lipsea? Nu lipsea mapa neagra de piele! Tot timpul am fost curios sa aflu si eu ce poate sa poarte un gabor intr-o mapa neagra de piele. Ei si studentii de pe copou! Dar macar studentii se duc la cursuri...gaborii unde se duc? Ma roade curiozitatea mai tare decat ma roade in momentul in care iubita mea isi cauta telefonul sunand in geanta cat acesta apuca sa sune de vreo doua ori. Si ma intreb...ce-o fi avand in geanta aia de nu-si poate gasi telefonul? Dar de fiecare data curiozitatea mea opreste in clipa in care raspunde la apel. In schimb, in cazul politistilor ramane inca un mister pentru mine mapa lor neagra.

Intra in blocul din fata, cu uniformele lor albastre, cu pantofii lor luciosi si cu mapele lor negre. Ma uit urat le ei. Se uira urat la mine. Ma uit frumos la Ghita. Ghita da din coada. Il mangai bine si o aud pe vecina mea grasa: hai, hai incoa! Ma chema in scara blocului, ferindu-se parca sa nu fie auzita sau vazuta de...eventualii lunetisti care s-ar afla pe un bloc din apropiere.
Da de ce te cauta sectoristu?
S-au uitat la tine in posta si la lista de la intretinere...

Cine? Astia doi la care latra Ghita?

Da da...si m-au intrebat daca vorbesti frumos, daca dai buna ziua, daca nu ai facut scandal pe aici si daca nu cumva stiu daca scrii pe pereti...

Aha...pai o sa-i astept sa iasa din blocul celalalt sa-i intreb ce vor de la mine.

Da da... dar sa nu le zici ca ti-am zis.

Ies din scara, mai trag o gura de plastic proaspat in piept. Il mangai bine de data asta pe Ghita, imi las sacosa sa se sprijine de un perete si astept. Ma simteam de parca eram in generala si asteptam sa iasa un cocalar de la ore pe care vroiam sa-l bat...din motive neclare. Probabil de asta vroiam sa-l bat...ceva nu imi era clar! Cu siguranta, nici sacosa mea nu se simtea prea bine. Ghita era insa fericit! Eram doar noi trei: eu, sacosa mea si Ghita. Astia nu sunt niciodata intimidati de cat de iute sau apasat le raspunzi, ei sunt intimidati doar daca de partea cealalta se afla mai multi. Tocmai pentru ca pentru ei este foarte greu sa cuantifice capacitatile intelectuale ale unui individ: 2 destepti sau 2 prosti tot 2 is. Ma gandesc sa o sun pe iubita mea, macar sa stie si ea ce mi se intampla si...sa par si eu ca am relatii. Ii povestesc si ii spun ca ii astept sa iasa o data in pizda mamii lor din bloc sa vad ce vor de la mine. Eu eram langa usa de la intrare. Usa de la intrare era langa scari. Usa de la intrare are un geam murdar prin care nu vezi si functioneaza mai degraba ca o oglinda. Gaborii tocmai coborau si ajunsesera langa usa de la intrare.

[Conversatia noastra si ce a urmat dupa...scriu mai incolo, acum mi-e foame si trebuie sa-mi curat niste cartofi...brb]

MUIE POLITIA!

2010-04-01T13:12:00.001-07:00

2010-03-04T01:00:00.000-08:00

Daca ar trebui sa-ti incepi viata din nou in fiecare dimineata... te-ai mai trezi?

Ceva pentru care ai fi impuscat in Romania...

2010-02-28T09:09:00.000-08:00

DATI FOC UAIC! VA ROG EU...

2010-02-25T05:39:00.001-08:00

Declaratie oficiala: imi doresc din toata inima sa dau foc Universitatii Alexandru Ioan Cuza din Iasi cu tot sitemul ei de evaluare si cu aerele ei democratice de obiectivitate stiintifica*. Eu am 10 pe linie la fel ca unele care nu au deschis nici macar odata gura la unele cursuri. Pe o lucrare facuta pe o tema care nu a mai fost niciodata tratata in limba romana am luat nota 10 la fel ca altii care au facut despre teme care aglomereaza obsesiv google.com si pe care nici macar nu au apucat sa le sustina in adevaratul sens al cuvantului ci s-au prezentat in fata clasei ca niste copii emotionati de gimnaziu, citind - nu de pe o foaie de hartie - ci de pe un "leptop" ca sa fie treaba mai "profi". Acum, in loc sa iau o bursa de care as fi avut foarte mare nevoie, spre deosebire de altii care iau bursa si vin la cursuri cu elicopterul, raman la fara taxa la fel ca si cei care au 8 sau 9. Nici in liceu nu se intampla asa ceva, macar acolo luam toti alocatii. Mi-as dori de asemenea sa ma exprim mult mai liber cu privire la marea noastra universitate, la oamenii care predau si la oamenii carora li se preda, dar asta o sa fac singur in urmatoarele 10 minute pe balcon - in ambele cazuri efectul este acelasi.

Cata exigenta, rigurozitate stiintifica, demnitate si alte ingrediente de bors magic

* Imi place mult asta cu obiectivitatea stiintifica. Nu e deajuns ca notiunea de obiectivitate e in sine contradictore, mai este si stiintifica!

PS: scriitura de mai sus e un mail trimis catre un grup de yahoo al unor masteranzi ai UAIC.

INTEROGATORIU LA DOMICILIU - NOUA STRATEGIE A MILITIEI ROMANE

2010-02-23T01:32:00.000-08:00

Am fost chemat la sectia 3 Militie dupa ce am depus sesizarea cu privire la faptul ca am fost amenintat cu pistolul, injurat, amendat, batut, incatusat de catre un porc purtator de uniforma si insigna pentru simplul fapt ca alergam la 12 noaptea prin fata blocului.

Mi s-a spus foarte clar ca trebuie sa am "probe", daca vreau ca plangerea sa mearga mai departe. Imediat, s-a aprins spiritul de cetatean naiv si imbecil care avea impresia ca daca are dreptatea de partea lui poate cuceri Roma. M-am gandit ca daca eu trebuie sa demonstrez ca am patit toate povestile de mai sus, si gaborii trebuie sa demonstreze ca nu este asa. Ce mi se raspunde? (pe un ton aproape parintesc...)

"Domnule -X-, noi stim ce faceti dumneavoastra...stim foarte bine! Adica... nu noi, noi cei de aici din birou, dar stim! In caz de un proces noi deja avem probele noastre, dar acum nu e nevoie sa va spunem care sunt."

"Aha, adica stiu colegii de vis-a vis, nu voi direct...(SRI)" Un zambet tamp de valutist imi confirma presupunerea.

Clar, oamenii incercau sa ma sperie, sa ma intimideze, ca nu cumva sa continui cu plangerea.

Caut in buzunarul stang din dreptul curului si gasesc acelasi spirit de cetatean debil. Il scot, il inghit si scriu plangerea.

"Deci, domnule -X-, daca dumneavoastra ajungeti in instanta pentru acest lucru si nu puteti sa demonstrati ce sustineti, noi putem imediat sa va dam pe dumneavoastra in judecata pentru declaratii calomnioase, intelegeti? Iar noi nu mai avem nevoie de probe atunci, caci tocmai ati pierdut un proces in care ne acuzati nesustinut. Deci aveti grija ca toate se pot intoarce impotriva dumneavoastra.", adauga militianu', de data aceasta cu un ton de actor american.

Ce-i de facut? Imi bag pula. Conform legii, in Romania poti fi batut de politie si retinut 24 de ore fara motiv de fiecare data cand mergi singur pe strada. Nu ai martori, nu ai "probe".

"La ce liceu ati terminat?", se baga in seama un militian, bunic probabil. Raspunsul din mintea mea: "da ce te freaca pe tine grija?", raspunsul dat: "V. Alecsandri". Sa vedem unde ajunge, nu e ca si cum as putea schimba ceva la faptul ca am terminat la Alecsandri. "Aaa, dar nu imi pareti cunoscut... eu ma ocup de liceul ala" - poate pentru ca mai sunt inca 650 de mii de locuitori in Iasi.
"Cand ati terminat?"
"Acum 4-5 ani, nu mai stiu"
"Si in ce clasa ati fost?"
"12 D"
"Aah, la o doamna diriginta blonda, de latina, nu?"
"Da"
Brusc bunicul si-a amintit, desi nu ii "paream cunoscut", ce diriginta aveam si in ce serie am terminat, samd. Ce eveniment! M-am dus sa depun o plangere, si ma aflam in biroul in care unul din gaborii prezenti acolo avea in vedere liceul pe care il terminasem.

Dupa cateva momente, dezbateri pe teme de filosofie politica si retete de detergenti, celalalt gabor ma intreaba:

"Dar vad aici... daca puteti sa-mi explicati asa cu cuvintele dumneavoastra, adica eu stiu ce inseamna, da nu stiu pentru dumneavoastra ce inseamna... vad aici ca ati contribuit la organizarea unui mars impotriva discriminarii...ce fel de discriminare?"
"Pai scrie ca era un mars impotriva tuturor formelor de discriminare, deci si impotriva discriminarii rasiale, etnice, sociale, de gen, etc..."
"Aha, da da, nu ca intreb ca am fost si eu atunci la marsul asta si eram curios...Si asta cu atitudini antimilitariste? Cum adica antimilitarist?"
Incep eu sa vulgarizez teoriile antimilitariste mai tare decat a vulgarizat Engels socialismul, poate poate intelege gaborul din prima si nu trebuie sa tin un curs pe tema asta.
"Aha, inteleg...nu, va intrebam pentru ca de multe ori.. astea..."
"Astea stau ca o perdea pentru miscarile anarhiste", zic eu.
"Exact!"
Mai avea oare rost sa-i explic ce inseamna anarhism? Daca ma aresta pe loc? Nu era ceva grav. Dar, daca isi dadea demisia pe loc? Nu, mai bine nu-i explic.

Ma aflam cu 2 gabori intr-un birou de militie din sectia 3, etaj 2 sau 3, camera 100 pare-mi-se. Unul din ei avea in vedere liceul pe care il terminasem, celalalt fusese la un mars de strada la care am fost si eu. Incepeam sa ne cunoastem, aproape ca as fi coborat sa cumpar o sampanie.

"Si in prezent cu ce va ocupati domnule -X-?"
"Sunt masterand la Fac. -Y-."
"Pai poate o sa ajungeti si dumneavoastra mai sus, stiu eu, Ministru De Interne, ca sa schimbati problemele astea din politie, ca nici noua nu ne convin!"
"Pai eu daca as ajunge acolo as desfiinta politia, deci nu cred ca va doriti asta. Ne-a spus un profesor o poveste foarte interesanta. Intr-un orasel din Austria, au fost scoase toate, absolut toate semnele de circulatie! Ce credeti ca s-a intamplat in urmatoarea luna? S-a redus semnificativ rata accidentelor rutiere! Sincer, consider ca oamenii fac prostii mai mari cand sunt controlati, ghidati, supravegheati decat cand stiu ca sunt pe cont propriu, si daca fac o greseala nu platesc o amenda, ci platesc cu viata sau cu sanatatea. E vorba de o crestere a responsabilitatii. Si apoi, eu pur si simplu nu am cum sa ajung Ministru de Interne. Daca spuneti ca va ocupti de liceul pe care l-am terminat puteti verifica ce note am avut. Probabil in curand cineva o sa se ocupe si de facultatea la care invat si o sa vada ce note am si pe acolo. Si puteti observa toate rezultatele mele de pe unde am fost. Pur si simplu n-am cum sa ajung Ministru de Interne. Am note prea mari pentru asta!"
Urmeaza un ras colorat de compasiune, ca si cum mi-ar fi spus "si noi...si noi"

In fine, ideea este ca am fost amenintat cu pistolul de catre un militian, injurat, amendat, batut, incatusat pe nedrept si nu se poate face nimic in privinta asta.

Trec 2-3 saptamani. Suna cineva la usa. "Politia! Deschideti!"
Deschid usa. Doi militieni indignati stateau tepeni la 20 de cm de prag.
"Sunt agent ngfdkf (n-am inteles nimic), facem o reactualizare a bazei de date cu locuintele, ne puteti prezenta datele dvs?"
"Adica un buletin"
"Da"
Urmeaza pentru circa 5 minute acelasi set de intrebari: unde invatati, cu cine locuiti, ati lipit dumneavoastra stickerele alea de prin cartier ( infatisand un porc cu un baston deasupra inscriptiei CUNOASTE-TI DUSMANUL), se plang cei din cartier ca sunt murdari peretii, stiti ceva despre asta?, vedeti ca iese pisica din casa, deci locuiti singur?, etc.

Data viitoare primesc si mandat de perchezitie? sau poate de arestare pentru comiterea infractiunii de a gandi. Este ilegal sa fii anarhist in Romania? Raspuns: Da!

Nimic nu te asteapta dupa. Nimeni nu te astepta inainte.

2010-01-30T13:55:00.000-08:00

1. Nu are absolut niciun rost sa traiesc.
2. Nu are absolut niciun rost sa ma omor.
3. De ce pula mea ma aflu in situatia asta?

Apropo, daca te omori inca mai inseamna ca ai comis o crima?

Moartea, oricare ar fi ea si oricum s-ar intampla, este la fel de lipsita de sens ca viata, din simplul motiv ca ii urmeaza vietii; iar existenta in sine, a ta sau a mea, este la fel de inutila ca si inexistenta. Aici trebuia redusa asa-zisa problema existentiala. E atat de simplu.

Relatare nocturna a unei persoane care traieste in Statul Politienesc Romania

2010-01-18T23:45:00.000-08:00

Aceasta este declaratia depusa la sediul Politiei. Dati click pe foto pentru a mari si a putea citi mai usor. Declaratia era prea mare si imi era prea lene sa o tehnoredactez. In curand voi scrie cum au decurs lucrurile in timpul depunerii acestei plangeri. POLITIA E MILITIE!

Ma gandeam ca daca intrebarea la care un gabor raspunde cel mai greu si pentru care are nevoie de tot timpul din lume este "cum te cheama?", oare ce se intampla daca il intrebi altceva?

Turism Politic! O critica a pseudo-anarhistilor.

2010-01-05T04:14:00.000-08:00

O precizare trebuie facuta inca de la inceput: turismul politic nu are absolut nicio legatura cu traseismul politic sau cu turismul electoral. Am ales sa incep o scurta analiza a turismului politic tocmai datorita abundentei de turisti in sfera politicului in general si in sfera activismului politic in special.

Tipul de activism politic pe care il am in vedere nu este nicidecum activismul liberal de tip hobby, reformist, lipsit de sens, impotent in ceea ce priveste schimbarea sociala si caricaturizat tocmai de media prin penibilitatea si ipocrizia campaniilor pe care le initiaza. Aceste papusi ong-iste prefera titulatura de activisti (ecologisti, voluntari, diferiti timizi care isi cauta campul social in interiorul caruia sa graviteze) asa cum o prefera si unii sustinatori inflacarati ai unor partide politice, care prin masochismul determinat de mersul la vot si frustrarile copilariei sunt inca intr-atat de naivi incat sa mai creada in ceea ce la televizor poarta numele de democratie. Inregimentarea sociala nu se poate numi activism politic; poate doar ignoranta!

In schimb, activismul politic la care ma refer este cel pentru care actiunea directa este primordiala si includ aici anarhisti, antiautoritari, antifascisti, activisti antimilitaristi, ecologisti si chiar marxisti sau comunisti, atragand atentia asupra folosirii prudente a termenilor "marxism" si "comunism". Cu toate acestea, analiza mea va avea in vedere doar cazul anarhistilor.

De ce turism politic? Am plecat de la semnificatia generala a notiunii "turist" care, intr-o exprimare mai vulgarizata, poate reprezenta un individ care viziteaza pentru o perioada determinata de timp o zona considerata atractiva, face o poza, are cateva amintiri placute sau/si neplacute, dupa care se intoarce la monotonia vietii sale cotidiene. Anarho-turismul, sau pseudo anarhismul, are in vedere acei indivizi care se considera anarhisti, se declara anarhisti, insa nimic din ceea ce fac nu vine sa confirme acest lucru, sau acei indivizi care, din motive complet imbecile, considera ca este mai important sa se lipseasca de aceasta "eticheta" de anarhist tocmai pentru ca este o eticheta, intrand desigur in categoria oamenilor cu eticheta "fara eticheta" - ceea ce este complet absurd pentru un individ logic, dar absolut firesc pentru ei. Insa, exemplarul cel mai frumos de studiat il reprezinta individul care devine anarhist!

Asadar, anarho-turistul este oricare individ care se regaseste in paragraful de mai sus. Desigur, complexitatea situatiilor sociale imi va putea oferi intr-o zi un nou tip de anarho-turist; deci nu am pretentia sa ma limitez doar la acele clasificari.

Apar in mediile anarhiste indivizi care se considera sau care se declara anarhisti si care, in afara faptului ca poarta haine negre, au probabil un patch pe haina si un sticker in buzunar, au auzit macar odata in viata de Bakunin, si se straduie din rasputeri sa simuleze cat mai multe atitudini specifice anarhistului - anti politie, anti ierarhie, anti autoritate, anti discriminare, etc. - nu este cu absolut nimic mai diferit fata de oricare alt cocalar, sau de oricare alta pitipoanca. La o prima vedere, unui anarhist i-ar veni sa bata un astfel de simulant si aici vorbesc din proprie experienta. Te calmezi o secunda si te gandesti ca ar putea fi un gabor, un securist dar stii ca e prietenul unui prieten si ca ar fi practic imposibil sa fie asa. Ai apoi o impresie ca ar putea fi doar un om prost, insa desigur iti apare la fereastra demult sparta a constiintei una dintre cele mai cliseistice prejudecati care iti spune sa nu judeci oamenii dupa aparente si care de multe ori inhiba capacitatea complet naturala a unui individ de a simti un altul.

Au trecut 2 secunde. Il ignori. Este doar un turist politic.

A avut cateva probleme de familie in copilarie - cam ca oricare alt copil -, nu a inteles prea bine sau deloc cum vrea "societatea" sa functioneze si inainte de a avea o intelegere proprie a gasit un pamflet, sau o caricatura scrisa de vreun alt "activist" in momentele in care se considera genial, si care i-a oferit o intelegere superficiala a contextului in care se afla, s-a speriat in acelasi timp in care a devenit entuziasmat ca poseda asemenea cunostinte pe care nu multa lume le are si ca orice turist veritabil si-a cautat o agentie de turism - haita, gasca, grupul, sau mai rau: organizatia. Destinatia si durata calatoriei lui politice va fi stabilita de aceasta haita, niciodata de el! Desigur, el considera ca a devenit anarhist, ca e liber, sau mai rau, ca defapt era anarhist de dinainte sa citeasca povestile respective.

Multa energie incepe sa se dezvolte in interiorul lui; energie care - ca oricare alt instrument - nu are valoare de sine statatoare, poate fi folosita sau irosita. In cazul lui functioneaza a doua varianta in timp ce considera cu tarie ca este extrem de eficient. Tocmai din cauza faptului ca nu detine nimic natural actiunile lui se transforma in manele - in acest caz, nu raguseli care se vor a fi muzica, ci accidente care se vor a fi acte strategice, copii nereusite ale actiunilor altora, fara a analiza daca actiunile acelor altora au un rost in situatia lor sau nu.

Incepi sa-l vezi in baruri intalnindu-se cu haita, consumand, ca orice spirit decadent, toate simbolurile capitalismului si ale nimicului: tigari in nestire ( dintr-o consideratie ca tigara si mai ales fumul de tigara ii confera o aura de intelectual); alcool (al carui consum devine actul cu care se incepe discutia si care o face mai apoi indescifrabila si inutila); iarba (pentru a sublinia zona ilegalitatii in care pluteste orice gest al sau); sau mai rau: "weedshop-uri" sau otrava de soareci ( din acelasi motiv pentru care consuma si iarba insa caracterizandu-se mai bine astfel: superficial).

Pana acum face absolut acelasi lucru pe care il face cocalarul sau pitipoanca, in schimb, ceea ce il diferentiaza este seriozitatea si importanta dezbaterilor in care se avanta. Desi ar putea fi considerate serioase sau importante, sau cel putin antrenante, aceste dezbateri sunt doar mijlocul prin care incearca sa le demonstreze celorlalti membri ai grupului "utilitatea" sa care va incepe sa devina indispensabila pentru haita. Initiativa individuala si curajul vor fi date naibii sau considerate adevarate atitudini autoritare, simptome ale comunismului de tip stalinist; cu toate ca initiativa individuala va continua sa existe, dar, din moment ce intotdeauna va fi initiativa individuala a aceluiasi inglodita in lipsa de curaj a celorlalti situatia va deveni intr-adevar stalinista sau cel putin de cacat, depinde de la caz la caz. Discutiile libere, directe, fara necesitatea convocarii unor "adunari populare" sau a unor "comitete centrale" vor fi considerate barfe.

Dar indeajuns cu toata analiza, sa trecem la actiune! "Directa", bineinteles! Incepe sa copie ceea ce vede la altii tocmai pentru ca insasi viata lui este o copie. Incepe sa citeasca destul de mult si carti chiar bune. Dar, degeaba pui pene pe curul unei doamne, niciodata nu va arata ca o lebada! Fiecare individ are la dispozitie nu doar stomacul din spatele locului in care ar trebui sa se regaseasca muschii abdominali, ci si un stomac al mintii; stomac care, la fel ca si celalalt, digera ceea ce tu consumi. Daca stomacul e bolnav iar corpul nu asimileaza toate vitaminele si mineralele de care ai nevoie ai pus-o. La fel se intampla si in cazul celalalt. In zadar citesti mult si bine daca stomacul mintii tale e incapabil sa digere informatia pe care tu i-o vari fortat pentru ca nu ai fost niciodata intr-atat de natural incat sa intelegi chestii, ci doar sa reproduci chestii. Deci el citeste oricum, nu-l poti opri. Incepi sa te minunezi din ce intelege el din lucrarile unor anarhisti ca Proudhon sau ale unor libertarieni ca Nietzsche.

Desi este orgasmat cand pune prima data mana pe o carte de-a lui Kropotkin sau Malatesta, in scurt timp devine un fin critic al teoriilor anarhiste, considerandu-i pe acestia doi invechiti, old-school, clasici, depasiti. Nu va renunta insa la tampeniile scrise de unii "activisti", dar va gasi indicat sa se uite la Tarnac Noua sau la Bonanno ca la niste "bakunini din inchisoare", ca la unii carora li se acorda deja prea multa importanta: "Au ei dreptate, dar nici chiar asa, sa nu ni-i transformam in lideri, sau idoli, ca ei asa au impresia ca dicteaza insurectia!". Asta e ceea ce eu numesc logica de fier : asa zis-a capacitate de a "extrage" (desi evident nu are de unde!) cacaturi dialectice dintr-o lucrare realista ca Insurectia care vine sau Tensiunea Anarhista. Toata contributia adusa criticii activismului si asteptarii actiunii de catre aceste lucrari este mutilata, strangulata.

E ora 20. Se inchide sala de lectura. In acest moment, el nu mai este doar un simplu anarhist, a devenit si intelectual. Are anumite actiuni de pus in practica in urma cartilor pe care le-a rasfoit. Desigur, din punct de vedere fizic, este absolut incapabil sa fuga de politie macar, dar mai ales sa se confrunte cu ea. Mult "efort" intelectual in schimb. Nicio incercare de antrenament fizic, sau atunci cand incearca arata si mai tare cat de turist este: i se pare o noua descoperire antrenamentul fizic asa cum i s-a parut cel intelectual, insa acesta il oboseste cu adevarat si atunci renunta. Are toate sansele sa devina anemicul sau distrusul de care rad fascistii si gaborii: un vegetarian slab, drogat, un punker fara prea mult creier, care incearca sa danseze cat mai frumos in propriul MTV pe care si l-a creat.

Cu toate acestea calatoria nu s-a terminat, de abia incepe! Continua sa copie ce fac ceilalti fara macar sa inteleaga, desi el este gata sa sara in cap pentru a-ti demonstra ca a inteles (si in unele cazuri a si sarit!). Apar dupa ceva timp bolile generate de turismul politic, manifestate prin dependenta de Cola, dependenta de iarba sau de weedshopuri, conturi pe Myspace sau alte retele sociale, aparitii cu "mancare" de la McDonalds la Food Not Bombs, aruncarea unui pumn in fata unei fete de catre un baiat tocmai pentru a demonstra ca nu este sexist, infiintarea unui ong pentru a "facilita" anumite cereri la administratia locala, renuntarea la anumite actiuni si atitudini, certuri si organizari de tabere in interiorul haitei fara capabilitatea de a le rezolva ci doar de a le amana, sentimente de paranoia si de acuta prostie cum ca ar fi singurii anarhisti din oras, etc.

Calatoria porneste, ca in cazul oricarui turist, dintr-un trend, dintr-o moda. Daca vara aceasta toata lumea merge la mare atunci vara acesta turismul politic acorda o deosebita importanta anarhismului. Nu va faceti probleme, logica folosita este perfecta!

Incepe sa organizeze actiuni impreuna cu haita. In acest moment turistul este ajuns la destinatie si incearca sa se bucure de distractiile oferite de aceasta calatorie. Mult entuziasm la inceput, mult curaj, mult optimism! Prea mult! Organizeaza o actiune (FNB, demo, etc) la fel cum si-ar organiza ziua de nastere! Nu anunta pe toata lumea, ca "nu toata lumea il cunoaste" si poate ca "nu toata este interesata". Incearca la aceasta serbare, pe care el o numeste actiune, sa se simta cat mai bine, sa fie ceva de care sa isi aduca aminte cu placere, sa se simta impacat cu sine ca a facut si el ceva pentru "cauza" ( care cauza ?), sa isi demonstreze lui si celorlalti ca actiunea este chiar ultra revolutionara, super eficienta si demna de continuat. In momentul in care calatoria se incheie - si se incheie cand se destrama haita, sau cand decide haita ca nu mai este la moda - actiunea, exact acea actiune ultra revolutionara, devine reformista, ineficienta, fara niciun motiv pentru care ar trebui continuata.

Calatoria poate fi incheiata si de fortele de ordine - nimic mai jalnic! O scurta bataie primita de la un mascat (cum altfel sa traduci "riot cop" in romana; ma refer la porcii de la interventie), o simpla amenda primita de la un sectorist, chiar o amenintare de la mama sau de la scoala - "Baiete, termin-o cu prostiile!" -. Dupa ce aceste "represalii" se termina, inventeaza un termen mai sofisticat care sa justifice, chiar si lui, renuntarea la actiunile si atitudinile anarhiste. Se uita in calendar, vede cand a luat bataia, amenda, amenintarea - marti, 14 octombrie de exemplu - , si scoate duma: atmosfera post marti, sau atmosfera post octombrie! Atmosfera postoctombrie este prielnica si specifica anaerobilor! Nici urma de vitalitate!

Cat despre inceperea calatoriei, aceasta poate fi facuta si din alte motive, nu doar ca rezultat al modei. Poate fi urmata din frustrare, sau frica, sau slabiciune. E adolescentin asa desi are poate peste 17 ani. Are cativa prieteni dar nu foarte multi. Nu stie sa faca nimic special, deci la scoala nu se poate lauda cu nimic decat poate cu indrazneala cu care ii spune profesorului ca nu si-a facut nici astazi tema. Scenariul este acelasi: da peste foaia scrisa de "activistul" care se considera genial in momentul in care a scris-o, isi anunta acei putini prieteni, care is la fel ca el si atunci se creaza un teribil sentiment de solidaritate intre ei. Construiesc imediat o enclava pe care o numesc comuna. Nimeni nu intra, nimeni nu iese. Din copiii banali devin ingamfati si foarte interesanti, din cauza sentimentului de siguranta oferit de haita si a sentimentului de superioritate oferit de acea bucata de fanzina, sau de un film prost. Cresc si trec prin cateva experiente impreuna ce vor reprezenta mai tarziu motivul pentru care oricine dintre ei poate face absolut orice prostie, dar pentru ca este "camaradul" lor nu va trebui criticat. Neoneamuiala i-as spune, avand in vedere ca nepotismul institutionalizat este totusi ceva mai serios decat acest tip de nepotism consolidat de ei.

Ii intalnesti in acelasi bar. Ii poti auzi chiar si cand nu sunt acolo. Invata de la cei mai experimentati, exact ca o haita de marxisti! Ce spune cel mai experimentat? Cel care a indurat multe, care are peste 30 de ani si care atunci pe cand era el un propagandist anarhist tu erai doar un copil anemic care se juca pe calculator sau care se masturba excesiv. Liniste, sa auzim ce spune: "Anarhia este doar o caramida care sta la temelia unui individ. E bine sa o ai dar, dupa o varsta, trebuie sa te maturizezi". Sa mori tu?

Au comandat doar in seara asta la bar mai mult decat imi permit eu intr-o saptamana intreaga, dar sunt anticapitalisti. Au ajuns la concluzia ca nu pot elimina consumul, ce rost mai are sa-l limiteze? Asteapta anarhia cum ar astepta un cre(s)tin venirea a doua sau cum ar astepta o fosila trotkista revolutia permanenta. Dar, "actioneaza direct"! Chiar prin gestionarea vietii lor de zi cu zi demonstreaza asta! Traiesc aceleasi vieti pe care le traiesc cocalarii si pitipoancele dar discuta altceva! Se declara impotriva conventiilor si a normelor sociale dar cand vine Craciunul sau Revelionul organizeaza "petreceri alternative", chiar din pura coincidenta. Sarabatoresc defapt acelasi lucru, si anume ca Pamantul s-a invartit in jurul Soarelui in continuu de peste 4 miliarde de ani, ca timpul trece, ca nimic.

Pe langa toate aceste lucruri nu uita niciodata sa se ocupe de "viitorul" lor. Declara ca nu sunt interesati in urmarirea unei cariere anume, dar ii regasesti pe unii dintre ei in prima banca la cursuri incercand sa dea cele mai tampite raspunsuri profesorilor doar pentru a demonstra ca nu exista intrebari la care nu au raspunsuri, pentru a le atrage atentia intr-un mod placut, pentru a avea o nota care sa-i onoreze si de care sa fie mandri, care sa le "legitimeze" alte viitoare interventii in acel domeniu. Declara ca nu este interesat de cariera, dar este tocilarul par excellence!

Sunt insa si turisti mai revolutionari de atat! Se lasa de scoala. Cel mai probabil din lene, pentru ca nu fac nimic altceva dupa scoala, nici pentru ei, nici pentru "cauza", dar ei spun ca s-au lasat "din principiu". Inainte de a fi incercat sa-si injoseasca profesorii, sa le demonstreze ca institutia de cacat pe care o reprezinta nu face decat instructie si indoctrinare, inainte de a fi incercat sa infecteze scoala cu "virusul anarhist", ei afla ca ar fi mai interesant sa nu faca nimic.

Continua in "organizarea rezistentei". Nu sunt in stare sa vorbeasca liber ceea ce ii deranjeaza, nu sunt in stare sa se tina de ceea ce si-au propus sa faca, nu sunt in stare sa isi rezolve conflictele dintre ei, dar se gandesc ca le-ar trebui un house project, sau un squat. Cu chirie bineinteles, ca niciunul dintre ei nu e defapt in stare sa squateze intr-adevar o cladire! Ar putea un house project vreodata sau vreun squat sa elimine turistii politici? Mai ales atunci cand ei vor ca acolo sa organizeze "concerte" sau "librarii anarhiste", sau vor doar sa aiba un loc unde sa locuiasca, nu pentru ca nu ar avea unde locui, ci pentru ca acasa locuiesc cu parintii, ceea ce nu e foarte "cool" la varsta lor. Inteleg bucuria unui concert atunci cand ai pentru ce sarbatori sau pentru cine - poate un camarad iesit din inchisoare, poate o demonstratie de succes, poate un act de propaganda eficient- dar nu inteleg serbarile "preventive". Cat despre "librariile anarhiste" - sa nu fiu inteles gresit, drept dovada scriu, deci contribui la asemenea librarii - dar la ce bune in cazul turistului politic? Sa stea drept bilet de calatorie pentru un alt distrus care nu s-a hotarat inca ce lucru interesant sa mai faca? Daca ei, turistii politici, nu au stomacul mintii, filtrul, indeajuns de tare incat sa digere anarhia, cu ce i-ar putea ajuta pe altii? Mai degraba ar incerca sa se ajute pe ei insisi mai intai!

Totul amuzant pana acum, mai grav este cand ii vezi participand la marsuri ale fascistilor. Azi unul! Maine poate inca unul! Ce sa-i faci, i-au gresit destinatia cei de la agentie.

Trebuie sa recunosc, acest text nu ar fi fost niciodata intr-atat de minunat si de apropiat de realitate daca nu as fi avut mandria, onoarea si marea fericire de a intalni asemenea exemplare!

Ce este democratia?

2009-12-12T05:09:00.000-08:00

Democratia este atunci cand un gabor bate un demonstrant si zice "ce vrei ba? e democratie frate!".

Democratia este puterea poporului mai bine pazit si avut de a conduce poporul.

Democratia inseamna achizitionarea unei masini de lux de catre un deputat in numele vointei poporului.

Democratia inseamna dreptul de a spune "Nu" atunci cand oricum esti fortat sa actionezi ca si cum ai fi spus "Da".

Democratia inseamna libertatea de a fi condus de catre o persoana pe care nu o cunosti si care este consiliata si ajutata de mai multe grupuri de persoane pe care nu le cunoaste.

Democratia este garantul muncii depuse in conformitate cu nevoile politicienilor si platita conform posibilitatilor bugetului de stat.

Democratia este "cel mai bun sistem de guvernare de pana acum", aflat in opozitie cu regimurile totalitare prin mai multa libertate a individului de a actiona in interiorul aceleiasi custi.

Democratia este guvernamantul ignorantilor asupra ignoratilor - dictatura ignorantei.

Democratia este atunci cand dezastrele naturale sunt controlate prin declaratii de tipul "afara ploua".

Democratia inseamna mutilarea omului, jertfirea animalului si ridicarea cetateanului la rang de fiinta suprema.

Democratia este tot ceea ce ti se spune ca nu este!

Schema de intelegere a Romaniei

2009-12-10T15:47:00.000-08:00

A: - Poti fi de acord ca schema "prost te nasti, prost mori" se aplica?
B: - hmmm...cam da, cam se aplica... Da!
A: - Bun, atunci, exact asta este schema care functioneaza si in cazul Romaniei...
A: - Since 1989... Prost te nasti, prost mori! Asta este Romania... Atat de simplu!

REZULTATELE ALEGERILOR PREZIDENTIALE - EXACT ASA CUM SPUNEA ANARHISTUL, INCA DIN MAI!

2009-12-07T02:09:00.000-08:00

Ciorpacarul: 50, 33

Trompeta: 49, 66

PS1 : Mesaj Anti "Logica de Fier" : Votul meu a reprezentat manifestarea unei simulari a unei crize de parkinson - o mana tremuranda pe buletinu de vot -, iar rezultatul: multe multe buline pe care scria "votat"; ceva asemanator cu o pijama "electorala".

PS2: Nu sunt singurul care a votat cu Bugs Bunny!

CUM VA ARATA SITUATIA POLITICA IN ROMANIA, DUPA TURUL 2?

2009-11-23T02:14:00.000-08:00

Acum cateva luni, pe 27 mai 2009 mai exact, un anarhist scria aici ca acel guvern PSD-PDL (minunat la acea vreme: majoritate in parlament, fara opozitie mare, trusturi in stanga si in dreapta, etc. etc.) este facut la misto, pentru a nu profita vreunul dintre acele doua partide de capitalul electoral oferit de situatia in care ar intra in opozitie, si pentru a "organiza" alegerile - libere si corecte desigur. La fel, dupa elegerile prezidentiale va fi format un nou guvern, a spus anarhistul. DUPA! Nu inainte! Dar nu, bineinteles, anarhistul nu este credibil. Este un terorist (si pacifist in acelasi timp), un visator, un ateu, un antisocial, un om rau rau rau. Nu este de incredere. Analistii pulitici de la televizor stiu ce vorbesc, politicienii - doar nu-s niste talhari - nu is chiar asa tampiti dupa cum spune anarhistul.

Si toata lumea atunci era orgasmata cand punea in discutie doua teme: guvernul si candidatura marinerului. Guvernul, ziceau spermaticii, ori e altu' pan' la alegeri, ori ramane asta. Nu, nu va fi ALTUL pana la alegeri, ALTUL va fi DUPA ALEGERI, zicea anarhistul. Apoi, femeile moderne, indepentente si realizate, impreuna cu putoii de afaceri analizau foarte serios probabilitatea candidaturii marinerului. Anarhisul a spus: marinerul va candida, ba mai mult, va ajunge si presedinte! Nu, anarhistul e pe treaba lui! Nu stie el care-i faza! Lasa-l sa vorbeasca, si asa, doar atata face. Dar vai, marinerul a candidat, ba mai mult a ajuns in turul 2, ba mai mult, o sa si castige.

Multi au impresia acum ca ieri au votat. Multi au impresia acum ca astazi s-au pus bazele unei "aliante" intre celelalte partide pentru a se pozitiona impotriva ciorpacarului( ciorpacar - from "ciorpac", instrument folosit de pescari pentru a prinde mai multi pesti odata ). Insa, tocmai aceasta alianta va fi unul dintre punctele forte ale urmatoarei campanii electorale ale ciorpacarului, impreuna cu referendumul sau.

Fii mandru ca esti roman! La urma urmei, Romania este una dintre putinele tari in care se pot organiza alegeri magice la un asemenea nivel. Nu pot fi altfel decat magice in momentul in care in urna se gasesc un numar mai mare de buletine de vot decat numarul votantilor. Democratia participativa functioneaza! Iata, 120% participare politica - cel putin la una dintre sectiile de votare. La televizor, o serie foarte colorata de idioti apar urland "voteaaaaaaaazaaaa! Votul tau conteazaaa!". Conteaza intr-adevar, dar nu pentru tine! Si oricum, daca ar conta pentru tine, adu-ti aminte ca votul vecinului tau conteaza de 5 ori mai mult decat votul tau!

Multi candidati la prezidentiale anul asta. 12. Dar, acestia nu au avut nicio sansa. Tot marinerul, care a facut tot posibilul pentru a demonstra cat de penibil este, a ajuns pe primul loc. Tot ceilalti - de care era satula toata lumea, cica - au ajuns pe locurile 2 si 3. Ar fi timpul sa intelegeti ca daca cineva isi depune candidatura asta nu inseamna in mod automat ca isi propune sa si castige. Unii pot candida si ALEG sa ramana in anonimat, tocmai pentru a sublinia ca cei importanti sunt cei care au fost alesi deja! Altii sunt pusi sa candideze, pentru a aduce noi teme de dezbatere in campania electorala, pentru a ataca un alt candidat, pentru a sustine un altul, etc.

Fascistul suprem, Cornelus, a fost candidatul marinerului. La fel si razboinicul luminii. In primul rand, Cornelus promoveaza, intr-un mod extrem, un nationalism extrem. Fapt pentru care, in mod legitim, este catalogat, de catre multi, ca fiind bolnav psihic. Asadar, in momentul in care marinerul declara ca "patriotismul - doar de dragostea de mama daca poate fi inlocuit", aceiasi multi care il considera pe Cornelus bolnav psihic vor considera declaratia marinerului complet fireasca, normala, moderata, logica, adevarata.

Cornelus spune ca e in stare sa moara pentru tara. Un om care spune ca e in stare sa moara pentru tara, e mai mult decat sigur ca e in stare sa si ucida pentru tara. Important, in acest caz, nu mai este daca moare cineva, ci pentru ce moare. Asadar, daca unii tigani, maghiari sau imigranti vor fi ucisi, asta nu va fi o problema, adevarata problema o va constitui motivul pentru au fost ucis. Pentru tara! Ah, ok. Clar, Cornelus nu trebuie votat. Dar, Cornelus a iesit pe locul 4. Deci, unii apreciaza si acest gen de nationalism. Daca unii apreciaza acest gen de nationalism extrem, cu siguranta, intr-o democratie mioritica, si mai multi vor agrea un tip de nationalism moderat. Marinerul, din penibil, devine brusc moderat, calculat. Fascismul revolutionar, Cornelus? Nu nu, ca e bolnav psihic. Atunci, fascismul sub umbrela? Eeh, asta parca mai merge. La urma urmei, mai toti cretinii care sunt intrebati pe strada daca sunt fascisti spun ca nu, dar au ceva impotriva tiganilor. Si aici e alta discutie pe care o sa incerc sa o scurtez mai repede. De ce urasti tiganii? Pentru ca fura! Si atunci, de ce nu urasti furtul? Poate pentru ca esti ipocrit, caci si tu furi. Calculeaza cam cat se fura prin jurul tau, si vei fi uimit ca tiganii se numara printre cei care fura cel mai putin. Familia ta chiar, s-ar putea sa fi furat mai mult decat ei. Politicienii ti-au furat si viata. Dar nu, tu alegi sa fii tampit si sa urasti tiganii pentru ca fura.

Razboinicul luminii e mai mult decat credincios, e fundamentalist crestin, fanatic religios - in aparenta si in declaratii, dar e. Face tot posibilul pentru a demonstra asta. Ba chiar se ia foarte in serios, isi face rau si singur pentru a demonstra asta. Aceeasi logica functioneaza si aici, la fel ca in cazul nationalismului. Un nationalist extremist si un fanatic religios, pentru ca un nationalist crestin sa para normal, ba mai mult, de dorit. In momentul in care, marinerul plutei, numita generic Romania, spune, ca raspuns la intrebarea "care este cel mai bun lucru pe care l-ati facut in viata", ca "sunt foarte bucuros ca am avut ocazia sa crestinez un copil musulman", in mod sigur aceasta declaratie este mult mai grava decat orice rugaciune a oricarui cioban. Un presedinte de tara declara ca cel mai bun lucru pe care l-a facut in viata si de care este mandru este ca a crestinat un copil musulman. Deci, ar fi minunat daca ar avea sansa sa crestineze mai multi copii musulmani, ba chiar sa crestineze toti copiii, indiferent daca is musulmani sau nu. O lume crestina... sau cretina. Este o reintoarcere a cruciadelor la nivel declarativ. Dar nu, este ceva moderat, calculat, normal, firesc, ba mai mult, de laudat.

Un alt argument pe care il folosesc pentru a demonstra ca alegerile sunt la misto si ca jiji si cornelus au candidat pentru mariner, este tocmai atitudinea antimarinerista. Cornelus este anti mariner. Jiji este anti mariner. Uite cine promoveaza antimarinerismul. Pentru a avea succes, o idee are nevoie si de prestigiul celor care o promoveaza. Ce prestigiu mai au Cornelus si Jijel? Pai, 5,3 % si 1,4 %. Asadar, daca cineva se decide sa fie anti mariner, va trebui sa fie foarte atent, pentru ca, vrand nevrand, este in aceeasi tabara cu Jijel si Cornelus.

Nu voi mai vorbi de cinzeaca electorala, de vodka la pet, de parlamentarismul cailor putere sau de parlamentarismul de tip maxi-taxi, nici de votul zeitelor cu 4 maini, nici de magia electorala, nici de faptu' ca s-au gasit multi naivi sa ia parte la astfel de cumetrie. Campania electorala a disparut din spatiul public si s-a indreptat din ce in ce mai mult catre spatiul privat. Un banner stradal costa 3 milioane. 10 voturi costa tot atat. Ce vor alege? O confruntare televizata poate reprezenta uneori un pericol sau o pierdere de timp. Un kil de faina in schimb, nu-i asa periculos. Dar, despre toate aceste subiecte intrebati-i pe analisti.

In concluzie, imi pastrez punctul de vedere. Chiar daca la televizor se declara din ce in ce mai multi anti marineri, ciorpacarul tot ciorpacar va ramane. Doar un numar de maxi taxi mai mare decat cele ale PDL poate pune probleme marinerului. De ce? Pentru ca daca va veti duce la vot veti avea de ales intre un bolsevic si un fascist!

Paradoxul supermarketului

2009-11-04T06:04:00.000-08:00

Intri, uiti ce sa cumperi, dar uiti sa si platesti!

bors poetic

2009-10-22T05:09:00.001-07:00

nascut in republica socialista romania

in ‘87

gramatica mi-a respins o cerere de la primarie

nascut sau fatat

m-am scarbit de literele mari din actele oficiale

adormit in trenul care intarzie

100 de ore din 24

inscris in actul oficial

trenul care doarme 3 ani intr-unul singur

un ilegalist incercand sa demonstreze

treaz 100 de ore din 24

martor al revolutiei de la 2 ani

pisica mea e singura care respecta legea

aud toate acestea

in stirile de dimineata

apar iesind in strada cu o bucata de carton

mi se terminase borsul de acasa

politia imi confisca bucata de carton

eu nu mai cred in ei

reactionar

nici ei nu credeau in mine

eu nu mai cred in dumnezeu

inutil

dumnezeu propune o lege in parlament

am ramas fara cuvinte, fara puncte

fara virgula

fara punct si virgula

revolutia democratica a invins oricum

trebuie sa accept ca din 22 decembrie

vor exista legi

pentru toti

facute de

comunistii ceausistii ei toti au murit

dupa 22 22 nu vor mai fi la fel

in strada eu imi las parul sa creasca

ma bucur

il vopsesc in culori vii

21 sunt tunsi la fel

21 folosesc aceleasi prezervative

sfantul duh de ce n-a folosit prezervative

21 de mii un litru de bors

poetic

DISARM DSEI !

2009-09-11T00:22:00.000-07:00

Windows were smashed and paint bombs thrown as hundreds of anti arms protesters descended on The City to voice their anger against the investors in the arms trade.

The protest, designed to coincide with the opening of DSEi – Defence Systems Equipment International – the world’s largest arms fair – focussed on targeting some of the biggest backers of the arms trade, including Barclays, Legal and General and Axa. British Telecom, who have a £59 million share in the arms trade were also occupied.

Sophie Williams, from DISARM DSEi said “Any damage caused pales into insignificance in comparison with the destruction UK weapons have caused worldwide. The only way to make these companies divest from the arms trade is to hit them economically, and today’s action is part of growing movement of direct action against the dealers in death and the money behind them.”

( http://www.dsei.org/ )

cu ZARA la Brussels

2009-08-31T06:27:00.000-07:00

- ce faci?
- bine... merg la briusel
- aha, ai bagaj?
- da, am un geamantan
- aha, fain! nu-ti trebe mult. si mai ce?
- aa, mai am o punga de la zara
- imi tin hainele acolo
- si geamantanu...?

impotriva capitalismului

2009-08-30T12:55:00.000-07:00

Sunt sclavul propriei libertăţi,
Ba chiar mai mult de-atât – mă vând –
Pe 30 de talanţi, plus TVA,
Oricui ar vrea să mă cumpere
Şi să-mi hrănească iluzia…

Căci numai sudoarea l-a eliberat pe Om
Doar ca să-l înrobească din nou
Oricând s-ar întâmpla
Un canibal benevol,
Sau un “rău necesar”…

Dar apreciind până la urmă muzicalitatea
Biciului neobosit (S-a îngroşat spinarea)
S-a ajuns şi la un compromis –
Ca Omul să-şi câştige traiul
Sacrificându-şi viaţa.

scrisa de Domnul K

Pilozitate

2009-08-30T12:53:00.000-07:00

Din părul lui Mahomed de pe picioare
Şi-au croit toţi beduinii covoare persane…

Dar eu cum aş putea refuza
Cotletele de porc ?
E-adevărat, sunt canibal,
Dar sunt politicos!
Politic şi religios !
Făcând boicot -
Cu moţiunea de cenzură,
Şi-o armată de parlamentari slinoşi…
Înainte, marş!
Dar vă rog…vă rog…
Puţină decenţă printre curve
Şi porno-fascişti cu crucea-n frunte!
Televiziune !

(Oricum, nu e vina mea
Dacă sunt mai cinic decât Papa…)

scrisa de Domnul K

Emancipare, va rog

2009-08-30T12:47:00.000-07:00

Şcoala e un lucru folositor,
Care ne învaţă lucruri folositoare,
Ca să fim folositori
Şi folosiţi.

Ipse, ipse Pitagora în ghips !
Măta-i în Afganistan,
(Măta-i taliban)
Dar tu eşti pacifist !
Şi ipocrit – un bun creştin,
Vândut la tarabă pe 30 de arginţi
(Reducere 50%) + TVA ;
Şi purtând pe umeri crucea -
Ca o antenă parabolică,
Hrănind prin satelit
Un suflet ramolit…
Biscuit ! Biscuit !

Şi raţia e completă,
Satisfacţia e acerbă !

scrisa de Domnul K

now happening in london :)

2009-08-30T05:05:00.000-07:00

Critical Mass London: http://www.criticalmasslondon.org.uk/main.html

Anti-capitalist Climate Camp: http://www.climatecamp.org.uk/

Disarm DSEi: http://www.dsei.org/

buying a helicopter for the demo: www.spacehijackers.org

VIVA ANARHIA!!!

PS: revin cu informatii si fotografii de dupa proteste! de abia astept !

SMASH CAPITALISM! KILL THE FASCISTS!

URGENT!

2009-07-16T04:00:00.001-07:00

Nu ai voie sa dormi cu maini!

discutie in autobuz...

2009-06-30T07:09:00.001-07:00

- Dupa asta mergem sa mancam sau mergem la mall?
- La care mall, la moldova sau la iulius?
- La moldova e shaorma mai mare.
...

Ratiunea - o contradictie flagranta!

2009-06-19T07:45:00.000-07:00

Este incredibila aceasta incapatanare a omului de a profita intr-atat de mult de acest "dar" al sau: ratiunea. De cand o singura calitate, un singur criteriu, ne diferentiaza categoric de celelalte specii? Si de cand se pune semnul egal intre diferenta si superioritate ?

Aceasta compozitie chimica pe care ei o numesc ratiune este ridicata la un nivel metafizic, are statul de divinitate, este transcendenta. Cu ce ar fi deranjat simpla denumire a organului respectiv? Cu faptul ca si celelalte fiinte detin un asemenea organ. Dar celelalte fiinte nu au - la fel sau deloc - aceeasi capacitate de a rationa. Prin urmare, omului, "datorita" faptului ca acest organ i s-a dezvoltat mai mult, i se atribuie in mod vulgar si posibilitatea de a rationa mai mult. Iata, ridicarea cantitatii la rang de calitate!

Dar iata si contradictia flagranta, ratiunea! Pornesc de la acceptiunea sa "generala" din DEX. In conformitate cu acesta, ratiunea este "facultatea omului de a cunoaşte, de a gândi logic, de a înţelege sensul şi legătura fenomenelor; p. ext. judecată, minte. ♦ Treapta a doua a cunoaşterii, caracterizată prin faptul că operează cu noţiuni, judecăţi şi raţionamente. 2. Temei, motiv, justificare".
Deci este facultatea omului! A omului! Prin urmare, fiind singura fiinta care are aceasta capacitate, animalele nu ar putea cunoaste, nu ar putea intelege sensul si legatura fenomenelor. (1) Animalelor li s-a dezvoltat mai mult instinctivitatea, si nu "ratiunea"; ele pot cunoaste cateva chestiuni bazice dar nu pot opera conceptual, nu au motive pentru care actioneaza intr-un anumit fel si nu in altul.
Nu au motive? Au instincte! Dar daca acceptam viziunea nietzscheana asupra ratiunii - aceea de relatie intre intincte - va fi mult mai usor sa intelegem felul in care functioneaza aceste mecanisme.

Asadar, daca un caine are instinctul de a fugari o pisica, si nu o face, inseamna ca nu actioneaza instinctiv, deci are un motiv pentru care nu actioneaza instinctiv. Se va replica faptul ca acel caine este conditionat, este un animal domestic, si a fost "dresat" sa nu fugareasca pisici. Dar cainii de pe strada? De ce uneori aleg sa fugareasca pisici si alteori nu? Dar lupii? De ce in unele cazuri nu si-au ascultat instinctul si au refuzat o masa buna, pentru a alapta un pui de om? De ce erau conditionati? De instinctul de reproducere? Nu cumva instinctele lor sunt mult prea ascutite pentru a diferentia speciile intre ele?

Dar, ceea ce numesc ei ratiune are un sediu: creierul! Iar acest sediu este conditionat de aer, apa, mancare; actiunile individuale si "libere" difera fata de felul in care o persoana actioneaza in conditii de stres, extaz, frica, frig, difera fata de felul in care o persoana actioneaza in "turma", cand are orgasm, sau nu, cand simte placere sau cand simte durere. Inseamna ca individul actioneaza in functie de o serie de conditii externe, chiar daca avem in vedere si foamea ca fiind o conditie externa. Deci, si omul este la fel de conditionat ca un caine! Mai degraba as spune ca, prin refuzul instinctivitatii si adoptarea religiei ratiunii omul este cel dresat, si nu animalul!

Prin urmare, daca si omul are instincte, ratiunea lui ce este? Nu cumva acea "capacitate" de a respinge instinctele? Deci de a le coordona! De a "alege" care dintre instincte functioneaza in unele cazuri si care functioneaza in alte cazuri! Asadar, nu cumva ajungem la viziunea nietzscheana a ratiunii ca relatie dintre instincte ?

Omul, are el capacitatea de a alege? Si cand spun "capacitate" ma refer la toata puterea sensului pe care il are acest termen. Daca exista vegetarieni, s-ar spune ca unul din motivele pentru care nu mananca si carne este ca nu vor sa manance hoituri! Aleg sa nu manance carne! Au canini, deci au instinctul de a manca si carne, dar refuza! Este aceasta o alegere rationala? Sau este actiunea instinctuala, naturala, a unui individ de a refuza canibalismul ? Ceea ce ei numesc alegere, nu este altceva decat actiunea instinctului mai puternic! Tu nu alegi nimic! Atat timp cat tu nu iti alegi contextul in care te afli, in care traiesti, in care te poti trezi mergand pe strada, tu nu alegi nimic! Daca ti se da "libertatea" de a alege doar intre A si B, cand stii ca ai putea sa alegi intre toate literele alfabetului, tu numesti aceasta alegere? Ba si mai indraznet, alegere libera! Asadar, daca tie ti se da un context concret, dintre care tu trebuie sa alegi anumite variante din mai multe variante posibile, dar pe care nu le poti accesa atunci, acest lucru inseamna ca reprezinta o alegere? Si pe langa faptul ca te afli intr-un context pe care nu il poti controla, acel "trebuie sa alegi", nu implica tocmai libertatea de alegere!

Daca animalele au creierul mai putin dezvoltat, iar instinctele mai mult dezvoltate, aceasta inseamna doar ca exista o functionare mai rapida a instinctelor, spre deosebire de om, care este "nevoit" sa mediteze inainte de a actiona la fel ca un animal! Oricum va actiona, intotdeauna va actiona instinctiv, chiar daca trece prin indelungi perioade de meditatii sau nu trece deloc, va actiona la fel! Asadar, cine este superiorul? Animalul? Sau animalul retardat?

Cum actioneaza aceasta forta divina, pretentios denumita ratiune, asupra omului? Il robotizeaza! Daca individul nu a avut parte de o perioada de crestere in care sa fie constrans va actiona liber, constrangerea - de orice fel - ii va minimaliza actiunea libera si rapida a instinctului si ii va "dezvolta" obstacolul mintal!

Asadar, atat timp cat ai un creier, care e sediul ratiunii, iar corpul tau e compus in principiu din aceleasi elemente chimice ca ale tuturor celorlalte animale, inseamna ca esti la fel ca celelalte animale! Aceasta poveste cu animalele la care s-a dezvoltat instinctivitatea si omul caruia i s-a dezvoltat ratiunea m-a plictisit deja! A crede in ratiune inseamna a prelua ipocrizia ca metoda de cunoastere! Daca pisicilor li s-au dezvoltat ghearele sa poata vana, deci sa-si procure hrana, oamenilor li s-a dezvoltat limbajul pentru a putea coopera in producerea hranei, incapabili fiind sa vaneze singuri. Acest limbaj este doar o alta forma a aceluiasi instinct - de alimentare -, nu vreun dar divin, nici dumnezeu in sine si nici ceea ce va transforma in zei!

Iar aceasta problema a limbajului este singura problema! Pentru ca o cunoastere cat mai vasta a unor termeni si o asezare a acestora intr-o ordine potrivita constituie tot ceea ce are nevoie omul pentru a se certa si pentru a-i demonstra unui altuia altceva. E doar un joc de cuvinte!

Mai departe analizand observ ca atat timp cat exista oameni diferiti care au creierele exact de aceeasi marime, in schimb unul are "capacitatea" de cunoastere mai mare ca celalalt, nu poate sa demonstreze nimeni ca un creier de animal -deci mai mic- nu poate sa dezvolte o capacitate de cunoastere mai mare decat un creier uman! Exista cimpanzei mai "destepti" decat unii oameni, iar acest lucru e demonstrat stiintific! Daca animalele nu detin acelasi limbaj articulat, acest lucru nu demonstreaza deloc faptul ca nu gandesc, sau ca nu detin ceea ce ei numesc ratiune!

Revenind la DEX, instinctul este "un complex de reflexe înnăscute, necondiţionate, proprii indivizilor dintr-o anumită specie şi care le asigură dezvoltarea organismului, alimentarea, reproducerea, apărarea". Deci la baza stau cele trei instincte : frica, foamea si sexul, dar stau la baza "indivizilor dintr-o anumita specie". Desigur, omul in acest caz nu este manat nici de foame, nici de frica si nici de sex. Dar, mergand mai departe observam ca instinctele mai pot sa insemne "facultatea înnăscută a tuturor fiinţelor sau a tuturor indivizilor unei specii de a executa acte determinate (pentru asigurarea necesităţilor vitale ale organismului). 2) Sentiment inconştient de prezicere a celor ce urmează să se întâmple; intuiţie.". Dar, aceasta facultate de prezicere a celor ce urmeaza sa se intample nu este cumva acelasi lucru cu facultatea de a cunoaste? Ratiunea este descrisa in termenii in care sunt descrise si instinctele! Iata contradictia flagranta!

Ratiunea - un simplu termen si nimic mai mult!

2009-06-19T07:16:00.000-07:00

Ratiunea este un al doilea dumnezeu.
Daca lumea a avut "nevoie" de un conducator, acest conducator a fost numit dumnezeu!
Iar cand corpul are "nevoie" de un conducator, acest conducator a fost numit ratiune! Atat timp cat vom continua sa credem in ratiune nu vom fi altceva decat niste
bantuiti de stirile PRO TV; niste indivizi care vor "promova" inferioritatea, nimicnicia, nulitatea si lipsa de orice fel de valoare a unor altor vietati pentru a ne simti in siguranta, superiori, buni, valorosi, mareti!

Am votat si eu... cum am putut

2009-06-11T08:11:00.000-07:00

Trebuia sa-l votam toti pe Bugs Bunny... de acu, macar la prezidentiale poate iese! Acum sa vedem cat de multa dreptate am avut:

"Speculatiile" mele: EBA / GIGI / VADIM / 13 PSD / 10 PDL / 4 ( +/- 1)! PNL / 2 UDMR / +/- 1 PNTCD

Si ce a iesit: EBA / GIGI / VADIM / 11 PSD / 10 PDL / 5 PNL / 3 UDMR / 1 PRM ( pe langa jiji& vadim)

In concluzie, am avut dreptate in 85% din cazuri!

Lista noastra pentru imbecilitatea parlamentara europeana... elita domle'...elita europeana

2009-06-06T06:34:00.000-07:00

Maine seara la 21:00 vom fi bucurosi sa aflam cine compune elita politica europeana, elita politica a acestei marete uniuni ! Rezultatele de la noi:

eba / vadim&jiji/ 13 PSD/ 10 PDL/ 4 (+/- 1) PNL/ 2 UDMR/ 1 (+/-) PNTCD

PS: Bugs Bunny e la limita, speram sa intre, doar el ne mai poate salva!

Pe 7 iunie votam Bugs Bunny!

2009-06-04T09:23:00.000-07:00

Interesele tale vor prinde viata, numele tau va fi auzit de intreaga Europa, dorintele tale cele mai arzatoare vor fi temele sale de meditatie si cauzele insomniei in urmatorii 5 ani!

Bugs Bunny aduce Europa la tine acasa! Bugs Bunny nu va fi un simplu europarlamentar, ci va fi insusi Presedintele Parlamentului European! E independent, e de stanga, e un animal la fel ca si tine, e singurul in stare sa te reprezinte cu succes !

Daca vrei sa delegi suveranitatea ta lui Bugs Bunny nu trebuie decat sa mergi pe 7 iunie la vot, sa ai un pix la tine si sa desemnezi chiar tu pe cel care vrei sa-ti materializeze interesele ! Faci un patrat, scrii numele independentului nostru si apoi aplici corect stampila cu inscriptia votat !

Nu uita , DOAR ASA tu decizi !

Plictisit de "misoginism"...

2009-05-29T03:33:00.000-07:00

Adevaratul misoginism este reprezentat de acceptarea termenului "femeie" si nu de acuzele aduse la adresa acestei notiuni. Inventarea si preluarea unei denumiri atrage dupa sine responsabilitatea determinata de criticile si aprecierile formulate cu privire la respectiva situatie.

Cele ce se vor considera in continuare "femei", doar acelea vor fi "lovite" de replicile sexiste, iar cei ce se vor considera in continuare "oameni", doar aceia vor fi "loviti" de trimiterile la regnul animal.

Omul, prin ingamfarea, incapatanarea si orgoliul dat de existenta limbajului, a creat termenul "om" pentru a-si marca presupusa superioritate fata de celelalte fiinte care nu detin un limbaj asemanator, animalele. Mai tarziu, pentru a se da startul primei lupte de clasa - aceleia dintre barbat si femeie - s-au creat notiunile de "barbat" si "femeie".

Acum, noi cei care traim dincolo de bine si de rau, ne amuzam cu cinism pe seama patimirilor unora care sufera odata cu insusirea acelor "titluri".

PS: Daca te latra un caine, te latra pentru ca nu l-ai salutat tu primu! Daca te musca, te musca pentru ca i-ai raspuns urat!

REZULTATUL ALEGERILOR PREZIDENTIALE din 2009 sau cum joaca politicienii alba neagra !

2009-05-27T08:39:00.001-07:00

Iar an electoral! Iar circ si paine! Iar multimi inspaimantatoare de mii de oameni care, cumparati din ce in ce mai ieftin - de la o coada la mici si bere la inghesuiala pentru ascultat o poanta "buna" a la base -, "reusesc" sa treaca peste foame, peste locul de munca lipsa, peste rata la banca, peste intretinere, peste clivajul din ce in ce mai acut dintre saraci si bogati si sa se duca "sa-si verse amaru'" pe un insignifiant buletin de vot, cu constiinta impacata ca l-au "pedepsit" pe cel ce nu si-a respectat promisiunile electorale. Constiinta lor ar trebui sa semnaleze un singur lucru in aceasta privinta: ca peste 4 ani o sa fie nevoit sa "pedepseasca" din nou vreun individ pentru nerespectarea promisiunilor din campania electorala si niciodata, absolut niciodata, nu va fi "nevoit" sa premieze pe cineva pentru uimitoarele binefaceri pe care le-a indeplinit.

In tara asta nu candideaza nimeni, functiile nu se castiga - se ocupa! Nu inteleg dezbaterile politice indreptate in directia asta! Cine candideaza, cand candideaza, de ce, cum candideaza, dar are sanse?

1. In tara asta nu exista ideologii! Nu exista lupte pentru cauza socialista, sau liberala, sau oricare alta. Exista o singura iluzie, numita capitalism, iar lacomia, disperarea, tanjirea dupa avere mana orice astfel de politicianist intr-o "campanie electorala".

2. Daca nu exista ideologii, nu exista partide! Dar exista "partide", si avand in vedere si scopul unic al fiecarui "candidat", putem considera ca avem in Parlament un partid unic. Toate certurile, toate atacurile, toate "injunghierile" politice sunt profund superficiale, sunt provocate si promovate cu scopul obtinerii unui profit de catre media in urma "analizarii" acestor evenimente. Sunt o alta forma de control social, individul este atras pentru o zi de "farmecul" acestui spectacol, si nu mai vede foamea, gropile, (copacii oricum nu-i vedea ca nu sunt), intersectiile transformate in parcari, etc.

3. Statul roman este unul clientelar, si nu unul administrativ. Politizarea institutiilor nu este altceva decat o sursa de finantare a campaniilor electorale, un alt fel de control social, o alta dovada ca lor nu le pasa de profesionalism ci doar de securitatea locului lor de "munca", si nu al altora. Pun oameni de incredere in functiile de conducere? Dar ei, ei sunt de incredere?

4. Sa vedem dintre cine si cine o sa alegeti: un joc de lopatele sau o tunsoare de oi, "aviara gripa" sau "masturbartorul" liberal, ipocrizia unei pitipoance, a unei "nicusoare", sau "experienta" unor batrani politicianisti? Si am impresia ca "experienta" nu trebuia pusa intre ghilimele, la urma urmelor, mai aveti bani? Nu! Mai vreti? Pacat...

5. E cat se poate de clar ca marinerul va candida inca odata, e cat se poate de clar ca tot ce face acum este doar o modalitate de a atrage atentia asupra sa de la situatiile penibile prin care trecem noi toti, e cat se poate de clar ca e poate una dintre cele mai bune si mai inventive maniere de "campanie elecotrala" din tara asta, de dupa '89 si pana in prezent.

6. Guvernul actual nu exista! Cele doua partide au negociat fotoliile ministerelor pentru ca nici unul dintre cele doua nu-si permitea ca celalat sa intre in opozitie, pentru ca opozitie inseamna crestere a capitalului electoral. Interesul acestui "guvern" este de a finanta campania prezidentiala. Alegerile europarlamentare nici pe ei nu par a-i interesa in mod deosebit. Scopul suprem al acestui "guvern" este administrarea alegerilor prezidentiale, caci de abia dupa ce "noul" capitan va intra in functie se va alege guvernul. Actualul va fi dizolvat, iar unul nou va promite o comunicare eficienta intre presedintie si executiv si o rezolvare urgenta a "problemelor poporului." (Spun "noul" capitan pentru ca este evident, ca desi ceilalti candidati isi perfectioneaza tehnicile discursive, tehnicile elecotorale, nu sunt decat niste "wannabe", niste pozari, niste figuranti. Pentru presedintie nu candideaza nimeni! Presedentia este si va fi ocupata! E cat se poate de simplu, actualul va fi, din pacate, si viitorul!

7. Unde va este capul? Ganditi odata! Traim cu totii o mare minciuna! De ce am vrea sa participam la penibilul lor? Tu nu alegi nimic, alegerile sunt facute deja! Dar vai, daca nu se duce nimeni la vot ce o sa se intample atunci? Ar fi minunat, ar fi un moment istoric, si nu datorita absenteismului ci in special datorita faptului ca pentru prima data in istorie politicianistii vor fi fortati sa gandeasca, sa gaseasca o solutie. Dar, daca mergem toti? O sa fie intr-adevar o schimbare, el care ar fi castigat cu 8% va castiga cu 80%! Iata marea schimbare! Iata "marea revolutie"!
Sa mergem toti la vot! Hai sa ne pierdem zilele alea de duminica pentru ca oricum zilele de duminica n-au devenit decat niste zile de balci, in care credulii, cocalarii si pitipoancele din clasa de jos, si multe alte specimene de acest gen, participa la o serie de defilari in care se screm din toate incheieturile pentru a ajunge sus, pentru a fi in centrul atentiei, pentru a se vedea ca au bani, ca o duc bine. Duminica a devenit ziua oficiala a ipocriziei, snobismului, inculturii si a declaratiilor de "dragoste"! Atunci, daca tot este o zi "imbacsita" de dragoste dati-mi voie sa ma fut in ea!

Concepte contradictorii...

2009-05-24T05:03:00.000-07:00

DEMOCRATIA...

demos + kratos = love ! NU! Puterea poate sa apartina si sa fie exercitata doar de un individ sau de o minoritate privilegiata, altfel nu ar mai fi putere! Daca analizam puterea, ca fiind capacitatea lui A de a-l determina pe B sa faca ceea ce nu ar fi facut fara interventia lui A, cum se mai poate vorbi de putere in cazul in care se crede ca aceasta apartine poporului? Ar fi capacitatea lui "popor" de a-l determina pe "popor" sa faca ceea ce nu ar fi facut fara interventia lui "popor"? Putere? Sau, mai bine zis, iluzia puterii...

ANARHO-INDIVIDUALISMUL...

anarhism = fara "arhon" = fara stapani

individualism = singura autoritate ramane autoritatea individului

Astfel, anarho-individualismul ar dori ca prin refuzul oricarei autoritati impuse, individul sa isi insusesca propria autoritate ca fiind unica autoritate legitima. Individul devine propriul stapan. Se respinge astfel ideea ca ar mai fi vorba despre vreo teorie anarhica, ce ar fi insemnat lipsa oricarui stapan. Dar orice stapanire implica sclavia. Asadar, individul este in acelasi timp si propriul sclav. In schimb, suna parca mai bine sa spunem ca suntem proprii stapani, decat ca suntem proprii sclavi. Acest "furt teoretic", pe care il practica individualismul in domeniul filosofiilor libertare, ar trebui respins odata pentru totdeauna ! Nu exista anarho-individualism! Exista doar individualism, care, in genere, conduce spre o practica acuta a egoismului.

A fi anarhist...

2009-05-17T05:52:00.000-07:00

A fi anarhist inseamna a fi indragostit de Natura... de Om... de Animal. Dragostea presupune insa, in acelasi timp, si ura, dar aceasta ura este indreptata impotriva tuturor formelor de amenintare, degradare, plictiseala, decadenta, obisnuinta, exploatare, individualism.

Iubitei tale... ii spui ce te deranjeaza si ce iti place la ea!
Omului... de ce nu ii spui ce te deranjeaza si ce iti place la el?

A fi anarhist inseamna, in prima instanta, a-i spune Societatii, Naturii, Omului, Animalului ce iti place si ce nu, ce te deranjeaza si ce nu, ce ai vrea sa se schimbe la tine, ce ai vrea sa se schimbe la acestea.
A fi cetatean, democrat, liberal, socialist, conservator inseamna a fi casatorit de mic cu o fiinta de care nu iti place, iar daca incepe sa iti placa - se intampla doar pentru ca si ei ii place de tine. A fi fascist inseamna a viola, orice fiinta.

Daca aceasta relatie - Om-Animal, Om-Societate, Om-Natura, Animal-Societate - nu functioneaza... si intr-adevar, nu functioneaza... aceasta se intampla din cauza ca unora le este frica sa iubeasca si sa-si apere iubirea lor, le este frica sa fie anarhisti!

PS: De ce nu acceptati anarhismul? In viata voastra de zi cu zi, in relatia voastra cu fiinta iubita, sunteti anarhisti - nimeni nu este stapan! Sau, doar nu pretindeti ca aveti o dama de companie?
Si totusi, relatia functioneaza, ba mai mult, sunteti foarte fericiti de pe urma acelei relatii! De ce pastrati asta doar pentru voi, egoistilor?

Neocolonialism... iar?

2009-05-17T03:32:00.000-07:00

O campanie reusita in media ar aduce, cu siguranta, in prim plan vechea dezbatere despre forma Pamantului: plata sau rotunda sau geoidala?
Si asta se intampla si "datorita crizei", unii avand capacitatea de a vorbi si despre "criza" si despre "datorita" in acelasi timp. "Datorita crizei" au loc reduceri - de inteligenta!

De ce are Romania nevoie de UE? E simplu! Romania ar avea nevoie si de Dumnezeu, dar, "din fericire", acesta nu prea exista.

De ce are UE nevoie de Romania? E simplu...

Votul inseamna masturbare cu mana de fier !

2009-05-04T04:03:00.000-07:00

- partea I -
Cate alegeri organizate, "libere si corecte", au fost in Romania dupa "caderea comunismului"?
E imposibil de crezut ca toti cei care au votat au dorit distrugerea drepturilor si libertatilor cetatenesti, au dorit coruptia, au dorit un sistem economic care sta sub semnul drobului de sare, au dorit un invatamant care nu-ti garanteaza nimic, au dorit o viata care se aseamana mai degraba cu subzistenta! Momentul prezent e dovada clara, concreta, reala, vizibila, palpabila ca votul lor nu a schimbat nimic! Ziua de maine va reprezenta acelasi tip de dovada ca votul tau nu va schimba nimic!

Votul nu a schimbat si nici nu va schimba niciodata nimic, votul nu face decat sa intareasca pozitiile celor aflati la putere, sa le asigure continuitatea "veniturilor" si sa le garanteze o viata "lipsita de griji"!

Toate libertatile cetatenesti nu reprezinta decat libertatea cetateanului de a-si alege stapanii odata la 4-5 ani, iar toate drepturile sale intr-un sistem parlamentar capitalist nu reprezinta decat dreptul de a cumpara. Diferenta este ca atunci cand cumpara un produs, individul stie toate caracteristicile acestuia si stie la ce il va folosi, dar daca ne gandim la vot ca la o tranzactie, in momentul in care votezi/cumperi un parlamentar, nu ai niciodata siguranta ca acesta va actiona in conformitate cu "caracteristicile" sale.

Intrebarea nu mai poate fi formulata din pacate nici macar in maniera lui Caragiale, "dar eu cu cine votez?", ci trebuie formulata intr-o maniera cinica, aproape machiavellica, "sclavul cui vrei sa fii in urmatorii 4-5 ani?".

Argumentele care demonstreaza ca parlamentarismul nu poate avea nicio legitimitate democratica sau morala sau de orice fel sunt foarte clare.
Nu putem vorbi despre "alesii nostri" din moment ce doar o minoritate se prezinta la vot. Astfel avem in fata noastra un primar al Timisoarei care a fost ales de 12% dintre locuitori si un parlament care nu a fost votat decat de maxim 50% dintre cetateni. Cum pot asemenea institutii sa garanteze reprezentarea corecta a tuturor cetatenilor, reprezentarea corecta a tuturor intereselor cetatenilor?
Al doilea argument este ca egalitatea in fata legilor presupune egalitatatea in actul elaborarii lor.
Al treilea argument este ca domnia legii devine dictatura legislatorilor, cetatenii de rand neavand nicio putere reala de a se opune implementarii unui set de legi.

Sirul argumentelor poate sa continue si a fost intarit de tezele teoreticienilor antiautoritari, care constituie baza criticii sistemelor statale democratice, parlamentare si capitaliste.

- sfarsitul partii I -

PS: "politica" de Romania este caracterizata eficient de formularile foarte relevante ale presedintelui tarii:
"lasati camerele, sa beau tuica asta" ( la serbarea campeneasca de la Maramures)
" sa facem branza si s-o mancam cu rosii"
" faceti ce vreti" (in urma "negocierilor" cu sindicatele din invatamant)

- partea a II a -

1. Nu exista nici macar un cetatean de rand in Parlament, iar cand spun "cetatean de rand" ma refer aici la o persoana care sa nu provina dintr-o familie importanta, influenta, bogata sau care sa nu provina din vechile structuri de dinainte de '89. Insasi legea referitoare la sistemul electoral prevede ca orice individ sa dispuna de o suma considerabila de euro pentru a putea candida, acest fapt nefiind altceva decat institutionalizarea oligarhiei. Suma a fost catalogata de catre oficialitati ca fiind "simbolica", insa cu aceasta suma o familie de 4 persoane s-ar putea intretine un trimestru intreg. Astfel, orice politician este avut, om de afaceri, "personalitate marcanta", corupt, oligarh. Prin urmare, orice politician candideaza pentru a-si proteja afacerile personale.

2. A vota inseamna a sustine razboiul. A vota inseamna a sustine un guvern care duce un razboi in numele "democratiei", la fel cum papalitatea a purtat cruciade in numele "crestinatatii". Nici o organizatie, nici o institutie, nici un stat, nici o uniune, nici un suprastat nu poate decide in numele altui stat, in numele altui popor; nu poate decide cand si cum in acel stat va fi implementata democratia. Declaratia Oficiala a Drepturilor Omului a devenit un act populist care a fost transformat in scuza si pretext al vechilor state coloniale de a-si implementa in continuare politicile expansioniste si exploatatoare in diferite regiuni ale globului.

3. Votul obligatoriu este acceptarea pe cale "democratica", parlamentara a dictaturii. Fiind obligat sa votezi esti obligat sa fii de acord cu actualul regim, cu actuala forma de guvernamant, esti obligat sa nu te opui si sanctionat in cazul in care nu te dovedesti a fi supus. Democratia se transforma foarte subtil, sub chiar pretextul "consolidarii" ei datorita unei rate crescute a participarii la vot, in dictatura democratica. Caracteristice oricarui regim autoritar sunt transformarile drepturilor cetatenesti in obligatii si eliminarea opozantilor regimului. Votul trebuie sa presupuna o alegere, insa orice implica obligativitatea nu implica posibilitatea de a opta pentru o varianta sau alta. Notiunea in sine de vot obligatoriu este astfel contradictorie. Totusi acest colos, gardian, promotor al democratiei la nivel global - Uniunea Europeana - poate fi de acord chiar si cu o astfel de dictatura, fiind cu totul si cu totul naiv sa renunte la influenta unor tari precum Austria, Grecia, Italia, Luxemburg, Belgia doar in "numele democratiei", doar in "folosul dumneavoastra". A vota inseamna a sustine dictatura democratica.

4. Indignarea lui Spooner : In loc sa recunoasca faptul ca actioneaza ca niste stapani, politicienii au tupeul de a pretinde ca ne sunt slujitori! ... sau paradoxul democratic : un regim in care "slujitorii" sunt mai instariti decat "cei care conduc".

- partea a III a -

Argumentele lui Mikhail Bakunin:

Bakunin doreste sa pornim de la a ne imagina o academie de savanti si oameni de stiinta desavarsiti care ar trebui sa se ocupe cu administrarea intregii societati, condusi bineinteles de o morala care presupune ca acesti indivizi vor folosi orice resurse stiintifice pentru a ajuta poporul. O astfel de academie, pare dezirabila oricarui tip de asociatie care ar dori sa conduca! Asadar, daca aducem argumente care desfiinteaza un astfel de guvern, implicit desfiintam orice tip de guvern, care oricum ar fi fost mai de nedorit. Mai trebuie precizat, ca analizand cazul stiintei se face referire mai ales la stiintele social-politice.

1. Considera o astfel de organizare ca fiind monstruoasa. Primul argument este ca "stiinta umana este mereu, in mod necesar, imperfecta, si ca, prin compararea a ceea ce a descoperit cu ceea ce ii ramane de descoperit, se poate spune ca este inca la inceputuri." Iar o astfel de supunere oarba in fata stiintei ar fi nociva pentru societate, "viata ramanand mereu infinit mai larga decat stiinta."

2. "O societate care s-ar supune unei legislatii elaborate de o academie stiintifica, nu pentru ca i-ar fi inteles ea insesi caracterul rational, caz in care existenta academiei ar deveni inutila, ci pentru ca aceasta legislatie emanand din aceasta academie, i s-ar impune in numele unei stiinte pe care ar venera-o fara sa o inteleaga - o astfel de societate ar fi una nu de oameni, ci de brute."

3. "O astfel de academie stiintifica, investita cu o astfel de suveranitate absoluta, si alcatuita din oamenii cei mai ilustri, ar sfarsi infailibil si rapid prin a se corupe ea insasi atat moral, cat si intelectual." Bakunin considera ca orice geniu investit cu un titlu oficial si cu anumite privilegii sfarseste intr-o stagnare a evolutiei sale, intrucat "este specificul privilegiului si al oricarei pozitii privilegiate sa ucida spiritul si sufletul oamenilor."

4. De asemenea, chiar in cazul votului universal, desi acest comitet isi poate reinnoi componenta, nu este exclus cazul in care se formeaza un corp de politicieni "profesionisti" - care detin mandate perioade indelungate - care sub pretextul gestionarii "afacerilor publice" nu fac decat sa gestioneze "afacerile personale".

5. Poporul ramane a fi o "turma" controlata si administrata de o minoritate de "oameni de geniu sau talentati, virtuosi, ca sa supravegheze si sa orienteze comportamentul acestui mare, incorigibil si teribil copil, poporul."

despre propaganda anarhista...

2009-05-03T04:46:00.000-07:00

"It is in fact a question of education for freedom, of making people who are accustomed to obedience and passivity consciously aware of their real power and capabilities.

One must encourage people to do things for themselves, or to think they are doing so by their own initiative and inspiration even when in fact their actions have been suggested by others, just as the good school teacher when he sets a problem his pupil cannot solve immediately, helps him in such a way that the pupil imagines that he has found the solution unaided, thus acquiring courage and confidence in his own abilities.

This is what we should do in our propaganda. If our critic has ever made propaganda among those who we, with too much disdain, call politically “unconscious,” it will have occurred to him to find himself making an effort not to appear to be expounding and forcing on them a well-known and universally accepted truth; he will have tried to stimulate their thought and get them to arrive with their own reason at conclusions which he could have served up ready-made, much more easily so far as he was concerned, but with less profit for the “beginner” in politics."

Errico Malatesta, "Anarchist Propaganda"

Red Army Faction -> not terrorists!

2009-04-26T03:56:00.001-07:00

"The current systemic crisis has its origins in the nature of the system itself, not just its mechanics. Resulting from the all-consuming goal of profits, the capitalist system has become ever more parisitic and exploitative. The disintegration of social life has accelerated due to entire sections of society becoming disadvantaged and having needs that the State can no longer cater for. It is only possible to stem the unquiet and dissent arising from this situation by manipulating the media and imposing State repression on a massive scale. The political crisis caused by the
student rebellion and the Black Power movement in America; the spreading unrest resulting from student protests in Europe; the resurgence of a workers’ and peoples’ struggle with a new and radical agenda – culminating in the explosion of May ’68 in France; the deep crisis in Italian society and the resumption of discontent in Germany – all this is indicative of the current situation.

Under a pretext of acting on behalf of ‘the common good’, the State and the trade unions joined together and introduced a concerted policy of wage limits. The September strikes23 proved that these policies had gone too far in serving the interests of profit. However the exclusively economic content of the strikers’ aims still shows how firmly the State can keep things under
control. The strength of today’s system is evident in how workers can be disciplined and terrorised by holding up the spectre of cheap foreign labour, the threat of unemployment and the constant fear of recession. All this happens without the necessity of resorting to the right-wing militias of the
past and reduces the prospect of any further radicalisation of the masses.

The Red Army Faction, by fusing the faction with political practice, have drawn a clear dividing line with the enemy. As a result, we will be the ones who will be most fiercely opposed by the State. This already assumes the attainment of political identity and also the fact that we have learnt some important lessons already.
Our original organisational concept involved linking the Red Army Faction with existing grassroots activists. We envisaged participating in existing socialist groups – we would work with them, influence debates, gather experience, learn some lessons.

Infiltration by the security services and their knowledge of meetings,
agendas and plans, had reached a point that you were prevented from talking freely. You cannot combine legal political activism with an illegal political practice.
Being an Urban Guerilla requires a clear set of motives: You have to make sure that you are unaffected by the tabloid attacks. That whole “anti-semitic/criminal/low-life/murderers/arsonists” syndrome which is used to attack revolutionaries, all that shit must not affect you operating as an Urban Guerilla.
The system will be prepared to use any means, however scandalous, in order to restrict our terrain and show its determination to oppose us."

THE URBAN
GUERILLA CONCEPT
SUPPORT THE ARMED STRUGGLE!
VICTORY IN THE PEOPLE’S WAR!
The Red Army Faction
April 1971

film genial despre RAF: http://www.bmk.film.de/

Miscarea contra statului...

2009-04-24T06:36:00.000-07:00

Jos statul! Jos legile!

Statul pleaca de la premisa ca omul trebuie sa fie exploatat. Pentru asta a construit institutiile. In momentul in care omul s-a revoltat, a politizat institutiile. In momentul in care omul a luptat pentru libertatea lui, Statul a ucis Omul.

Statul roman, ceausismul si capitalismul sau wc-ul, rahatul si urina. Intr-un wc plin de rahat, un jet de urina se doreste a fi nu doar util, dar si destul de estetic. Ruinarea, descompunerea, implozia si, in final, uitarea rahatului! Insa wc-ul si urina fac un mariaj foarte fericit.

Si ti s-a spus ca ai nevoie de wc! Si vezi cum folosesti wc-ul zi de zi, sau cum wc-ul se foloseste de tine zi de zi, pentru a se intretine, pentru a exista spunandu-ti ca defapt el e construit in serviciul tau, ca tu sa nu mai fii constrans nici de rahat, nici de urina, ca tu sa fii liber, insa tu nu numai ca depinzi si de rahat, si de urina in continuare, dar depinzi si de wc.

Cea mai simpla revolutie, care se cere a fi creata acum, este refuzul tau de a urina in wc, refuzul jetului tau de urina de a curata rahatul, refuzul produselor, roadelor organelor tale de a mai intretine wc-ul!

Va hraniti egooo-ul, ipocritilor ! Aah, ne scuzi ca nu suntem sado-masochisti...

2009-04-24T02:16:00.000-07:00

despre activismul anarhist...

- Hai domle' fii serios. Nimeni, dar nimeni, nu lupta pentru bunastarea altcuiva, ci pentru bunastarea lui.

- Sa inteleg ca anarhistii revolutionari sau marxist-leninistii, ca cei condusi de Che Guevara, nu luptau pentru eliminarea exploatarii indivizilor de catre imperialisti ci luptau pentru stoparea exploatarii lor, nu luptau pentru libertatea si fericirea acelor oameni, ci pentru libertatea si fericirea lor ?

- Tu-mi spui mie ca cineva se angajeaza gratuit intr-o lupta pe care o duce pentru altcineva si nu pentru el? Trebuie sa aiba o satisfactie. Isi hraneste ego-ul. Va hraniti egoo-ul, ipocritilor!

- Dar daca noua ne place ceea ce facem, si nu facem numai pentru noi? S-ar parea ca si noua ne revine o parte din satisfactie. Cine ar face ceva fara sa fie impacat cu ceea ce face, daca nu doar un sclav? Sau...aah, ne scuzi ca nu suntem sado-masochisti!

Pierre Joseph Proudhon... despre guvernare

2009-04-21T11:41:00.000-07:00

"A fi guvernat, inseamna a fi tinut la vedere, inspectat, spionat, dirijat, legiferat, reglementat, priponit, indoctrinat, povatuit, controlat, estimat, apreciat, cenzurat, comandat de catre fiinte care nu au nici blazon, nici stiinta si nici virtute...
A fi guvernat inseamna a fi, la fiecare operatiune, la fiecare tranzactie, la fiecare miscare notat, inregistrat, recenzat tarifat, timbrat, masurat, cotat, cotizat, patentat, licentiat, autorizat, admonestat, impiedicat, reformat, redresat, corectat.
Inseamna a fi, sub pretextul utilitatii publice si in numele interesului general, pus la contributie, exersat, jefuit, exploatat, monopolizat, delapidat, epuizat, mistificat, furat: mai apoi, la cea mai mica forma de rezistenta, la prima reclamatie, reprimat, amendat, defaimat, ofensat, haituit, ocorat, doborat, dezarmat, legat fedeles, aruncat in inchisoare, impuscat, mitraliat, judecat, condamnat, deportat, sacrificat, vandut, tradat si, pentru a pune capac la toate astea, jucat pe degete, tras pe sfoara, insultat, dezonorat. Iata guvernarea, iata justitia ei, iata-i morala! Si sa mai spui ca avem printre noi democrati care pretind ca guvernarea are si lucruri bune, socialisti care sustin in numele Libertatii, Egalitatii si Fraternitatii aceasta marsavie..." Pierre Joseph Proudhon

Cazul Nietzsche

2009-04-02T23:46:00.000-07:00

“Omul așa cum ar trebui să fie: asta sună tot atât de fad ca și cum ai spune: un copac, așa cum ar trebui să fie.”
Friedrich Nietzsche

Filosofia nietzscheană s-a dorit a fi neînțeleasă de la început, a fi neinteresantă pentru mase, a fi imposibil de interpretat de către spiritele mediocre pentru a nu deveni “vulgară” prin exploatarea sa de către anarhia instinctelor “animalului de turmă”, lipsit de orice formă de gândire naturală proprie tocmai prin încercarea de a se da gândirii un sens natural, de a se construi, mai bine zis, un sens natural al gândirii și de a se construi un sens natural al vieții prin ideologie, știință sau filosofie.
Marea teamă a acestui discipol al lui Dionysos nu a fost aceea de a ajunge neînțeles, ci tocmai aceea de a fi înțeles, de a-i pune astfel pe ceilalți în situația de a-i împărtăși povara sa. Nietzsche credea că omenirea are oricum nevoie de secole pentru a rumega marile evenimente sau marile idei. Așa cum stelele a caror lumină nu a ajuns încă pe Pământ sunt neștiute de nimeni, urmând a le fi recunoscută prezența dupa ce lumina lor va fi parcurs tot drumul, la fel și marile idei sunt recunoscute abia dupa îndelungi perioade de timp, generațiile contemporane lor nefiind pregătite sau capabile de a le utiliza.
Încercarea de a prelucra o interpretare care să încadreze filosofia nietzscheană într-o anumită zonă, care să-i găsească anumite explicații pornind de la categorii generale sau generalizante de înțelegere ale unui text sau de a-i atribui lui Nietzsche o etichetă de nihilist, anarhist sau chiar cea de teoretician al nazismului, este tocmai contra încercărilor sale de a lupta împotriva “idolilor”, împotriva pesimismului, împotriva “ideilor moderne”, împotriva oricăror forme de absolutism, de imperialism și împotriva actului său de a anunța moartea filosofiei.
Nietzsche constata o îmbolnavire prin modernitate iar ideile oamenilor de știință contemporani, ale fiziologilor, sunt percepute ca fiind doar un set de glume, din pricină că acestora “le lipsește faptul de a fi suferit cu ele”. Toate filosofiile sunt văzute ca fiind nimic altceva decât confesiuni ale autorilor lor și produse ale unor interpretări greșite ale corpului uman și ale funcțiilor sale, de aici rezultând și o interpretare eronată a naturii umane și a caracterului politic al acesteia.
Inspirat de viziunea schopenhaueriană prin care “întregul corp nu e altceva decât voința obiectivată, adică devenită reprezentare” iar lumea este un compus de voință și reprezentare, Nietzsche vede filosofia ca fiind singura care are capacitatea de a crea lumea, filosofia fiind “însuși acest instinct tiranic, voința de putere sub forma ei cea mai spirituală, de a crea lumea, de causa prima” . Tot ceea ce ține de modernitate este corupt sub o formă sau alta, corupt de fantasme absolute, corupt de viziuni teleologice, corupt de însăși importanța rațiunii despre care nu s-a putut accepta că nu poate fi mai mult decât o simplă unealtă. Filosofia modernă, în tot cuprinsul ei, atât filosofia politică dar și ceea ce înseamnă metafizică, este o filosofie decadentă, în care nu se mai poate încrede nimeni, este doar “o rămășița care provoacă astăzi neîncredere și indispoziție, dacă nu chiar batjocură și compătimire” . Acest instinct tiranic nu poate fi redus doar la o “teorie a cunoașterii”, la o limită care se mulțumește să vadă lumea, nu să o și interpreteze sau să o evalueze, o astfel de teorie a cunoașterii va sfârși în incapabilitatea de a domina. Știința încearcă să se pregătească pentru a completa spațiul de dominat lăsat de filosofie prin a impune acesteia legi și metode de cercetare specifice scientologiei, știința devenind astfel un nou filosof.
Diferența care intervine față de viziunea lui Schopenhauer constă în faptul că voința nu mai este văzută unitar, ca fiind un tot, și că aceasta nu acționează decât asupra altei voințe și nu asupra lucrurilor, asupra materiei. “Adevărata problemă nu se află între voit și involuntar, ci în raportul dintre o voință care comandă și o voință care se supune” , voința de putere dominând în oricare dintre situații. Raportul dintre forțe este asemenea raportului dintre atomi, văzut de Marx în Difference Democrite-Epicur, care nu se pot raporta decât la ei înșiși. Acest raport dintre forțe, nu face ca voința dominată să fie negată sau oprimată, ci aduce în prim-plan voința care domină și îi evidențiază trăsăturile în relație cu voința dominată, iar încercarea negării unei voințe este un semn clar al decadenței, așa cum este văzut creștinismul ca religie a decadenței prin încercarea de a suprima voința de putere. Voința de putere nu trebuie văzută ca o sete de putere ci ca un element firesc al naturii umane, voința de putere fiind însăși viața, însăși ființa. Astfel, în relație cu viața, instinctul de autoconservare nu este cel care domină, căci ceea ce este deja nu își poate dori mai mult decât ceea ce nu este și încearcă să devină.
“Nietzsche integrează în filosofie două mijloace de expresie: aforismul și poemul” . Dorința de a interpreta și de a evalua lumea este exprimată prin intermediul acestor mijloace ca o necesitate, ca o nouă viziune asupra rolului filosofiei, ca o încercare de reconsiderare a tuturor valorilor.
Unul din seturile de valori criticat într-un mod aproape agresiv de “ultimul discipol al lui Dionysos” este cel impus de creștinism care vede în intelectualitatea superioară o rătăcire. De altfel, creștinismul trebuie tratat cu atenție atunci când ne referim la opera lui Nietzsche întrucât acesta a creat prejudecăți în numeroase domenii, chiar și în domeniul politic prin metamorfozarea sa în democrație, astfel afirmând în acest sens că mișcarea democratică este moștenitoarea mișcării creștine. Postmodernitatea în care se presupune că trăim – pseudo-postmodernitatea în care trăim - este confirmată tocmai de existența democrației. Acest nou idol căruia i se închină orice guvern, această “axiomă” politică, acest “cel mai bun sistem politic cunoscut vreodată”, această minciună instituționalizată și permanentizată! Dar oare cum a fost posibil ca omul de astăzi să conceapă “cel mai bun sistem politic posibil” și să i se conformeze lui, fără ca macar el să fie “cel mai bun om posibil”?

Mila este instrumentul ideal al creștinismului, însă “mila e în contradicție cu sentimentele întăritoare ce înalță energia înțelesului vital; ea lucrează într-un chip deprimant. Când ți-e milă, pierzi din tărie.” Mila este acceptată de Nietzsche doar în cazul spiritelor care sunt capabile de a-și declara crezul și de a-l apăra în fața tuturor opozanților. Nu face însă o apologie a martirismului, ci o analiză a voinței de putere aflată în liberă ascensiune. Îndemnul său, “fiți aspri”, a suferit interpretări pe cât de numeroase pe atât de greșite, voite sau nu, dar mai ales voite. Asprimea de care s-ar bucura filosofia nietzscheană ar trebui lesne înțeleasă tocmai prin încercarea de a filosofa cu ciocanul. Asprimea e necesară creației, distrugerii valorilor inversate prin clasificarea de tip bine-rău, distrugerii ideologiei, dar mai ales distrugerii ideilor moderne și a creștinismului care a corupt aceste idei căci “filosofia e coruptă prin sângele teologilor”
Interpretarea asupra naturii umane poartă amprenta interpretării de tip teologic. Omul este tratat cu superioritate, văzut ca secund al lui dumnezeu, ca unică scânteie de divinitate în această lume, de aici și viziunea conform căreia bunătatea naturii umane a fost coruptă de societate, încercarea de a demonstra calitățile extraordinare specifice umanului și asemănate cu divinitatea, iar grotescul, instinctele care îndeamnă la razboiul interspecific, la acel bellum omnem contra omnes al lui Hobbes, fiind asemănate cu animalitatea, cu descrierea de tip malefic.
Omul este însă văzut ca fiind cel mai puternic animal prin viclenia sa, dar și “cel mai lipsit dintre toate animalele, cel mai bolnăvicios, acela care s-a rătăcit cât mai periculos de departe de instinctele sale”. Liberul arbitru este doar un privilegiu, o moștenire provenită dintr-o lume fals-superioară, iar omul nu mai trebuie tratat separat așa cum o făcea Descartes, datorită credinței că acesta dispune de o judecată justă, de o rațiune infailibilă, ci coborât printre animale iar societatea nu trebuie tratată decât ca fiind o încercare, și nu un “leviathan”, un “contract”.
Pericolul anunțat de mileniile de creștinism este văzut și în degradarea trupului care este desconsiderat dar și în degradarea simțurilor, acesta fiind “ura împotriva plăcerii simțurilor, împotriva bucuriei în genere” . Ceea ce ascunde însă și mai puternic această conduită creștină este ura împotriva conducătorilor laici și concurența tacită pe care o poartă cu aceștia. Preotul nu este doar un “otrăvitor al vieții” ci un fals interpret al lui dumnezeu, care arată limitele dintre bine și rău, care abuzează de funcția sa pentru a-și urmări interesele, vădit exprimată într-o stare de lucruri specifică organizării sociale și nu orânduirii de tip divin, iar voința sa este deseori exprimată sub forma “voinței lui dumnezeu”. Organizarea vieții sociale este reglementată în toate domeniile de morala creștină, astfel că Biserica acționează pentru a crea nevoia unui preot, pentru a controla toate aspectele vieții individului. Nevoia de preot este însă exprimată sub forma bolii sau a păcatului, formă care luptă împotriva vieții, împotriva chiar a ceea ce creștinismul încearcă să apere: “calea, adevărul și viața”.
Creștinismul ca non-sens!Căci “n-a fost decât un singur creștin, și acela a murit pe cruce.” Creștinismul ca revoluție! Iată noutatea adusă de Nietzsche!
Creștinismul ca vampir al Imperiului Roman, având ca lider un “sfânt anarhist”, este văzut nu ca o revoluție împotriva corupției societății, împotriva degradării morale a indivizilor, ci ca o revoluție împotriva castei dominante, și ca o răsturnare a privilegiilor romane printr-o înlocuire a acestora cu privilegiile de ordin divin. Iisus din Nazaret este descris în termenii unui “criminal politic” care nu a fost ucis decât pentru propriile greșeli și nu pentru greșelile altora, nicidecum ale omenirii întru mântuirea acesteia.
Ipocrizia clerului amenința valorile firești ale indivizilor, preotul fiind mai conștient decât oricine că dumnezeu nu există. Dar această ipocrizie nu s-a menținut la un nivel individual, la cazul preotului, ci a corupt mase întregi, a condus la extrapolarea absolutismului din domeniul divinului în toate celelalte domenii reglementate de modernism, a transformat ipocrizia locală într-o ipocrizie generală. “Ce lepădătură a falsității trebuie să fie omul modern pentru ca să nu-i fie rușine, chiar când se numește creștin!”
“Mântuirea sufletului” promovată de principiile creștine îi produce individului o viziune egocentristă asupra lumii, o viziune limitată prin care adevăratul său scop este împlinirea sa spirituală, orice formă de instinctivitate, orice formă de materializare a “voinței de putere” fiind asociată infernului. Ideea egalității în fața lui dumnezeu devine ideea egalității în fața legii. Nimeni nu este mai presus de dumnezeu devine nimeni nu este mai presus de lege! Această influență asupra modernității, această continuitate a creștinismului prin democrație oprima “aristocratismul sentimentului” și încercarea de a te situa la un nivel superior din punct de vedere intelectual, amenința orice inițiativă de stăpânire, “transforma orice revoluție în sânge și crimă” , transforma individul în masă și așa zisă libertate individuală în libertatea maselor, libertatea de turmă.
Practica la care nu s-a renunțat, nici în creștinism, nici în democrație, este controlul maselor, sau mai bine zis, exploatarea acestora. Geneza concepută de Biblie exprimă foarte clar psihologia și “morala” clerului. Înfățișarea atotputerniciei lui dumnezeu pare totuși incompatibilă cu plictiseala de care dădu dovada la momentul creației. Iată omul conceput ca divertisment, “omul ca distracție” , însă plictiseala încetă doar în clipa în care a fost concepută femeia, căci ea este izvorul răului, al luptei, este tocmai “șarpele” care ispitește. Prin urmare femeia este cea care trebuie să tacă în Biserică. Femeia a tăcut mai apoi și în politică vreme de secole.
Știința devine dușmanul lui dumnezeu, “păcatul original”, căci prin știință, prin tot ceea ce se leagă de realitate, își face apariția îndoiala, lipsa de servilism, și mai apoi revolta. Așadar individul trebuie să fie oprit din a cunoaște. Individul trebuie să fie servil, nu trebuie să se revolte. I s-a oferit astfel “iluzia libertății” prin capitalism. Are la dispoziție o plajă largă de posibilități de ocupare a timpului, este liber să aleagă, însă este liber să aleagă numai între ceea ce i se oferă.
Păcatul este invenția preotului pentru a crea dependență individului față de Biserică. Degradarea lui intervine prin faptul că păcatul oprimă știința, arta, cultura, orice manifestare de ordin superior. Infracțiunea este invenția legislatorilor. Păcatul devine infracțiune. Prin implementarea noțiunii de infracțiune, individul acționează doar în limitele construite de legislatori, orice creație individuală dincolo de aceste limite fiind considerată o crimă. “Inovațiile” au mers mai departe, prin construirea moralei sau mai bine zis prin “deturnarea moralei”, prin asocierea caracteristicilor “păcatului” și “infracțiunii” cu caracteristicile “răului” și asocierea caracteristicilor servilismului, “cooperării” cu caracteristicile “binelui”. Putem vorbi de o deturnare a moralei mai ales dacă avem în vedere faptul că individul acordă valoare fenomenelor în mod subiectiv, acestea neavând o valoare morală sau imorală ci existând pur și simplu, în sfera amoralității, astfel morala devine obiectivarea subiectivității, tocmai ea, cea care se dorea a fi lipsită de orice formă de subiectivism.
Argumentul crucii, prin care se afirmă că prin cruce s-a adus mântuirea sufletelor, este în același timp un argument împotriva crucii, căci prin cruce se elogiază suferința, boala și pedeapsa capitală. Și din cauza unui astfel de gest, credinciosului îi este furată libertatea conștiinței, libertatea nu de a delimita “adevărul” și “falsul”, ci de a crea “adevărul” și falsul”, iar în locul lăsat de acest furt este lăsată iluzia “liberului arbitru”. Aceeași iluzie a libertății amintită mai sus cu referire la cazul capitalismului, libertatea de a alege e doar libertatea de a alege între ceea ce ți se oferă, iar libertatea de a alege între bine și rău este libertatea de a alege între binele și răul definit de clasa dominantă.
Scepticismul intervine astfel ca un antidot, scepticism de care se bucură doar spiritele înalte conform viziunii lui Nietzsche. Acest gen de scepticism, anestezic sau creator, a fost în general confundat cu pesimismul, sau s-a mers mai departe fiind confundat chiar cu un soi de nihilism. Nihilismul însă nu este acceptat, ci este văzut ca o necesitate logică ce urmează să apară în urma absolutismului modernității și preponderenței “meta-povestirilor”, a failibilității acestora și al ideologiilor. Scepticismul este necesar pentru a avea o viziune clară asupra faptelor și nu o pseudo-viziune.“Forța și libertatea provenite din tăria și deplinătatea minții se dovedesc prin scepticism.”
Neîncrederea în ideologii este ferm declarată. Neîncrederea în “scursura socialistă” care oprima orice urmă de satisfacție a lucrătorului, a bucuriei sale fața de munca sa, și o transforma în ură, promițându-i răzbunarea, este urmată de neîncrederea în anarhism care are “obârșia sa în slăbiciune.” Anarhistul are caracteristicile unui creștin, afirma discipolul lui Dionysos. Anarhistul promovează o ură complexă asupra a tot ce este puternic, asupra oricărei forme de autoritate, însă de multe ori această ură se transformă într-o prejudecată ori este nefondată din cauza incapabilității anarhistului de a construi un sistem mai bun înainte de a-l deconstrui pe cel existent. Această viziune asupra anarhistului este compatibilă cu cea asupra creștinilor din primele veacuri care nu puteau accepta legitimitatea imperială, creștinismul devenind astfel “vampirul Imperiului Roman”. Creștinismul poate fi de asemenea comparat, sau chiar confundat, cu nihilismul. Nihilismul sau credința în nimic are un corespondent foarte potrivit în creștinism, căci acesta promovează credința în “viața de apoi”, adică în nimic. Critica asupra creștinismului este îndreptată bineînțeles și împotriva bisericii, prin care este instituționalizată corupția la toate nivelurile organizării social-politice pentru prima dată în istorie, prin care și-a făcut apariția fenomenul cruciadelor, sau “o piraterie la scară întinsă” , prin care s-a reușit oprimarea instinctelor vitale și transformarea adevărurilor în minciuni și invers, și de la care s-a desprins ideea egalității indivizilor în fața lui Dumnezeu transformată apoi în ideea modernă a egalității indivizilor ce sfârși într-o pseudo-revoluție, Revoluția Franceză ! Nietzsche devine astfel unul dintre primii “arhitecți” ai postmodernismului, aducând o critică severă modernității și creștinismului, considerat a fi principala sursă a ideilor și practicilor moderne, critica ce dorește “prefacerea tuturor valorilor” și chiar încetarea măsurării timpului din prima zi a creștinismului pentru a fi măsurat începând cu ultima sa zi.
Distrugerea ideilor implementate în și despre natura umană de către creștinism și ideologii, “distrugerea tuturor valorilor, divine și umane, care alcătuiau, tocmai nihilismul” va constitui activitatea de bază a noului profet al lui Dionysos.
Zarathustra, profetul care de această dată nu mai vine să transmită principiile sale religioase, nici să întemeieze un sistem științific pentru vechii magi, încearcă să arate maniera prin care omul se poate auto-depăși, își reia însă călătoria sa pe munte și misiunea sa de a vorbi celorlalți, pentru a îndrepta viziunea greșită asupra omului și pentru a descoperi lumii pe supraom. Omul, “animalul complex, ipocrit, nenatural și opac” este încă nedesăvârșit, este “un ce care trebuie supraînălțat” , este nivelul situat între “dobitoc” și supraom, și tocmai în acest fapt constă măreția lui în acela de a fi un mijloc și nu un scop. Acestui om, Nietzsche dorește să-i descopere sfera minciunilor care au fost ridicate la rang de principii și care au fost învelite în adevăruri. Până și în iubirea aproapelui nu pare a exista nimic mai mult decât o “nevoie de căldură” , iar frica de tot ceea ce înseamnă suprapământesc trebuie să fie depășită, căci altfel, spiritul va fi ucis chiar mai devreme decât trupul. Caritatea, solidaritatea, darurile făcute celor slabi, sunt înfăptuite mai curând pentru împăcarea propriului suflet, sunt acele virtuți practicate de dragul ideii de virtute, a ideii de “virtute în sine”, iar ideologiile, prin încercarea lor de a “salva” lumea par a fi mai apropiate actelor supreme de egoism decât de ceea ce se doresc a fi, din pricina faptului că “cel ce pierdut-a lumea, vrea să-și câștige lumea lui proprie” .
Încrederea în rațiune nu mai poate fi de nici un folos. Absolutismul prin care a fost analizată rațiunea în modernism, mai curand, fanatismul credinței în rațiune, este așadar o idee modernă, deci o idee falsă. Rațiunea este doar un instrument. Ceea ce stăpânește asupra corpului, ceea ce ghidează acțiunile individului, nu ține atât de mult de rațiune, cât mai ales de instincte, de simțuri. “E mai multă rațiune în trupul tău decât în cea mai mare înțelepciune a ta” , afirma Nietzsche. Lumea este considerată a fi aparentă prin perceperea ei de către simțuri tocmai datorită coruperii simțurilor de către rațiune, și atribuirii acestora anumite pseudo-valori. “În această privință, intenția lui Nietzsche este de a dezvinovăți simțurile, deplasând vina dinspre ele către adevarata sursă a minciunii, nimeni alta decât rațiunea.” Prejudecata filosofilor asupra simțurilor este o alta sursă a perceperii greșite a corpului uman și a naturii umane și implicit a perceperii greșite asupra lumii.
De ce este neaparată nevoie ca lumea să nu fie aceasta pe care o percep simțurile? De ce există această tendință inutilă de a complica lucrurile prin inventarea unor “metode de cercetare infailibile” ce au la bază rațiunea? Oare nu tocmai pentru că simțurile nu pot fi controlate? Nu se poate simți cu simțurile altcuiva, însă se poate gândi după rațiunea altcuiva, și mai apoi se poate acționa având în vedere “argumentele raționale” ale vreunui individ. Neîncrederea în simțuri poate proveni atât din creștinism, care a născocit ideea conform căreia tot ceea ce este material este trecător, făcând astfel un iremediabil rău trupului care a fost desconsiderat vreme de milenii, cât și din prejudecata specisistă conform căreia animalele sunt inferioare oamenilor, căci aceștia din urmă dispun de rațiune. Ar fi inacceptabil pentru unii să realizeze că nu pot percepe lumea cu mult mai diferit față de modul în care este percepută aceasta de către un babuin. Prin răsturnarea tuturor valorilor, Nietzsche considera că atribuirea caracteristicilor minciunii simțurilor trebuie schimbată cu atribuirea caracteristicilor minciunii rațiunii. Critica din acest caz nu este îndreptată doar împotriva rațiunii, ci și împotriva metafizicii în general întrucât unul dintre principiile de bază ale metafizicii constă în faptul că trebuie să ne îndepărtăm de simțuri cât mai mult posibil în momentul în care dorim să analizăm un obiect. La Nietzsche însă, “lumea aparentă” este unica realitate, iar “lumea adevărată” este o pură invenție.
Un nou idol contra căruia Zarathustra se declară împotrivă este statul. “Statul e cel mai rece din toate dihaniile reci: minte cu răceală și iată minciuna ce se scornește din gura lui: Eu, statul, eu sunt norodul !” Statul nu este nimic altceva decât o altă invenție, în urma “constituirii” popoarelor, cărora li s-au dat “motive” pentru care să lupte și în care să se încreadă, altfel spus, “delirul național”. Desigur , aceste principii sunt construite pentru indivizii considerați a fi inutili, doar din pricina faptului că prin atitudinea lor le acceptă, iar ideea de stat e doar o mască a poftelor, a viciilor. Această “dihanie rece” este însetată de sânge, vrea eroi, martiri, rațiuni servile care să-și închine întreaga “artă” statului. Vrea aceasta pentru a se încălzi la “soarele unei conștiințe curate.” Ascensiunea capitalismului este facilitată prin acest nou idol, căci acești noi indivizi care își construiesc viața în limitele stabilite de “legi”, care își îndreaptă credința spre o apologie a morții, a martirismului pentru ideile inventate, a sacrificiului pentru “binele urmașilor”, “vor puterea, și mai întâi de toate, simbolul puterii: bani mulți – asta vor neputincioșii aceștia!” Natura umană dezlănțuită? “Bellum omnem contra omnes”? Nu se regăsesc oare acestea mai degrabă în interiorul statului, decât în afara lui? Nu sunt acestea tocmai produsul statului? Și ca să mergem mai departe, nu sunt tocmai produsul capitalismului? Căci, însăși statul este o invenție capitalistă !Iar “a dori libertatea este incompatibil cu existența statului !”
La sfârșitul secolului XVIII noțiunea de “stat” nu spunea nimănui nimic. Revoluția industrială dă naștere noii tehnici raționalizate care generează o creștere a societății din care se evidențiază o nouă clasă ce se dorește a fi dominantă: burghezia. Burghezia întreprinzătoare reușește să manipuleze masele și, datorită condițiilor nou create în societate, începe să supravegheze și să disciplineze. Primul capitalism, astfel apărut, arunca în mâinile burgheziei “corabia statului”! Această metaforă, această iluzie, fusese construită încă din Evul Mediu, însă fusese construită de o meritocrație, de oameni cu adevărat capabili să conducă și cu un dezvoltat simț al responsabilității, dar, instinctivi și sentimentali fiind, nu aveau cum să descopere nicio tehnică. Dezumanizarea de care încă se face vinovat capitalismul, a inhibat, a oprimat orice rădăcini de romantism politic, de intuitivitate, de instinctivitate, și a dezvoltat capacitatea burgheziei de a crea o tehnică birocratică, armată, de control, de ordine publică și administrare pe care au numit-o “stat”!
“Lipsea o instituție care să permanentizeze nu numai începuturile împărțirii în clase a societății, dar și dreptul clasei avute de a exploata pe cei neavuți, precum și dominația ei asupra acestora. Și această instituție a apărut. A fost inventat statul!”
Statul nu este antagonic doar libertatii, ci si culturii. Scolile nu fac decat sa transforme o masa de cetateni in servitori ai statului, fiecare dintrei ei avand un rol prestabilit si contribuind la dezvoltarea statului, nu la dezvoltarea individuala. De asemenea, este important de observat, afirma Nietzsche, contradictia dintre “educatie superioara” si “multime”. Invatamantul superior care pregateste viitorii functionari este dezumanizant. Omului i se sterg toate atributele, pastrand insa doar unul, acela de a aplica anumite comenzi, iar aceasta se intampla din pricina notiunii de “datorie”.
“O viață liberă rămâne deschisă sufletelor mari. Într-adevăr grăiesc vouă, că cel ce are mai puțin, cu atât mai puțin este stăpânit: binecuvântată fie sărăcia!” Fuga de tot ceea ce înseamnă mecanismele statului, fuga în singurătate, sau fuga alături de cineva, fuga de această “idolatrie” este reprezentativă doar indivizilor care pășesc pe puntea spre supraom. Domeniul statului se sfârșește acolo unde începe domeniul supraomului. Cei ce trăiesc în singurătate, nu mai pot fi priviți cu ochi de antici ca fiind animale sau zei, genii sau nebuni, ci tocmai cei care rămân în interiorul statului, rămân doar animale sau nebuni, singura zeitate devenind statul. Iar singurătatea nietzscheană nu reprezintă o altă formă de ascetism, ci tocmai refuzul de a te conforma întru totul statului, atitudinea instinctivă împotriva statului la fel de ageră ca atitudinea instinctivă de supraviețuire. Viața publică este limita singurătății, singurătatea se termină acolo unde începe viața publică. Indivizilor le-a fost creată nevoia de stat, nevoia de reprezentanți, repetându-li-se la infinit că viața fără stat este cu neputință. Însă tocmai din acest motiv, lor încă li se mai pare că viața în afara statului este imposibilă, pentru că au fost obișnuiți cu ideea de stat, cu servilismul față de stat, cu ideea că statul este indispensabil, că statul îi protejează, îi ajută, că ei sunt chiar statul defapt. Însă viața în afara statului înseamnă viață, iar viața în interiorul său înseamnă moarte prin sclavie. Nevoia de reprezentanți este o altă sursă a puterii acestui nou idol. Masele nu mai pot percepe înțelesul evenimentelor mai departe de înțelesul care este oferit de reprezentanți, și nu neapărat oferit, cât impus. Parlamentul devine o piață publică, iar “piața publică e plină de caraghioși zgomotoși – norodul se mândrește cu oamenii săi cei mari! Ei sunt pentru o clipă stăpânii lui.”
Inutilitatea statului așadar, și ipocrizia capitalismului, asta se încearcă să se dovedească. Dar, asta o vor și anarhiștii! De ce, nici în acest caz, Nietzsche nu poate fi considerat un anarhist? Atitudinea împotriva statului este specifică atât anarhistului cât și lui Zarathustra, însă diferența constă în diferitele consecințe ale aceleiași atitudini, la anarhist și la profetul lui Dionysos. Anarhistul își îndreaptă acțiunile împotriva statului, anarhistul se opune violent răzbunării statului, anarhistul se împotrivește mulțimii. Însă, Zarathustra considera că aceste acțiuni vor obosi individul cât de curand și nu vor face decât să întărească puterea răzbunătoare a statului, uneori existând posibilitatea ca însăși anarhistul să cadă în capcana mulțimii, și obosit fiind să renunțe și să se confunde cu aceasta. Masele doresc sângele spiritelor mari, căci în fața lor, se simt mici. “Fugi prietene, fugi în singurătate, acolo unde suflă un vânt aspru și puternic. Menirea ta nu-i să fii un alungă muște.” , acesta este sfatul lui Zarathustra. Dar, anarhistul se folosește tocmai de armele statului, iar dacă statul, ca protector al creștinismului, a lăsat astfel să apară ideea biblică a omului “ca distracție” a lui dumnezeu, anarhistul va concepe statul ca “distracție” a individului. Uneori, te poți distra alungând muște! Însî, într-adevăr, “e greu să trăiești cu oamenii laolaltă, pentru că e atât de anevoios să taci.”
Supraomul este plasat în locul liber lăsat de moartea lui dumnezeu. Supraomul trebuie să conștientizeze că toate denumirile faptelor de bune sau rele, sunt doar un set de simboluri, faptele în sine fiind lipsite de orice calitate morală sau imorală. Profetul lui Dionysos nu poate fi confundat cu un nou profet al unui nou dumnezeu din pricina faptului că ceea ce indivizii numesc credință este total nesemnificativ, iar acestora li se aduce o critică în acest sens: “nu v-ați căutat unii pe alții, și atunci m-ați găsit? Așa fac toți credincioșii – de aceea credința e așa de puțin lucru.”
Supraomul lui Zarathustra trebuie să se ferească de masca egalității, în spatele căreia au stat ascunse toate crimele politice transformate în “acte revoluționare”. Această mască acunde “cea mai tainică lăcomie a tiranilor ce se tăinuiește în dosul cuvintelor virtuții!” Trebuie să se ferească de toți cei ce aclamă dreptatea lor, ca fiind unica dreptate, de tip obiectiv, dorită nu de ei, ci de “întreaga lume”. Aceștia sunt propovăduitorii ideologiilor, cărora le lipsește doar puterea, pentru a deveni tirani. Zarathustra nu poate accepta ideea egalității indivizilor, tocmai datorită faptului că omul trebuie să fie depășit, iar această depășire este caracteristică spiritelor înalte. Ce însemnătate ar mai avea supraomul, dacă acesta ar fi același cu “omul egal”, “omul masă” ? Acest spirit liber, care se lipsește de toți idolii, acesta e “urât de norod, ca lupul de câini” , acest spirit vrea singurătatea și maximizarea propriei sale cunoașteri. Singurătatea, pare atât antidotul împotriva servilismului, cât și împotriva tiraniei, căci chiar și cel ce stăpânește poate să fie răpus de mulțimea celor supuși, voința de putere fiind o constantă de bază a ființei umane, indiferent de statusul acesteia. “Pretutindeni pe unde găsit-am viață, găsit-am voința de putere; și chiar în voința celui ce se supune am găsit voința de a fi stăpan” .
Voința de putere este cea care domină, care reglează raportul de voințe ale individului, și nu voința de autoconservare, de supraviețuire.”Cum ar putea să mai dorească viața acela ce e în viață?” Iar ceea ce este deja viu nu este atât de mult interesat de autoconservare, cât mai ales de a se extinde. Viața este doar instrumentul prin care puterea poate fi maximizată. Dacă avem în vedere spusele lui Gilles Deleuze conform cărora modul prin care se manifestă voința de putere este puterea de a fi afectat, trebuie să fim atenți și la eventualele influențe spinoziste, prin care oricărei forțe trebuie să-i corespundă o putere de a fi afectat.
“Puterea de a fi afectat nu înseamnă obligatoriu pasivitate, ci afectivitate, sensibilitate, senzație.” Această sensibilitate, care face posibilă materializarea voinței de putere, reprezintă capacitatea forțelor de a se transforma, de a deveni din active reactive, sau invers, și poate simți dacă se poate acționa asupra vreunui lucru perceput. “Voința de putere este elementul din care derivă în același timp diferența de cantitate a forțelor aflate în raport și calitatea care, în cadrul acestui raport, revine fiecărei forțe.” Astfel, putem trata voința de putere ca sursă, rădăcină a forței, care canalizează orice acțiune a acestora. Principiul voinței este de inspirație schopenhaueriană, însă voința de putere analizată de Nietzsche este întocmai contradictorie cu voința de a trăi analizată de Arthur Schopenhauer, “ultimul german demn de luat in consideratie.” De altfel, voința de putere nu trebuie să fie confundată cu un element de tip metafizic, și nici să fie analizată ca urmare a suprapunerii ideii de forță peste ideea de voință, fapt care ar produce un alt soi de determinism mecanicist. “Forța este cea care poate, voința este cea care vrea.” De asemenea, probabil cea mai gravă eroare s-a făcut în momentul în care voința de putere a fost descrisă doar în termenii caracteristici puterii politice. Voința care este apreciată în mod deosebit de profetul lui Zarathustra este voința de a crea, voința celui care “vrea să creeze mai presus de sine însuși” , și nu voința de putere politică.
Această voință de a crea mai presus de însuși cel ce crează corespunde voinței de a cunoaște. Și în acest caz, cunoașterea trebuie să meargă mai departe de cel ce vrea să cunoască. În viziunea lui Zarathustra, este găsită o comparație foarte potrivită a cunoașerii prin asocierea acesteia cu un munte, însă ceea ce este mai măreț, nu trebuie căutat pe piscurile cele mai înalte, ci acolo de unde începe cel mai de jos muntele, și anume în mare. “Zarathustra era prietenul tuturor celor care fac călătorii îndelungate și cărora nu le place să trăiască fără primejdii.”
Asprimea caracteristică persoajelor nietzscheene, duritatea filosofiei sale, nu poate însemna însă același lucru cu agresivitatea, agresivitatea se regăsește în critica sa, agresivitatea este îndreptată împotriva “slăbiciunii” din artă, filosofie, politică, și nu împotriva “slăbiciunii” fizice a indivizilor. O altă acuză greșită a fost aceea că prin teoria supraomului, profetul lui Dionysos a pus bazele unei teorii ariene sau elitiste, acuză de altfel complet nefondată și cu un caracter evident propagandistic și manipulator. Tăria supraomului este opusă incertitudinilor dialectice, dialecticii și dialecticienilor, acelor “gânditori și învălmășitori, nori pribegi: făpturi amestecate și nehotărâte, care nu știu nici să binecuvânteze, nici să blesteme din adâncul inimilor.”
Însă, toți acei indivizi ce posedă aceste semne ale slăbiciunii, ale mizeriei conștiinței, limitării spiritului, oprimării voinței, altfel spus, toți decadenții, nu trebuie înălțați, nu trebuie ajutați; “toți cei ce cad încă trebuie îmbrânciți!” Supraomului nu-i este dată misiunea de a salva pe cei ce nu mai poti fi salvați, iar dacă spațiul în care exiști, fie acesta de orice natură ( material, intelectual ), este murdar, acesta nu trebuie curățat, ci trebuie părăsit. Supraomul dezvoltă o ură de moarte față de tot ce este decadent, așadar, de ce ar dori stoparea decadenței, îndreptarea ei?
Voința lui Zarathustra e clar îndreptată înspre existența supraomului. “Dumnezeu a murit: voim acum să viețuiască Supraomul”. “Formula dumnezeu a murit nu este o propoziție speculativă, ci o propoziție dramatică, propoziția dramatică prin excelență.” O aducere în prim plan, o evidențiere, a vieții! Prin creștinism, caracteristica cea mai importantă a existenței ființei umane corespundea unei “vieți de apoi”, toate acțiunile individului erau îndreptate înspre acea zonă a veșniciei, a nimicului. Iar, prin moartea lui dumnezeu, toată atenția este reîndreptată asupra “vieții trăite” și nu asupra “vieții de apoi”. Asocierea timpului trecut unui element absolutist prin definiție, precum dumnezeu, demonstrează tocmai neîncrederea în principiile absolute, și certitudinea că acestea pot fi demontate.
O altă interpretare, care se desprinde din această idee, face referire la moartea filosofiei. “Dumnezeu a murit” poate fi transformat în “Filosofia a murit”! “Orice mare filosofie de până acum a fost confesiunea autorului ei” , care avea la bază un set de intenții morale, și un pseudo instinct al cunoașterii. “Nietzsche marchează criza valorilor din veacul său și, totodată, vestește agravarea ei fatală în secolul următor. Maladiile umanității moderne se vor acutiza în barbaria modernă. Într-o direcție, boala va degenera în excese sociale, politice, ideologice, susținute de propagandiștii regimurilor negru și roșu.”
Din punct de vedere politic, moartea lui dumnezeu confirmă încă odată lipsa de încredere în ideologii, în ideologia absolută, care convine individului, și maselor de indivizi, la scară mondială. Societatea în filosofia nietzscheană este concepută ca o încercare și nu un “contract”, un sistem, și nicidecum posibilitatea creării vreunui sistem ideal. “Voința de sistem e o lipsă de onestitate.”
Dacă analizăm cunoașterea politică, în locul cunoașterii în sine, care a fost mereu descrisă prin diverse metafore ce făceau referire la navigarea pe mare, constatăm din nou că nu poate exista o destinație finală, sigură. “Pierit-au țărmurile !” , exclamă Zarathustra. Această viziune despre societate poate fi asociată într-o anumită măsură cu “revoluția permanentă” a lui Troțki, prin care nici o revoluție nu poate stabili un sistem perfect final, ci va trebui să existe o continuitate a revoluțiilor care să regleze schimbările din societate. Această asociere poate fi făcută doar sub aspect conceptual desigur, doar în virtutea ideii de imposibilitate a stabilirii unui sistem perfect, revoluția lui Troțki fiind însă una mondială, care avea totuși o finalitate doar în momentul în care socialismul va triumfa asupra întregii planete.
Cu privire la sistemele politice existente și la acțiunile anarhiștilor asupra acestor sisteme, Nietzsche considera că aceștia nu pot face decât să le întărească puterea, să le antreneze, să le pregătească pentru situațiile în care altfel nu ar fi făcut față fără asemenea precedente, nefiind capabili de o distrugere totală, de o anihilare a regimului.
Un alt instrument care stârnește neîncrederea, nu doar atunci când tratează teme politice, este dialectica. Nietzsche afirma că “trebuie să fii pus în situația de a-ți obține drepturile cu forța: mai înainte nu recurgi la dialectică.” Dialectica este folosită doar în lipsa altor mijloace, fiind incapabilă de a exprima o cunoaștere certă, de necontestat.
Critica moralei și apărarea instinctivității sunt reluate și în Amurgul Idolilor. A lupta împotriva instinctelor, a le oprima, a lupta împotriva pasiunii, pentru a nu fi pus în situația de a face față unor situații grave care ar fi produsul actelor instinctive, sau pasionale este tocmai un act grav, care luptă împotriva vieții, împotriva individului și a oricărei forme de libertate a acestuia. “A ataca pasiunile la rădăcină înseamnă a ataca viața la rădăcină.” Însăși morala, asa cum fusese acceptată până atunci, nu e nimic altceva decât “negare a voinței de viață”.
Friedrich Nietzsche observa existența unor erori fundamentale care sunt practicate în mod constant atât în filosofie, cât și în filosofia politică. Prima eroare este aceea a “confundării cauzei și consecinței”. “Nemuritoarea lipsă de rațiune” apare, mai ales, în cazul ideologiilor, care oferă soluții la problemele existente la întregul nivel al societății, ghiduri pentru indivizi, rețete pentru comunitate.
Exemplul foarte elocvent în acest caz este reprezentat de chestiunea viciului și a luxului. Morala spune că individul decade prin vicii și lux. Nietzsche afirma că dacă un individ este decadent, tocmai acest fapt are drept consecință viciile și luxul, adică “nevoia de excitații din ce în ce mai puternice și mai dese, dupa cum le recunoaște orice natură epuizată”. Ceea ce este acceptat de marea masă ca fiind rău, decadent, este instinctiv. Însă ceea ce este într-adevar rău, se datorează tocmai acestui război împotriva instinctivității. Decăderea instinctelor are drept consecință decăderea individului, și nu invers. Binele, refuzat de mase, este tocmai acțiunea ghidată de instinct, liberă, firească.
A doua mare eroare este aceea a unei “false cauzalități”, care are ca produs marea invenție, noțiunea de “motiv”. Întreaga umanitate, pornind prin a crede cu desăvârșire că știe ce este o cauză, a descris lumea ca “lume a cauzelor”. Orice fenomen, orice existență, orice idee, trebuia să aibă o cauză. Iar prin această încercare de identificare a cauzelor, individul a redescoperit în final în fenomene, existență, idei, doar ceea ce identificase deja drept cauză. “Eroarea cu privire la spirit drept cauză – confundată cu realitatea! Și transformată în măsură a realității! Și numită Dumnezeu!”
O alta eroare fundamentală este aceea a “cauzelor imaginare”. Nietzsche afirma ca orice senzație stimulează instinctul, iar individului nu-i este îndeajuns să observe starea sa, ci are nevoie de o explicație a stării sale, stare de bine sau de rău, în general. Această explicație vine în urma comparației cu un set de situații precedente și în același timp cu o gamă de interpretări ale cauzalității acelor situații, însă nu cu acele cauze în sine. Acest fenomen este explicat ca urmare a neliniștii create de experimentarea necunoașterii, care, prin senzația de teamă, generează acel instinct cauzal. Individului îi este suficientă orice primă explicație, în cazul în care nu dispune de nici un fel de explicații. Astfel, orice este nou, necunoscut, nu poate fi catalogat drept cauză, neavând nici un corespondent în trecut, “cauza” fiind descrisă în urma selectării unor senzații, eventual deja trăite, care se îndepărtează cât mai rapid de aria necunoașterii.
Morala și religia și-au construit ideile doar în baza unor cauze imaginare. Influența schopenhaueriană este din nou resimțită, chiar prin apelul direct al lui Nietzsche la lucrarea Lumea ca voință și reprezentare. Morala și religia explică, sau, mai bine zis, falsifică, interpretarea trăirilor individuale ca urmare a acțiunilor acestuia. Astfel, orice stare de boală este privită ca o pedeapsă, ca urmare a păcatului. Orice senzație de neliniște, orice stare critică, este pe deplin meritată de către individ, din pricina acțiunilor sale. Iar restul trăirilor “plăcute” sunt determinate de o preponderență a “faptelor bune”. “Morala și religia aparțin întru totul de psihologia erorii: în fiecare caz luat în parte se confundă cauza și efectul; ori se confundă adevărul cu efectul a ceea ce se crede a fi adevărat; ori se confundă o stare a conștiinței cu cauzalitatea acestei stări.” Morala și religia exprimă astfel confuzia prin excelență! Iar această confuzie, este cu atât mai gravă, cu cât a stat la baza nașterii ideologiilor.

A patra mare eroare este “eroarea în privința liberului arbitru”. Liberul arbitru este definit de discipolul lui Dionysos ca fiind “tertipul teologic cel mai dubios din câte există, în scopul de a face ca omenirea să devină responsabilă în sensul ei, adică de a o face dependentă de sine.”
Responsabilitatea nu este căutată decât de cei ce doresc să judece sau să pedepsească. Explicația acestui fapt este de natură antropologică. Astfel, reprezentanții divinității aflați în vârful organizării ierarhice a comunităților primitive au dorit să își creeze dreptul de a stabili pedepse în numele zeului lor. Principiul după care omul este definit ca fiind “liber”, este tocmai principiul care dorește să-l pedepsească, să-l controleze, să-l exploateze. “Libertatea individuală” îl face astfel pe individ complet responsabil de acțiunile sale, orice faptă a sa fiind obligatoriu voită, conștientă, pe deplin explicabilă în termenii “libertății” sale.
Încercarea lui Nietzsche este de a anihila conceptul “liberului arbitru”, conceptele de “vină” și de “pedeapsă”, și de a le exclude din instituțiile și sancțiunile sociale. “Nimeni nu-i dă omului însușirile sale, nici dumnezeu, nici societatea, nici părinții și strămoșii, nici el însuși.” Individul nu poate fi considerat răspunzător pentru faptul că există sau pentru faptul că societatea în care se află există, nu poate fi considerat responsabil pentru contextul în care se află, așadar nu poate fi considerat responsabil pentru deciziile pe care le ia în funcție de acel context. Scopul individului nu există, noțiunea de “scop” este doar o altă invenție. Individul face parte dintr-un întreg, iar în afara acestui întreg nimic nu mai există, astfel încercarea de a găsi o causa prima abundă de naivitate.
Toate aceste erori au “contribuit” la crearea ideologiilor. Ideologia s-a dorit a fi o credință puternică, mult mai puternică decât o altă existență, pentru a acapara masele. Însă, o credință puternică implică o doză de scepticism. “Dacă o ai (credinta), îți poți permite frumosul lux al scepticismului: ești îndeajuns de sigur, îndeajuns de tare, îndeajuns de bine ancorat pentru asta.” Scepticismul nu apare în cazul căutarii unei credințe, așa cum se întamplă în cazul ideologiei. Ideologia rămâne doar căutarea unei credințe puternice, și nu credința puternică în sine. Iar în această căutare, scepticismul lipsește în totalitate, căci nu îi este permis individului care caută să se îndoiască de ceea ce dorește să afle, altfel, nu ar mai fi sigur de ceea ce caută și ar fi pierdut. Însă, problema care poate să apară în cazul marilor credințe este ipocrizia. Individul poate să acționeze în conformitate cu anumite idei general acceptate de societate, considerându-se totuși fidel credinței sale, pe care nu o abandonează, ci doar o “ascunde”.
Analizând anarhismul ca pe o altă ideologie, ca pe o altă căutare a unei credințe puternice, ceea ce transpare este revolta individului. “Anarhistul, ca portavoce a straturilor sociale în declin” , acuză lipsa de egalitate din cadrul societății, lipsa de dreptate, incorectitudinea, lipsa, sau chiar prezența, legilor, declarând deschis că acestea sunt cu certitudine cauzele suferinței sale și a întregii comunități. Problema în acest caz nu este societatea, ci anarhistul în sine, mânat de tendința de a atribui o vină pentru statusul său, în general vina regăsindu-se în factorii exteriori lui. Critica adusă de aceștia organizării statale pare să fie mai degrabă un subtil sentiment al exercitării puterii, un soi de răzbunare. Un alt argument al provenienței democrației din creștinism, și al socialismului chiar, îl constituie “Judecata de Apoi”. Judecata de Apoi restaurează egalitatea, ordinea, libertatea, dreptatea – idealul societății socialiste de după revoluția proletarilor. “Judecata de Apoi” sau “marea revoluție”! Diferența este că în al doilea caz, idealismul este chiar mai accentuat, rezultatul apare tocmai în timpul vieții individului, fiind astfel mult mai motivat să creadă. La fel se întâmplă și în cazul democrației, însă idealismul are nevoie de supradoză. Rezultatul nu apare în “viața de dincolo”, nici după “marea revoluție”, ci apare chiar acum, pe cale “pașnică”, pe cale “parlamentară”, fără martiri, fără sânge, iar interesele fiecărui individ sunt aproape în totalitate realizabile. “Toate teoriile noastre politice și constituțiile țării sunt consecințe necesare ale declinului.”
Această tendință decadentă de a atribui o vină factorilor externi a fost extrapolată și în cazul moralei. Lipsa de însemnătate a individului în cauza și lașitatea lui conduc la concluzii care vor sa lipsească de însemnătate întreaga existență, întregul univers.
Liberalismul – o altă ideologie condamnată! Libertatea – condiția primordială, necesară unei bune funcționări a societății; acest lucru este de la început contradictoriu – libertatea văzută ca o condiție. Libertății nu-i poate dăuna nimic mai mult decât prezența instituțiilor liberale, instituții care “subminează voința de putere, reprezintă nivelarea muntelui și văii, ridicată la rang de morală, îl fac pe om să fie mic, laș și înclinat spre plăcerile vieții – împreună cu ele triumfă de fiecare dată animalul de turmă. Liberalism: în traducere, abrutizarea în turmă…” Lupta pentru aceste instituții promovează într-adevăr libertatea, însă nu datorită acestor instituții, ci datorită luptei în sine. Căci “omul liber e războinic.”
Libertatea este dată de dorința proprie a individului de a fi responsabil asupra acțiunilor sale, și nu de responsabilizarea individului. În același timp, această libertate a individului dată de luptă, presupune chiar uciderea altor oameni în virtutea crezului său și culminând cu sacrificarea sa. Analizând cazul popoarelor, Nietzsche constata că cele care s-au impus în timpurile lor, atât prin cultură și civilizație, cât și prin tehnică militară, nu s-au impus datorită unor instituții liberale, ci din pricina pericolului. Pericolul crează contextul favorabil dezvoltării, atât a individului, cât și a popoarelor. Individul nu poate ajunge puternic, sau liber, decât dacă există o nevoie în acest sens. Libertatea dorită doar în virtutea ideii de libertate nu produce libertate, ci țarcuri, (tz)arcuri în interiorul cărora individului i se spune ce înseamnă să fie liber, individului îi sunt trasate “limitele libertății”. Libertatea în viziunea lui Nietzsche este “ceva ce ai și nu ai, ceva ce vrei să ai, ceva ce se cucerește.”
Instituțiile democratice există doar dintr-un “imperativ antiliberal până la răutate: voința de tradiție, de autoritate” , iar democrația este considerată o înjosire a forței organizatoare. Individului însă îi este frică de autoritate, asociind această noțiune cu sclavagismul. Din acest motiv, instituțiile promit atât de mult! Nu se promite doar libertatea și egalitatea, ci mai mult, se promite realizarea amândurora în același timp. Ceea ce ideologii nu au acceptat, este că libertatea nu poate fi găsită în societate, ci în natură.
Natura însă a fost desconsiderată într-atat de mult, mai cu seamă în cazul animalelor, care prin “genialitatea” unor “filosofi” precum Descartes au fost condamnate la exploatare eternă, prin atribuirea unor caracteristici mincinoase și injurioase ce le-au redus descrierea până într-acolo încât acestea nu au mai fost văzute decât ca un soi de “machina animatae”. Mai curand, marea rațiune a lui Descartes nu pare a fi decât o “machina animata”! “Ratiunea este doar o unealta, iar Descartes s-a dovedit superficial.”
Nietzsche vorbește despre o “reîntoarcere la natură, deși nu e propriu-zis vorba de a te întoarce, ci de a sui la natura și simplicitatea superioară, liberă.” Astfel natura este reașezată la locul ei în ierarhia făcuta de om, nu în locul cel mai de jos, ci tocmai în cel mai de sus.
Omul este inferior animalelor datorită îndepărtării sale de instincte și imposibilității sale de le folosi pe acestea, omul este inferior animalelor datorită nivelului exagerat de ridicat de violență intraspecifică ce conduce până la anihilarea unor rase întregi – tip de violență de negăsit în cazul animalelor – omul este inferior animalelor datorită incapacității sale de găsi o organizare care să fie acceptată mai apoi instinctiv, și nu rațional, organizare care să protejeze instinctivitatea, viața, și nu să le oprime. Cu ce este mai superior un individ care crează un lagăr, o cușcă având proporții uriașe, în care închide și exploatează, ucide, mase întregi de animale? Justificarea este găsită în hrană îndeosebi, însa omul, acest “animal superior”, nu dispune doar de carnivori! Nu ar putea să trăiască și fără carne, fără blană, fără piele? Și plecând de la hrană, animalele au trebuit să sufere consecințele decadenței rasei umane, devenind un set de “mărfuri”, de “produse de lux”, din pricina blanei, din pricina vânătorii, sau din alte diverse “motive”. Din perspectiva animalului în cauză, cum ar putea considera acesta superior, un individ care îl închide și îl torturează, sfârșind prin a-l mânca?
Omul însă, a fost îndeajuns de ipocrit, încât să creeze chiar distincția terminologică om – animal. Omul trebuie să învețe să înceteze să tindă către dumnezeire, și să înceapă să se încline în fața animalității. Nici un război mondial, nici o constituție, nici un “contract”, nici o revoluție, nici un “produs de lux”, nici o instituție, nici urmă de orice “ipocrizie democratică” nu găsim în cazul animalelor. Și totuși istoria lor nu transpiră atât de multă tragedie, atât de multă dramă, decât din momentul în care omul a intervenit în lumea lor, pe cale “instituțională”, “legală”. Oare nu mai degrabă ar avea rasa umană ceva de învățat de la acestea, înainte de a le “dresa”?
“Adevărata bunătate a omului nu se poate manifesta în toată puritatea și în deplină libertate, decât față de cei care nu reprezintă nici o forță. Adevăratul test moral al umanității (cel mai radical, care se situează la un nivel atât de adânc, încât scapă privirii noastre) sunt relațiile sale cu cei ce se află la cheremul ei: animalele. Aici s-a produs dezastrul fundamental al omului, atât de fundamental încât tocmai de aici decurg toate celelalte.”
A se sui la nivelul naturii nu este același lucru cu gândirea conform căreia viața trebuie “trăită”, adică regizată, în armonie cu natura. Primul lucru pe care îl ratează acest soi de ganditori este că gândirea conștientă nu e nimic altceva decât un instinct, iar al doilea este că natura în sine este indiferentă, nu ține cont de dreptate sau de libertate și cu atât mai puțin de egalitate, uneori este excesiv de productivă alteori excesiv de secetoasă. Viața se dorește a fi în armonie cu asemenea atribute?
Acesta din urmă este un alt exemplu, un alt argument care susține tendința omului de a inventa concepte. Astfel, “noi singuri am fost cei care am inventat cauzele, succesiunea, reciprocitatea, relativitatea, obiectivitatea, numărul, legea, libertatea, temeiul.” Argumentul este contestat însa, tot printr-o inventie – “legile naturii”. Analogia cu natura și “legile” sale face să pară “naturală”, firească existența statului, instituțiilor și a legilor. Dar universul dispune de “legi”? Căci dacă da, legea implică un legiuitor, iar a ne întoarce la dezbaterea privind prima causa reprezintă o epuizare ineficientă, inutilă a intelectului uman și o nevoie de a inventa raționamente, prima causa însăși fiind doar o altă născocire. Universul funcționează datorită unor “legi” sau funcționează tocmai pentru că “legile îi lipsesc cu desăvârșire, fiecare forță parcurgându-și în fiece clipă drumul până la ultimele ei consecințe”?
Filologul din Basel constata încă o dată necesitatea de a reconsidera toate valorile și de a revizui omul și teoriile care îl definesc. De aici rezultă și neîncrederea sa în gândire, criticată ca fiind sursa mai multor amăgiri și fantasme decât simțurile. Conștient că această neîncredere va trece în viziunea burghezilor drept “ceva rău”, Nietzsche afirma că “gândirea exprimă doar relația dintre instincte”.
Definirea omului, sau a naturii umane, întâlnește o problemă, nesesizată până atunci, care face referire la utilizarea termenilor ce au conotații negative. Această definire a naturii umane, în termeni ai “răului”, este doar o definire în termeni ai “răului” a naturii în sine, și nimic mai mult. Omul care există în societate, “nenatural”, este omul ideal, pe când “omul natural” este un monstru, este rău, egoist, răzbunător, șiret. Prin urmare, cea care primește toate laudele pentru meritul de a fi “salvat” omul, pentru meritul de a-i fi ameliorat acele trăsături monstruoase, este societatea. Se luptă împotriva naturii, împotriva monștrilor naturii, dar fiind atent la acei monștri, individul nu a observat nașterea adevăratului monstru – societatea, sub forma sa cea mai puternică – statul.
Analizând și problema libertății în raport cu natura umană amintită aici, cum poate statul, care luptă împotriva naturii, să-i acorde individului libertatea, pe care ar fi dobândit-o în mod natural?
Această ușurință cu care s-a deturnat atenția individului, acest servilism al său, este explicat într-o manieră antropologică. Existența omului a presupus încă de la începuturi existența comunităților de oameni. Comunitățile au dispus întotdeauna de un număr mare de supuși în raport cu numărul mic al liderilor. Astfel, sentimentul care a dominat în interiorul grupurilor, sentimentul care a fost cultivat și promovat de cel mai mare număr de indivizi a fost acela al servitudinii, al umilinței, oprimându-se voința de a conduce. “Instinctul de turmă al supunerii este cel care se moștenește mai lesne, în dauna artei de a porunci.”
“Ipocrizia diriguitorilor”, asa cum o numește Nietzsche, este întâlnită din ce în ce mai des în Europa. Liderii politici acționează în virtutea respectării unor “legi”, a unor “constituții”, în virtutea respectării unor “cutume” consfințite de strămoși, sau chiar în virtutea unor “legi” provenite de la dumnezeu. Conformându-se acestor invenții, care cu greu ar putea da naștere unui lider care să-și datoreze victoria calităților sale și nu unor “legi”, conducătorii Europei recurg și la uzul unor maxime din “mentalitatea de turmă, dându-se drept cel dintâi slujitor al poporului, sau instrumente în folosul binelui obștesc.” În cazul în care, un om politic este incapabil de a conduce întreaga societate, atunci el se refugiază în spatele măștii reprezentativității, înlocuindu-se pe sine cu “un grup format din oameni de turma inteligenți – aceasta e originea, bunăoară, a tuturor constituțiilor reprezentative.”
Critica adusă libertății se regăsește și sub forma criticii libertății spiritului care se întrezărește în viitorul filosofiei, libertate care apare sub forma ideilor servile fața de democrație, iar sub forma politicii apare ca legitimare a “bunului comun”. Această noțiune, de “bun comun”, este considerată a fi contradictorie, ceea ce este posedat în comun fiind lipsit de orice valoare și neputând astfel să fie considerat drept “bun”. Politica pe care nu o critică discipolul lui Dionysos este politica lipsită de orice iz de idealism, ori de naționalism, lipsită de orice dorință de însemnătate religioasă, lipsită de orice voință unică de a vedea Europa ca pe o “uniune a animalelor de turmă”. Politica pe care nu o critică este politica promovată de Tucidide, Frederic al II-lea de Hohenstaufen sau de Niccolo Machiavelli.
Modurile de organizare politica specifice modernitatii, sau provenite din modernitate, reprezinta o decadere a politicii prin formele de guvernamant si o decadere a filosofiei politice prin aparitia ideologiilor – socialism, nationalism, liberalism, anarhism, - toate aflate sub umbrela “protectoare” a democratiei.
Anarhistii se pozitioneaza intr-o pseudo contradictie cu democratii. Principiile lor revolutionare s-ar afla impotriva pacifismului promovat de democratie, insa principiile lor revolutionare raman, de cele mai multe ori, doar la nivelul unor principii, acestia nefiind capabili nici de a suporta suferinta dar nici de a o provoca. Si chiar in momentul in care aceste principii sunt puse in practica, acea pseudo contradictie continua sa existe, din pricina crimelor faptuite de democrati in numele democratiei, care nu-si poate masca in totalitate, nici ipocrizia, nici idealismul. O alta condamnare a miscarii democratice este reprezentata de acuza privind nivelarea indivizilor, promovata de catre aceasta. Solutia este, in acest caz, actiunea curajoasa a omului de a crea anumite comunitati restranse care sa aiba la baza educatia si selectia in privinta eliminarii “oribilei dominatii a absurdului si hazardului denumit pana acum istorie – absurditatea majoritatii absolute nefiind decat cea mai recenta forma a sa.” De asemenea, exista o falsa opozitie a anarhistilor si a socialistilor, “ei sunt de fapt cu totii la unison in ura lor fundamentala si instinctiva fata de orice alta forma de societate in afara celei de turma autonoma, ei sunt la unison in rezistenta lor tenace fata de orice pretentii individuale.”
Omul, si mai cu seama “omul modern”, este decadent, sfarseste prin a fi decadent. Aceasta degradare universala a omului nu pare sa fie o problema in cazul socialistilor, gasindu-se o solutie in “omul nou”. “Omul nou” insa nu este nou, “omul nou” este socialistul in sine, ideologul socialist. Au extrapolat conditia lor la intregul nivel al societatii crezand ca aceasta conditie este general valabila in orice colt al lumii, in cazul oricarui individ, si dorind “transformarea oamenilor in ganganii cu drepturi si pretentii egale.”
Europa, presarata de astfel de ideologii, ajunge un targ al “micii politici”. Europa devine un spatiu in care se incearca amestecarea raselor, culturilor, in acelasi timp cu amestecarea claselor sociale. Locul marilor imperii este luat de “comedia faramitarii statale, impestritarea de dinastii si democratii (…) imbecilitatea parlamentara, laolalta cu obligatia valabila pentru fiecare de a-si citi ziarul la micul dejun.” Nietzsche detesta aceasta situatie, si considera ca ar fi mai putin nociva o promovare a “marii politici”, care este caracterizata de o dominatie a Europei de catre o vointa unica fireasca, si nu creata artificial, de o Europa care sa fie la fel de puternica precum Rusia, de exemplu, de o Europa care sa detina o putere de necontestat la nivel global, caci “s-a dus vremea politicii marunte: secolul viitor aduce cu sine lupta pentru dominatia mondiala – obligativitatea marii politici.” Aceasta preferinta pentru “marea politica” nu este insa acceptata in detrimentul solutiei care ar putea fi oferita de crearea comunitatilor restranse ce ar putea “regenera” conditia umana. Aceasta preferinta este doar o alegere intre “marea politica” si “mica politica”, este doar un alt exemplu al pozitionarii sale impotriva statului, institutiilor si democratiei.
Ceea ce predomina in Europa de azi este omul mediocru, insa acest tip uman nu numai ca predomina, dar este singurul pe cale sa supravietuiasca acestui context. Ura fata de tot ce este superior este institutionalizata prin ceea ce se numeste “egalitate in drepturi”, ascunzandu-se defapt “egalitatea intru nedreptate”. Cazurile unor indivizi exceptionali sunt sortite esecului, acestia negasand nici un sol fertil pe care sa se dezvolte. Morala cultivata in aceasta zona a “egalitatii”, o morala universala, general valabila pentru orice om, nu face decat sa afecteze acele cazuri exceptionale. Nimic maret, nimic superior, nimic privilegiat – aceasta se doreste! Oare nu democratia insasi este cea mareata, superioara, privilegiata, care lupta impotriva “ordinii inalte” promovand mediocritatea, nivelarea, tocmai pentru a-si extinde puterea? Un alt paradox este acela ca intr-un regim democratic, servitorul este mai instarit, mai in siguranta, “mai egal” – in sensul ca este singurul care “beneficiaza” de roadele guvernamantului – decat cel care este servit, caci acesti “alesi ai poporului” singuri se numesc “servitori ai poporului”. Alaturi de ceea ce Nietzsche descrie ca fiind “imbecilitatea parlamentara” se mai poate adauga si conceptul de “ipocrizie parlamentara”.
Cu toate acestea, un astfel de regim recunoaste o extindere, o inaltare – cea a bunastarii sociale prin aplicarea principiilor capitaliste. Problema care a fost mascata in aceasta situatie este aceea a delimitarii scopului capitalismului. “Bunastarea, in felul in care o intelegeti voi – nu constituie un scop, noua ea ne pare a fi un sfarsit! O stare prin care omul devine pe data ridicol si detestabil – si care ne face sa-i dorim disparitia!” Omului ii sunt create nevoi, si odata cu ele, ii sunt create iluziile implinirii acestora. Consumerismul exagerat produs de capitalism este o alta dovada a decadentei, este o alta forma de satisfactie care creaza dependenta. Ceea ce defineste bunastarea de tip capitalist, nu este inaltarea individului, ci “indestularea” lui, “saturarea” lui, canalizarea tuturor idealurilor sale in domeniul materialismului.
Ceea ce ar salva omul – crearea comunitatilor restranse – pare in ochii acestor democrati doar o utopie, o fantasma, un experiment – si nu un experiment oarecare, caci e bazat pe oameni si atunci trebuie oprit, pentru a preveni un eventual dezastru. Dar refuza sa accepte ca insasi democratizarea Europei a fost un experiment, un experiment care in prezent incearca sa fie aplicat la scara mondiala. Un experiment care a pricinuit mai mult rau intregii rase umane mai mult decat oricare altul, un experiment care poate pricinui mai mult rau decat crestinismul! Europa nu se mai afla sub umbra unui zeu, ci sub umbra une idei, a unei “idei moderne”, deci false. Acest experiment a transformat omul in sclav creandu-i nevoia de stapan, de conducator, sau mai subtil de reprezentant.
Nimic nu se poate infaptui in prezent fara acordul unei institutii! Omul este liber sau eliberat? “Societatea libera” a acestui moment nu intretine un om liber, ci un om eliberat, iar eliberarea nu presupune in mod obligatoriu libertatea, ci doar eliminarea unui jug, indepartarea unor gratii. Dar multe gratii vor mai trebui indepartate pana ce omul va redeveni liber!
Acest experiment vrea sa produca un individ supus, folositor, intreprinzator, un succes al capitalismului si un esec al naturii umane. Cu toate acestea, exista si un efect nedorit de catre acest proces: nivelarea tuturor maselor potenteaza gradul de revolta al cazurilor exceptionale si instinctul izolat de a conduce, de a exploata, de a supune. “Procesul de democratizare a Europei constituie totodata una din cauzele care duc involuntar la formarea tiranilor.” Acest fapt este de necontestat, mai ales avand in vedere cazul concret al democratiei germane care a dat nastere dictaturii naziste.
Friedrich Nietzsche doreste sa risipeasca orice urma de idealism din gandirea sa si afirma ca “ideile ar fi ademenitoare, mai primejdioase decat simturile, in pofida aparentei lor reci si anemice – ele au trait dintotdeauna din sangele filosofului, i-au sleit intotdeauna simturile... iar filosofarea a devenit un soi de vampirism.” Atat critica sa, cat si solutiile descrise isi gasesc justificarea in operele sale, insa aceasta justificare – argumentare – nu este una cu care gandirea era obisnuita pana atunci, el incercand “sa preagateasca, nu neaparat o filosofie a viitorului, adevarata filosofie, dar un model nou de filosofie prin eliberarea mintii de prejudiciile filosofilor.”
Filosofia nietzscheana nu are nevoie de incredintarea unor alti ganditori, de recomandari, de recunoastere, sau de acceptare din partea altor tipuri de filosofie, singura cale prin care devine veridica fiind “auto-recunoasterea”, sau evidentierea corespondentelor necesare dintre planul sau teoretic si planul real al istoriei. De asemenea, singura cale prin care aceasta poate fi contestata este ignorarea ei, nu eliminarea premiselor sale ci eliminarea ei intru totul.
A nu considera opera lui Nietzsche politica intrucat acesta poate fi catalogat “deconstructivist”si refuzul de a se face trimitere directa la aceasta in “invatamantul superior romanesc” nu reprezinta decat un argument la ceea ce am constatat mai sus. Daca Nietzsche insusi si-a criticat lucrarile spre finalul vietii sale intrucat le gasea prea putin politice, asta nu inseamna decat ca acestea erau prea putin politice, si nu apolitice. Lupta impotriva ideologiilor si a idolilor implica in mod logic eliberarea de oricare dintre acestea din credinta individului care le contesta. Odata distruse, aceste ideologii nu se vor a fi inlocuite, caci atunci lupta nu ar mai fi fost impotriva ideologiilor, ci impotriva acelor ideologii. Principiul care trebuie avut in vedere atunci cand tratam aceasta tema este acela ca nu exista nici o “reteta” care sa prevada actiunile, dorintele, necesitatile maselor de indivizi situati pe teritorii vaste, ca cele ale statelor sau chiar ale tuturor continentelor. Astfel, aplicabilitatea acestei “retete” trebuie sa fie limitata la un numar restrans de indivizi, “reteta” precedenta devenind inutila sau idealista. Din acest motiv, nu mai este nevoie de activismul ideologilor, ci de cel al indivizilor. “Retetele” nu trebuie sa fie institutionalizate, ci individualizate.
O alta etichetare adusa discipolului lui Dionysos, marcata de un instinct disperat de aparare in fata cuvintelor lui Zarathustra, a fost aceea de nebun. “Un taran nebun!” ar fi raspunsul unor critici literari care apara “medievalismul”, la intrebarea “Cine a fost Nietzsche?”. Dar, “uneori insasi nebunia este o masca ce ascunde o cunoastere fatala si mult prea certa.” Gilles Deleuze combate de asemenea aceasta acuza afirmand ca “ in vreme ce, in zilele noastre, ne e dat sa auzim ca geniul, in loc de un graunte de bun simt, poseda un graunte de nebunie, oamenii din vechime se aflau mult mai aproape de ideea ca acolo unde exista nebunie, exista si un graunte de geniu si de intelepciune – ceva divin cum se soptea la ureche.”
Episodul din piata Carlo Alberto in care un carutas isi batea calul cu asprime si in care Nietzsche s-a aruncat asupra animalului, imbratisandu-l, cu ochii inlacrimati si cerandu-i acestuia scuze pentru indrazneala lui Descartes este episodul din care Nietzsche incepe sa fie catalogat drept nebun, delirant, bolnav mintal. Ceea ce a urmat acelui episod a fost diagnosticat drept paralizie progresiva, insa scena respectiva nu poate fi privita decat ca un act de empatie, de compasiune. “Compasiunea fata de animale e intim legata cu bunatatea caracterului si se poate afirma cu siguranta ca acel ce este crud fata de animale nu poate fi un om bun.”
Moartea lui Nietzsche si tot ce s-a petrecut cu putin timp inaintea acesteia, sau ceea ce a cauzat aceasta moarte, nu ar trebui sa acuze in vreun fel lucrarile sale ci mai degraba sa le confirme, caci prin acest lucru Nietzsche a demonstrat ca a suferit odata cu ideile sale si pentru ideile sale, deplasandu-se astfel spre un nivel superior fata de meditatiile seci si “obiective” - rationamente sterpe ale filosofilor moderni. Discipolul lui Dionysos a constientizat ca trebuie sa scape de gandurile pe care le are, acesta fiind motivul declarat al scrierilor lui si unicul mijloc prin care putea sa se elibereze. Moartea sa devine astfel argumentul incontestabil privind necesitatea urgenta ale acelei eliberari.

O prejudecata specisista - "superioritatea" oamenilor fata de animale...

2009-03-21T08:17:00.001-07:00

"Adevarata bunatate a omului nu se poate manifesta in toata puritatea si in deplina libertate, decat fata de cei care nu reprezinta nici o forta.
Adevaratul test moral al umanitatii (cel mai radical, care se situeaza la un nivel atat de adanc, incat scapa privirii noastre) sunt relatiile sale cu cei ce se afla la cheremul ei: animalele.
Aici s-a produs dezastrul fundamental al omului, atat de fundamental incat tocmai de aici decurg toate celelalte."

Milan Kundera ( L'Insoutenable Legerete de l'Etre)

O prejudecata telenovelo-manelistica...

2009-03-20T09:06:00.000-07:00

Gelozia e un lucru rau,nefast,oribil prin definitie. Cu atat mai mult, gelozia exacerbata - e desigur, un semn de slabiciune psihica, un soi de boala, o "chiorala" a ratiunii.

Un alt instinct transformat in voma, greata, rau de mare...

Cum de s-a ajuns aici? Cand totul, e asa de simplu! Daca nu exista gelozie, nu exista nici dragoste! Daca nu exista ura, nu exista nici dragoste ! Daca nu exista frica... Daca nu exista bucurie... Daca nu exista euforie, extaz... Daca nu exista liniste... Daca nu exista panica... Daca nu exista toate acestea...
Una macar daca lipseste, atunci...

Capitalistii de azi...imperialistii de maine

2009-03-13T09:47:00.000-07:00

Intr-adevar,capitalistii sunt indivizi foarte satisfacuti. La urma urmei, dispun de "mana invizibila"...

Imbecilizarea prin carti...

2009-03-13T03:59:00.000-07:00

Prostia este ridicata la rang de stiinta prin publicarea unei carti.Astfel se indeparteaza de zona zvonurilor, a zodiacelor si oracolelor si se integreaza in zona "irefutabila" a academicitatii. Prostia ridicata la rang de stiinta pentru ca apare intr-o lucrare elaborata, numita carte, si nu la o masa cu bere. O denigrare a ideii de carte...

Meritul iubirii...

2009-03-09T23:55:00.000-07:00

Paradoxal, te salveaza de idealism!

Contradictia timpului nostru...

2009-03-04T15:33:00.000-08:00

Din moment ce constatam o suprapopulare a planetei, constatam si ca omul e pe cale de disparitie. Omul nu mai e "ceva ce trebuie depasit", asa cum o credea Nietzsche, omul e ceva ce trebuie recautat, reconstruit.

Problema Romaniei se reduce la doua cuvinte: revolutie sau prabusire !

2009-01-29T09:51:00.000-08:00

Partea I

“Banii sunt totul, iar interesul civic sau cultural este nul !”
Giovanni Sartori

Problema Romaniei se reduce la doua cuvinte: revolutie sau prabusire! Valorile pentru care s-a murit in decembrie 1989 au fost ingropate odata cu tinerii revolutionari orbiti de idealurile libertatii si ale egalitatii. Valorile absolute: aberatii absolute! Valorile societal-statale: aberatii artificiale! Libertatea, egalitatea, dreptatea - "valori" in care se incred mintile slabe si frustrate ; valori pentru care intotdeauna s-au infaptuit cele mai mari crime; valori care au corupt cele mai extinse revolutii ! Nu trebuie dorite astfel de valori, nu se merita sa lupti pentru astfel de valori, ele nici macar nu merita sa fie desfiintate ci pastrate ca o dovada a incoerentei si incapacitatii ratiunii umane, cele care trebuie sa fie desfiintate sunt regimurile care conduc la nasterea unor astfel de dorinte si "valori" !
Lupta pentru recastigarea unor drepturi naturale considerate gresit ca fiind valori trebuie sa fie inlocuita cu lupta impotriva dusmanilor de moarte ai oricarei societati : crestinismul si capitalismul ! Crestinismul creeaza o masa de servili, democratia are nevoie de cetateni, nu de supusi. Capitalismul a creat, printre altele, insusi statul ! “A dori libertatea este incompatibil cu existenta statului !” ( M. Bakunin). La sfarsitul secolului XVIII notiunea de “stat” nu spunea nimanui nimic. Revolutia industriala da nastere noii tehnici rationalizate care genereaza o crestere a societatii din care se evidentiaza o noua clasa ce se doreste a fi dominanta: burghezia. Burghezia intreprinzatoare reuseste sa manipuleze masele si, datorita conditiilor nou create in societate, incepe sa supravegheze si sa disciplineze. Primul capitalism, astfel aparut, arunca in mainile burgheziei “corabia statului”! Aceasta metafora, aceasta iluzie, fusese construita inca din Evul Mediu, insa fusese construita de o meritocratie, de oameni cu adevarat capabili sa conduca si cu un dezvoltat simt al responsabilitatii, dar, instinctivi si sentimentali fiind, nu aveau cum sa descopere nicio tehnica. Dezumanizarea de care inca se face vinovat capitalismul, a inhibat, a oprimat orice radacini de romantism politic, de intuitivitate, de instinctivitate, si a dezvoltat capacitatea burgheziei de a crea o tehnica birocratica, armata, de control, de ordine publica si administrare pe care au numit-o “stat”!
Copilul capitalismului, “noul idol”, se va dovedi a fi fatal, dupa cum afirma filosoful german Friederich Nietzsche, “arhitectul postomodernismului”, “statul e unde sinuciderea pe indelete a tuturor se numeste viata”! Interventionismul statului ucide orice forma de spontaneitate sociala, “nicio samanta noua nu va putea da roade” ( Ortega Y Gasset). Societatea se vede nevoita sa traiasca pentru stat, omul de rand pentru mecanismul guvernamental si parlamentar. Noul om creat de stat, si implicit de capitalism, este “omul masa a carui viata e lipsita de proiecte si merge in deriva”. Capitalismul promoveaza un consumerism exagerat care corupe individul si ii transforma “a trai” in “a cumpara”, sau “a exista” in “a cumpara”, prin urmare viata sa este redusa doar la o plaja de posibilitati de cumparare.
Imperativa este schimbarea mentalitatii indivizilor, nu schimbarea societatii si nici macar “schimbarea” mentalitatii, caci orice “schimbare” implica o oarecare forma de autoritate si ascunde o masca a “vointei de putere”. Imperativa este trezirea constiintei indivizilor, trezirea spiritului civic. Imbecilizarea in masa prin televiziune a dat roade neasteptate, si aceasta este o alta cauza a capitalismului. Spiritul critic al individului este demontat sistematic iar scepticismul e catalogat ca incoerenta, inconsistenta a informatiei. Luam parte la nasterea si ascensiunea “culturii inculturii”, la “atrofierea si saracirea culturala”. “Videocratia fabrica in permanenta o opinie puternic hetero-dirijata, care in aparenta intareste, dar in esenta goleste de continut democratia ca guvernare a opiniei.” Constiinta fiecarui individ trebuie resuscitata, altfel orice forma de impunere a unor virtuti, doar din respect pentru ideea de virtute, virtuti diferite de conceptia generala a maselor, a poporului, despre virtute, “implica o dorinta ascunsa pentru un nou stat” !
Masele trebuie sa realizeze ca orice interventie intr-un sistem corupt este sortita esecului daca cei corupti nu sunt eliminati cu totii. Problema este ca tocmai sistemul astfel creat genereaza coruptia. Prin urmare sistemul, statul, trebuie desfiintat. Dimpreuna cu ceilalti “idoli” : crestinismul birocrat si capitalismul ! Crestinismul este birocratizat prin Biserica, “un fel de stat, dar de cea mai mincinoasa calitate !”

Partea a II-a

“Statul e cel mai rece dintre toate dihaniile reci - minte cu raceala si iata minciuna ce se scorneste din gura lui:
Eu, statul, eu sunt norodul !”
Friedrich Nietzsche

Statul, ca institutie a institutiilor, isi creste prin tentaculele sale viitorii supusi cu care se va hrani, astfel suntem martorii institutionalizarii coruptiei prin vot. Votul, aceasta arma “reformista”, trebuia sa fie suspectat de disimulare, de tradare, de manipulare, de “circ democratic”, inca din momentul in care a fost oferit ca instrument de control al puterii tocmai de cei carora urma sa le fie controlata puterea.
Votul oferit demos-ului – iluzia puterii!
Demos-ul, care in naivitatea sa a crezut in idealurile democratiei reprezentative asa cum disperarea ii face pe bolnavii aflati pe patul de moarte sa creada in toate retetele pentru a-si salva viata, a intrat in “jocul democratic” fiind captat de “noul idol” al capitalismului care le-a oferit “distragerea in masa” prin toate domeniile sale atractive ce se doreau a fi explorate. Votul nu este, asadar, nimic altceva decat institutionalizarea coruptiei !
Robert Dahl expune in lucrarea sa “Democratia si criticii ei” viziunea lui Jean Jacques Rousseau despre “democratia moderna”, viziune ce ar trebui serios reconsiderata. In dialogul la care asistam, Jean Jacques afirma: “Daca sunt atat de critic la adresa democratiei este fiindca ceea ce tu, alaturi de multi altii, insisti sa numesti “democratie moderna” nu este sin u poate fi foarte democratic. De ce nu spui lucrurilor pe nume, de ce nu numesti democratia moderna oligarhie ?”
Controlul asupra puterii executive, guvernamentale, este acordat prin constitutie unor “reprezentanti alesi”, constitutie care nu reprezinta altceva decat institutionalizarea injustitiei caci “domnia legii” devne “domnia legiuitorilor”, legiuitori pe care nimic nu-i legitimeaza astfel si nimic nu le atesta vreo expertiza sau vreo capacitate morala necesara emiterii unor legi decat votul, care in acest caz este exprimarea oarba a unor dorinte, sperante, iluzii reformiste a unor supusi, in niciun caz a unor cetateni. Si nici de “egalitatea in fata legii” nu se poate vorbi atat timp cat nu exista o egalitate in elaborarea lor.
Alegerile libere si corecte nu pot avea loc atat timp cat “autoritati cognitive ajung sa fie starurile de cinema, femeile frumoase, cantaretii, fotbalistii si altii de acelasi soi, in timp ce expertul, autoritatea cognitive competenta (chiar daca nu intotdeauna inteligenta), devine o cantitate neglijabila”. In acest caz “cat de suveran mai este un popor suveran care habar nu are de politica?” (G. Sartori). Demos-ul nu guverneaza, nici macar nu alege programul de guvernare, ci ii alege pe cei ce urmeaza sa-i guverneze. Intr-o societate servile, care nu poate forma nici o opinie colectiva, ci poate doar adopta opinii colectivizate, intr-o societate care nu poate forma nicio opinie publica ci poate doar sa fie martora dezbaterilor opiniilor in public, nu se poate discuta despre alegeri libere si corecte. Alegatorul rational nu este altceva decat “o entitate inutila si iluzorie”! Un cotidian ( Jurnalul National) anunta zilele trecute “moartea societatii civile” – e greu totusi sa vorbesti despre moartea a ceva ce n-a existat niciodata !
Sufragiul cuprinzator care se refera la dreptul la vot nu face decat sa atraga aceeasi critica adusa votului si o noua critica impotriva statului care pretinde ca ofera drepturi. Oare fara stat, natura umana nu ar fi dispus de aceleasi drepturi si libertati, recunoscute sau nu? Statul nu ofera drepturi, ci doar privilegii.
Dreptul de a candida in alegeri reprezinta institutionalizarea oligarhiei! Nicio libertate nu poate sa fiinteze in prezenta unor conditii, dreptul de a candida in alegeri nu poate fi numit drept din moment ce tocmai legea electorala prevede necesitatea unei sume de bani “modice” pentru a putea candida. Lipsa acuta de oameni politici a facut ca alegerile sa fie transformate in “show”-uri televizate, candidatii sa fie “autoritatile cognitive” recunoscute de Giovanni Sartori, iar alegatorii ( cei putini care se mai prezinta la vot) sa fie tintele de manipulate ale oligarhiei.
Libertatea exprimarii este un concept contestabil in totalitate. Critica autoritatii, guvernarii, regimului, poate fi usor prost inteleasa ca fiind o forma de terorism. De asemenea, libertatea exprimarii este nula in momentul in care individul este conditionat de o suma de bani pentru a-si putea expune in mod public ideile si nici nu poate face fata concurentei monopolizante ale oligarhiei. Chiar ideea de lege fundamentala care acorda libertatea la exprimare este inconsecventa, mai ales daca avem in vedere viziunea lui J. Bentham conform caruia “orice lege este o incalcare a libertatii!”.
Informatiile alternative de care ar trebui sa dispuna o democratie functionala sunt doar informatiile alternative oferite de oligarhia care controleaza media. Sursele alternative de informare, “protejate de lege”, pot fi considerate chiar subversive sau acuzate de subimnare a autoritatii statale.
Autonomia asociationala are la baza principii economice, nicidecum principii postmateriale care pot consolida o democratie. Macpherson evidentiaza foarte efficient acest aspect afirmand ca “individualismul posesiv bazat pe proprietate, obsedat de proprietate si cu adevarat indreptat spre capitalism genereaza o societate bazata pe valorile pietei care formeaza o serie de relatii intrusive si competitive intre toti oamenii”. Proprietatea nu mai poate fi acceptata conform viziunii liberale ca “garantie a libertatii”, ci trebuie recunoscuta ca fiind ceea ce este: “garantie a sclaviei”!
Astfel, “daca statul devine atotputernic nu exista nicio certitudine ca el va fi un stat binevoitor”. ( Robert Dahl) Statul, inspirat de drogul ideologic al capitalismului si anume liberalismul, lupta impotriva unei stari naturale de fapt : inegalitatea. Doreste crearea de sanse egale pentru toti, tratament egal pentru toti, rezultate egale pentru toti, insa viitoarea dezvoltare a indivizilor va urma cursul firesc si nu cursul prestabilit de autoritatea statala, adica va fi intocmai inegala. Lupta impotriva unei stari naturale pentru a duce la aceeasi stare, insa intr-o maniera care incalzeste sufletele indivzilor – o adevarata eficienta administrativa! Acest efort sistematic indreptat impotriva firii este criticat si de filosoful german Friedrich Nietzsche: “Ceea ce nu este o conditie vitala este vatamator vietii; o virtute care nu fiinteaza decat din pricina unui sentiment de respect pentru idea de “virtute”, cum o voia Kant, este primejdioasa. “Virtutea”, “datoria”, “binele in sine”, binele cu caracter de impersonalitate, de valoare obsteasca – himere in care se exprima degenerarea, ultima slabire a vietii, chinezeria din Koenigsberg.”
Statul e doar “statul gangster”, “ tot ce spune, minte- iar tot ce are, e furat”!

Un alt pericol este acela al actiunii independente a functionarilor sau ofiterilor militari. Institutionalizarea nepotismului si a traficului de arme este doar o alta scena in aceeasi piesa, a decadentei societatii romanesti. Meritocratia nu a cunoscut niciodata o asa mare distanta fata de planul real iar coruptia nu a cunoscut niciodata o asa mare distanta fata de planul ideal, astfel societatea romaneasca este societatea in care meritocratia si coruptia nu sunt notiuni opuse axial, ci meritocratia si supracoruptia sunt notiuni opuse axial, caci centrul axei este preluat de coruptie, acceptata ca o lege naturala, ca un modus vivendi, ca o maniera fireasca de solutiona orice problema.
Institutionalizarea colonialismului se face prin “logica integrarii europene” si a securitatii impotriva “terorismului”. Niciun stat nu ar trebui sa se simta amenintat decat in momentul in care el insusi reprezinta o amenintare! SUA si NATO nu au adus Romaniei decat MTV, Coca Cola si razboi, iar Uniunea Europeana nu a adus decat legitimarea controlului institutionalizat al gandirii si al actiunii sociale, in masura in care aceasta exista. Autoguvernarea societatii trebuie sa se desfasoare independent de prezenta si influenta organizatiilor suprastatale, iar “autoguvernarea despre care discutam nu este guvernarea fiecaruia prin el insusi, ci a fiecaruia prin toti ceilalti” (J.S.Mill)
Nevoia de garantii institutionale este considerat a fi vitala doar pentru ca,nici mentalitatea individuala, nici mentalitatea colectiva, nu au incercat sa gandeasca un sistem functional in afara acestei nevoi. Puterea de care dispune oligarhia, legitimata prin institutiile democratice, este acum incontrolabila, intrucat a intervenit scuza conform careaia daca puterea este in mainilie poporului, nu mai este nevoie de limitarea ei. Iar atat timp cat majoritatea decide, iar ceea ce decide majoritatea este in mod obligatoriu just, “democratia degenereaza in demagogie” ( Fr. Hayek)
Puterea de coercitie de care dispune sistemul a devenit deasemenea incontrolabila. “Atat timp cat constrangerea individului intr-un sistem democratic se realizeaza doar prin reguli generale produse chiar de sistem, acesta din urma controleaza puterea de coercitie”. ( Fr. Hayek)

Partea a III-a

“E mai bine sa mori in pozitie de drepti decat
sa traiesti ingenuncheat.”
Che Guevara

Asa cum afirmam la inceputul lucrarii problema Romaniei este redusa la doua cuvinte: revolutie sau prabusire ! Utopica ar putea fi considerata aceasta credinta doar in masura in care as incuraja viziunea conform careia un sistem cvasi-perfect sau chiar perfect ar fi impus dupa revolutie, insa unica viziune pe care o incurajez este viziunea trotkista a “revolutiei permanente” care sa reconfigureze si sa recorecteze sistemul imediat ce se dovedeste a fi necompatibil cu vointa reala a indivizilor. O revolutie in Romania nu ar transforma tara intr-un “taram al fagaduintei” dar este singura solutie de a demonta un sistem total corupt! Pentru a organiza aceasta revolutie este nevoie de oameni, de informatii si de resurse financiare, dar in primul rand de oameni. “Revolutia nu niveleaza, asa cum sustin unii, vointa si initiativa generala. Dimpotriva, revolutia elibereaza calitatile deosebite ale oamenilor !” ( Che Guevara)
Primul pas care trebuie facut este constituit de crearea unor comitete revolutionare in fiecare oras si comuna, comitete care la inceput trebuie sa ia forma unor organizatii secrete. Comitetele revolutionare vor fi organizate intr-o maniera anarhica iar principiul decizional va adopta regula consensului doar in situatii de urgenta, regula de baza fiind cea a unanimitatii! Aceste comitete trebuie sa lucreze la trezirea constiintei individuale , la formarea societatii civile, la trezirea spiritului civic, la aducerea in fata ochilor larg deschisi ai maselor faptele de coruptie si incapacitatile administrative ale formei statale moderne si inexistenta de fapt a democratiei reprezentative.
In aceste comitete este nevoie de indivizi educati si inteligenti, cu un spirit critic foarte dezvoltat, care sa fie motivati direct sa lupte impotriva sistemului si care sa nu tradeze revolutia pentru a o transforma intr-o lovitura de stat.

Informarea demos-ului este pasul urmator pentru a pregati oamenii pentru revolutie si pentru a-i asigura acesteia succesul. Indivizii trebuie sa fie convinsi ca “o forţă invizibilă este în ei, pe care nimeni şi nimic nu o înţelege, iar dacă nu i-a eliberat până acum pe oameni este datorită faptului că e puternică numai când e concentrată şi acţionează simultan, peste tot.” (M. Bakunin) De asemenea vointa comitetelor nu trebuie sa fie impusa maselor ci este neaparat necesar ca acestea sa adopte singure ideile si principiile revolutionare si sa se identifice cu gandirea comitetelor pentru a crea o coeziune intre indivizi, pentru a legitima existenta comitetelor si pentru a facilita demersul revolutionar.
Sentimentul si constiinta unitatii vor fi realizate si prin crearea unor manifeste care vor fi distribuite cu atentie, mai intai in randul “elitelor” maselor, a persoanelor foarte influente si care vor intelege cu acuratete mesajul transmis de comitete si il vor promova mai departe.
Media trebuie sa fie “corupta”, “furata” de sub umbrela oligarhilor si invadata cu reprezentarile reale ale societatii actuale: legitimarea inflatiei si scumpirii preturilor, a exploatarii saracilor prin inventarea unei “crize globale”, clivajele existente intre clasele sociale, imbecilizarea prin televiziune a maselor, “europenizarea” si “americanizarea” modului de viata, discrepantele exagerate existente intre bogati si saraci, institutionalizarea rasismului si fascismului prin indoctrinarea nationalist-iredentista, existenta serviciilor secrete de tip “big brother” sau resuscitarea Securitatii si a politiei politice, coruptia si ineficienta birocratico-administrativa, rasturnarea valorilor si primatul idealurilor materiale in defavoarea idealurilor postmateriale. Toate acestea trebuie sa fie repetate sistematic pentru a irita viitoarea adevarata opinie publica si pentru a-i face pe indivizi sa realizeze ca “nu mai au de pierdut decat lanturile”. ( K.Marx)
“De aceea trebuie sa ne revizuim atitudinile, vietile chiar, tot ceea ce am facut si am gandit… inainte de a face o revolutie. Toate acestea trebuie facute cu un deosebit spirit critic pentru a putea, in final, ajunge la concluzia ca mare parte din ceea ce am gandit sau am simtit candva va trebui sa punem deoparte, intr-o arhiva…” pentru a putea da nastere adevaratei societati functionale. Membrii comitetelor vor trebui sa se debaraseze de vechile lor conceptii si sa se apropie din ce in ce mai mult de popor, vor trebui sa invete “odata cu populatia ca numai impreuna vom duce la bun sfarsit aceasta mareata si superba experienta”. (Che Guevara)
Lupta de eliberare nu trebuie sa fie dusa doar impotriva statului ci si impotriva organizatiilor suprastatale si a miscarilor neo-coloniale, impotriva “asupritorilor straini”! Violenta nu trebuie sa fie inlaturata sau interzisa asa cum natura umana nu poate fi interzisa, violenta trebuie sa fie directionata impotriva violentei insasi, si nu a oricarei forme de violenta, ci a celei mai extreme forme si anume saracia – forma produsa si sustinuta de statul modern pentru a face posibila exploatarea de catre oligarhie, forma garantata de capitalism ( caci nu pot exista bogati fara saraci) si forma dorita de Biserica pentru mantuirea sufletelor claselor privilegiate prin practicarea milei crestine fata de saraci.
Comitetele trebuie sa fie deci mai avansate din punct de vedere ideologic decat masele care pot “intelege noile valori, dar nu sufficient de bine”. “Potrivit modelului maselor marsaluind spre viitor este conceptual unui agregat armonios de mecanisme care vor asigura inaintarea asigurand selectia eficienta a celor destinati sa marsaluiasca in avangarda ce asigura recompense celor care-si indeplinesc sarcinile si pedepse celor ce incearca sa opreasca dezvoltarea noii societati” ( Che Guevara)
Violenta maselor revoltate trebuie sa contracareze violenta autoritatillor care vor incerca sa demonteze proiectul revolutionar, iar “ o asemenea violenta nu este altceva decat ratiunea exasperata!”(J. Ortega y Gasset) Comitetele trebuie sa pregateasca indivizii pentru ca implozia statului sa se produca intr-o maniera cat mai rapida iar desfiintarea sistemului sa inceapa simultan in toate orasele si comunele.

Partea a IV-a

“Cel ce sfarama tablele valorilor, distrugatorul, nelegiuitul – acesta e insusi fauritorul.”
Friedrich Nietzsche

Pentru a nu fi criticata si suspectata ca fiind o noua lovitura de stat, comitetele vor trebui doar sa sprijine demersul revolutionar nu sa preia controlul, caci revolutia trebuie sa fie produsa de “logica lucrurilor, de cursul evenimentelor si faptelor”.(M. Bakunin) Indivizii trebuie sa fie “dusmanii dictaturii, anarhisti social-revolutionari.” (M. Bakunin)
Legitimarea acestei actiuni este argumentata de cel ce este considerat a fi “parintele anarhismului modern”, Mihail Bakunin: “Dar ne vei întreba că dacă suntem anarhişti, cu ce drept dorim şi cum vom reuşi să influenţăm oamenii? Respingând orice putere, cu ce putere sau, mai bine zis, cu ce forţă vom conduce revoluţia oamenilor? O forţă invizibilă, necunoscută de nimeni, impusă de nimeni, prin care dictatura colectivă a organizaţiei noastre va fi mai puternică, care astfel va rămâne în continuare necunoscută şi invizibilă, cu atât mai mult neavând o recunoaştere şi semnificaţie legală… Această dictatură nu are nici un interes, ambiţie sau vanitate pentru ea căci este invizibilă şi anonimă şi nu oferă nici un avantaj, favoare sau recunoaştere a puterii unui membru al grupului sau chiar grupurilor. Nu ameninţă libertatea oamenilor pentru că nu are nici un caracter oficial…”
Noua organizare a societatii trebuie sa constientizeze ca poate functiona fara sa depinda de intermediari. Statul nu va mai exista decat in masura in care isi va anula apartenenta la organizatiile internationale armate, economice sau politice care nu sunt decat “masti ale puterii” si nu ale oricarei forme de putere, ci ale puterii absolute.
Descentralizarea va permite fiecarui oras si fiecarei comune in parte sa se autoguverneze. Parlamentul, Guvernul, Armata, Politia, Birocratia, Biserica nu vor mai fi necesare noii societati. Acestea vor fi inlocuite de participarea directa a indivizilor la viata publica, iar viata publica se va suprapune cu viata politica.
Noile norme morale vor fi acceptate de comun acord si fiecare individ va veghea la respectarea acestora, caci “a te supune legilor pe care tu insuti ti le ai propus e o forma de libertate”. Sanctiunile vor fi hotarate de comun acord in cadrul care cuprinde actorii implicati si martorii la incalcarea regulilor. Fondurile care erau irosite pe intretinerea Parlamentului, Guvernului si a celorlalte institutii care trebuiesc desfiintate vor fi astfel economisite si suficiente pentru reconstruirea cu success a noii societati. Indivizii trebuie sa constientizeze ca nu au participat niciodata la procesul legislativ in vechiul sistem si ca aceasta este unica lor sansa de a se autoguverna si ca nu este nevoie de o institutie care sa elaboreze legi , aceleasi pentru intreaga tara, indiferent de dorintele care predomina in anumite regiuni, indiferent de intensitatea dorintelor fiecaruia in general. Noile norme vor fi adoptatate si configurate in functie de specificul fiecarei comune si a fiecarui oras, in functie de constiinta individuala si colectiva. De asemenea trebuie sa sesizeze ipocrizia existenta in vechiul regim care critica inutilitatea construirii Casei Poporului in perioada ceausista si totusi continua sa foloseasca aceasta inutilitate monumentala.
Rolul Politiei va fi inlocuit de implicarea individuala a fiecaruia, pe grupuri sau in rotatie, in asigurarea linistii fiecarui cartier in parte din fiecare oras sau comuna si in asigurarea supravegherii pe timp de noapte.
Fabricile si firmele vor renunta la manageri sau la patroni si vor fi conduse direct muncitori, care vor administra singuri fondurile cheltuite pe materialele de productie, intretinere si alocarea in mod egal sau in functie de merit a salariilor. Astfel se doreste desfiintarea capitalismului si a economiei de piata, dar nu prin inlocuirea economiei planificate, care de asemenea si-a dovedit ineficienta, ci prin introducerea “economiei darului”.
Sistemul de asigurari de sanatate va suferi o schimbare majora. Astfel, fiecare individ va cotiza lunar cu o suma la un fond alocat sistemului medical. Insa, indivizii vor plati aceasta suma doar atat timp cat sunt sanatosi, in momentul in care se imbolnavesc sunt scutiti de plata cotizatiei iar medicii vor fi obligati sa-i ingrijeasca. Acest demers poate fi considerat ca fiind si un tip de politica sociala, intrucat persoanele sarace sufereau cheltuieli in plus in momentul in care se imbolnaveau si nu aveau mari sanse sa se insanatoseasca. Astfel, beneficiind de tratamentul egal si obligatoriu si de banii economisiti din cotizatiile ce trebuiau platite, recuperarea lor va fi urgentata. Medicii se vor simti nevoiti sa isi ingrijeasca pacientii si sa vegheze la mentinerea starii lor de sanatate, intrucat sunt platiti doar atat timp cat indivizii sunt sanatosi, daca au “clienti” bolnavi, veniturile lor fiind minimizate.
Sistemul de invatamant trebuie sa incurajeze spiritul critic si sa invete viitorii cetateni “cum” sa gandeasca si nu “ce” sa gandeasca. Vitala ar fi inlocuirea religiei cu istoria religiilor, pentru ca individul sa fie liber sa aleaga intre ce credinta doreste si mai ales sa aiba sansa de a se informa asupra ateismului. Practicarea cu seriozitate a sportului ar trebui sa fie reconsiderata intrucat in acest mod vor ajuta la consolidarea sistemului medical. Istoria trebuie sa fie lipsita de indoctrinarea nationalista, iar adolescentii trebuie sa aiba posibilitatea sa isi aleaga materiile pe care vor sa le studieze inca din liceu.
Televiziunea, sau “videocratia”, trebuie desfiintata. Aceasta nu a ajutat decat in momentul in care a fost “corupta” sa sprijine dezvoltarea si pregatirea solului revolutionar. In rest, aceasta nu face decat sa manipuleze, sa dezinformeze,sa dezumanizeze, sa dicteze chiar vietile oamenilor si sa lipseasca individul de orice spirit critic. Sursele alternative de informare trebuie sa se bazeze pe alte canale de transmitere a mesajelor.
Noua societate trebuie reconstruita in conformitate cu principiile anarhiste care resping formele de autoritate sau de intermediere a puterii, de constrangere a libertatii indivizilor, ofera o sansa autoguvernarii si responsabilizeaza mai puternic individul, care nu trebuie sa se mai simta “protejat” de stat ci trebuie sa se simta protejat in interiorul comunitatii sale.

„a dori libertatea este incompatibil cu existenţa statului” Mihail Bakunin

2009-01-26T14:59:00.000-08:00

"Suntem duşmanii oricărei puteri oficiale, chiar de este ultra-revoluţionară. Suntem inamicii dictaturii recunoscute în mod public; suntem anarhişti social-revoluţionari. Dar ne vei întreba că dacă suntem anarhişti, cu ce drept dorim şi cum vom reuşi să influenţăm oamenii? Respingând orice putere, cu ce putere sau, mai bine zis, cu ce forţă vom conduce revoluţia oamenilor? O forţă invizibilă, necunoscută de nimeni, impusă de nimeni, prin care dictatura colectivă a organizaţiei noastre va fi mai puternică, care astfel va rămâne în continuare necunoscută şi invizibilă, cu atât mai mult neavând o recunoaştere şi semnificaţie legală.

A te lupta să impui oamenilor propriile tale idei - diferite de instinctele poporului - implică o dorinţă ascunsă pentru un nou stat…Organizaţia trebuie să accepte cu toată sinceritatea faptul că este un servitor şi un ajutor al poporului, dar niciodată comandantul său, niciodată, sub nici un pretext, conducătorul său, nici măcar pentru motivul că ar asigura poporului bunăstarea.

Această dictatură nu are nici un interes, ambiţie sau vanitate pentru ea căci este invizibilă şi anonimă şi nu oferă nici un avantaj, favoare sau recunoaştere a puterii unui membru al grupurilor sau chiar grupurilor. Nu ameninţă libertatea oamenilor pentru că nu are nici un caracter oficial." Mihail Bakunin

Politia Iasi

2009-01-23T07:55:00.000-08:00

4LA suge pula

2009-01-19T16:04:00.000-08:00

Politia in actiune

2009-01-19T16:01:00.000-08:00

Militian jmecher da cu pumnu'

2009-01-19T15:44:00.000-08:00

Bonnie & Clyde

2009-01-19T15:28:00.000-08:00

Sa invatam sa conducem de la Politia Rutiera Iasi

2009-01-19T15:23:00.000-08:00

Gabori in misiune...

2009-01-19T15:14:00.000-08:00

Dosar penal pentru ultraj pentru o fotografie facuta unei "masini cu inghetata" parcata neregulamentar

2009-01-19T15:07:00.000-08:00

Mai multe detalii pe: http://webtv.realitatea.net/actual/politistii-s-au-declarat-deranjati-intrucat

O purtatoare de bâlbe

2009-01-18T15:17:00.000-08:00

Ce se intampla cand un gabor da amenda "la misto"

2009-01-18T15:11:00.000-08:00

Muta masina... NU VREAU... ok, hai ca plec eu

2009-01-17T15:22:00.000-08:00

anti emigratie...

2009-01-11T00:00:00.000-08:00

Desfiintarea statului... Si mai spui ca nu esti idealist? Si mai spui ca te deosebesti de cre(s)tinii pe care-i critici, de care iti bati joc cand ii vezi inchinandu-se idolilor lor de lemn...Oare nu te inchini si tu idolulului tau politic?..."Argumente", "critici" pe care le auzi in principiu daca incepi sa condamni statul...Doar statul roman,nu? Ca uite, in Occident e bine...Nu, nu e bine! Orice forma de stat trebuie uitata odata pentru totdeauna ! Nu se poate trai in afara statului!?...Pai daca (i)rationezi asa, mai ai sansa de a ma numi idealist? Totusi crezi ca desi statul nu e tocmai cel mai bun lucru care ti se putea intampla in fiecare dimineata, deocamdata e cea mai buna forma de administrare a unui teritoriu vast si aglomerat. S-ar spune ca mananci ipocrizie pe paine si rumegi ceva ce nu accepti in totalitate! Esti o vaca bolnava! Nu poti numi idealism ceva ce tie iti e imposibil sa accepti ca fiind foarte probabil, si nu doar dezirabil, utopic ! Sa nu ai niciun ideal politic, sa nu ai nicio viziune politica, nicio preferinta politica...un om apolitic nu poate sa fiinteze, ci doar sa vietuiasca inconstient! Imbecilizarea in masa prin media ( MTV, coca cola, americanizare, europenizare), prin"filosofie" - ca tot sunt criticat uneori ca am "pretentii de filoZof" - imbecilizarea prin "filosofie" la care ne expunem cu totii in momentul in care deschidem o carte ( de Kant in special, sau Descartes, sau Tocqueville) si avem "capacitatea" de a face numeroase analogii cu numeroase alte carti citite rezultand un set de (pre)judecati de "valoare" in lipsa capacitatii de a face numeroase analogii intre actul abstract de a gandi si actul concret de a trai!

Desfiintarea statului...prin emigratie? Niciodata ! Prin revolutie? Intotdeauna !

sclavie prin libertate si egalitate...

2009-01-07T08:18:00.000-08:00

Valorile absolute: aberatii absolute! Valorile societal-statale: aberatii artificiale! Libertatea, egalitatea, dreptatea - "valori" in care se incred mintile slabe si frustrate ; valori pentru care intotdeauna s-au infaptuit cele mai mari crime; valori care au corupt cele mai extinse revolutii ! Nu trebuie dorite astfel de valori, nu se merita sa lupti pentru astfel de valori, ele nici macar nu merita sa fie desfiintate ci pastrate ca o dovada a incoerentei si incapacitatii ratiunii umane, cele care trebuie sa fie desfiintate sunt regimurile care conduc la nasterea unor astfel de dorinte si "valori" !

omul - "un ce prea nedesavarsit" ( Nietzsche )

2008-12-22T08:10:00.000-08:00

Tocmai incercarea de a face din om un "zoon politikon" a oferit ocazia optima "vointei de putere" de a deveni "vointa de putere". Vointa care acum se doreste a fi oprimata, astfel incat libertatea poporului consta in posibilitatea de a controla puterea guvernantilor. O astfel de interpretare a naturii umane a condus la dezvoltarea tuturor teoriilor despre organizarile sociale de orice tip si mai apoi la nasterea ideologiilor. Asadar, responsabilitatea nu cade asupra ideologiilor, nu ele ar trebui desfiintate mai intai, ci ar trebui desfiintati acei care incep sa creada ca pot delimita natura umana intr-un set de principii.

Noul miracol grec...

2008-12-13T03:51:00.000-08:00

Am ramas uimit cand am vazut acest articol despre revoltele din Grecia si am observat ca nu sunt denigrati tinerii, anarhistii, stangistii , "cei cu gluga" si toti cei care au iesit pe strazi si au protestat...

http://cotidianul.ro/tinerii_greci_explica_de_ce_s_au_revoltat-67392.html

Viva la revolucion!!!

Romania si statul militienesc !!!

2008-12-11T09:03:00.000-08:00

O actiune de comemorare si protest a avut loc astazi, 11 decembrie 2008, ora 11,00 la Consulatul Greciei la Bucuresti.
S a dorit o actiune rapida si simbolica, de tip flash mob, pentru a se evita contactul cu fortele de ordine si pentru a ocoli problema autorizatiei de protest (stim cum e cu primaria...). Cei aproximativ 20 de participanti si-au impartit atributiunile: o parte s- au intins pe asfalt, o alta partea a desenat cu creta contururile celor intinsi, cineva a scris cu sprayul mesajul: "aveti mainile patate de sange!" . S-au depus flori langa gardul ambasadei, a fost alcatuita litera A (de la Alexis-Andreas) din lumanari (care din pacate nu s au aprins din pricina vantului) si s a depus un panou care continea imagini cu Alexis si cateva mesaje: te iubim (in greaca), Grigoropoulos Andreas ucis de politia greaca. Cei mai multi dintre participanti s-au dispersat rapid, dar 3 persoane au fost retinute de catre jandarmi si eliberate la aproximativ jumatate de ora fara nici o consecinta.

Solidaritatea nu are granite !

2008-12-11T09:01:00.000-08:00

In seara de duminica, 7 decembrie, aproximativ 300 de persoane au marsaluit pe strazile Berlinului in semn de solidaritate cu anarhistii greci, iar ieri, 8 decembrie, 20-30 de persoane au ocupat consulatul Greciei din capitala Germaniei, fiind sustinute de alte 50-70 de persoane care se aflau afara. Alte demonstratii sunt planuite in Hanovra, Dormund, Koln si Frankfurt. O filmare de la actiunea din berlin: http://www.spiegel.de/politik/ausland/0,1518,594983,00.html Tot in decursul zilei de ieri a fost ocupata si ambasada Greciei din Londra. Protestul a fost pornit de dimineata de catre 40-50 de activisti. Cu timpul, alte aproximativ 70 de persoane au incercat sa li se alature, dar au fost impiedicate de politistii care blocau drumul. Doua persoane au fost arestate si doi jurnalisti au fost agresati de catre politie, iar camerele de filmat le-au fost confiscate. Un protestatar a fost lovit brutal in cap, desi nu a ripostat arestarii, avand deja catusele puse. In jurul orei 3pm activistii au acceptat sa paraseasca cladirea ambasadei, dupa ce s-au inteles cu politistii sa fie lasati sa plece fara sa fie perchezitionati. In pofida acestei negocieri, in timp ce se indepartau de ambasada, au fost atacati de catre "fortele de ordine". Inca doua arestari au fost facute si alti jurnalisti au fost agresati.

"Pentru ca o asemenea violenta nu este altceva decat ratiunea exasperata" Ortega y Gasset

2008-12-11T09:00:00.000-08:00

Trei nopti succesive de incendieri si jafuri au dus la devastarea magazinelelor, bancilor sau anumitor institutii publice din Atena, distrugeri serioase fiind raportate in toate orasele mari din Grecia.
Imaginile revoltelor raspandite in toata lumea sunt pe cale sa submineze autoritatea guvernului conservator grec, deja implicat intr-o multime de scandaluri financiare. Cele mai violente demonstratii s-au petrecut ieri seara, 8 decembrie, cand grupuri de oameni mascati au construit baricade pe strazile oraselor si au luptat impotriva politiei strigand : "Politisti! Porci! Criminali! " Oficiali ai politiei declara ca in noaptea de luni s-au facut 90 de arestari, in timp ce 100 de persoane sunt detinute pentru verificari; doisprezece ofiteri de politie au fost raniti; autoritatile nu dau informatii despre civilii raniti, desi politia foloseste grenade lacrimogene pentru a evita o confruntare directa cu protestatarii care arunca cu pietre si cocteiluri Molotov. Ei declara ca 45000 de membri ai politiei sunt pusi in alerta, aceasta fiind cea mai mare mobilizare a fortelor de securitate din 2004 (cand Atena a gazduit Jocurile Olimpice) pana acum. Numai in capitala 15000 de politisti lupta impotriva multimilor furioase, incercand sa tina situatia sub control. Inca o data sediul central al politiei din Salonic, al doilea oras ca marime din Grecia, a fost atacat. Martori de la fata locului declara ca o fata de 13 ani a fost arestata in timpul acestui eveniment. Primarul Atenei, Nikitas Kaklamanis, spune ca, numai in capitala, 1000 de tomberoane au fost incendiate, cele mai multe folosite pentru baricadarea strazilor. ATENA: Marsul care a avut loc prin centrul Atenei luni seara s-a transformat intr-o violenta lupta de strada, cand protestatarii au inceput sa arunce cu dale, pietre si cocteiluri molotov in politisti. Peste 130 de magazine, 24 de banci si mai multe automobile au fost distruse, iar pomul de Craciun din centrul orasului a fost ars. Primarul Kaklamanis declara ca evenimentele planuite pentru sarbatorile de iarna vor avea loc indiferent de situatie si nu va da protestatarilor satisfactia de a le vedea anulate. Birourile partidului la putere, Nea Demokratia, au fost atacate in Atena, Salonic si Kavala. Scolile au fost inchise in capitala, liceenii si studentii alaturandu-se demonstariilor din timpul zilei. Actiunea organizata de catre Partidul Comunist din timpul noptii a fost una dintre cele mai violente din ultimele zile. Hoteluri de 5 stele au fost devastate, inclusiv Grande Brentage si Athens Plaza, unde oaspetii au fost evacuati. Un incendiu a izbucnit in cladirea Ministerului de Externe. Spre sfarsitul luptelor de strada, participantii la demonstratii s-au baricadat in doua campusuri universitare. Fortelor armate le este interzis sa patrunda in campusurile universitare, din 1973, cand un tanc a zdrobit un student in Universitatea Politehnica, fapt care a determinat moartea altor 22 de civili. THESSALONIKI: Noaptea trecuta, orasul Thessaloniki se asemana cu o zona de razboi, unde, in miros de plastic ars si gaz lacrimogen, civilii construiau baricade, iar politia isi regandea pozitiile strategice din centrul orasului, bulevardul Egnatia. Folosind tactici ale luptei de gherila, cei aproximativ 2000 de protestatari se retrageau din zona conflictului, pentru a continua atacul, peste cateva minute, in alta parte. Anarhistii au ocupat majoritatea campusurilor universitare si alte institutii precum Scoala de Teatru, unde bannere uriase erau atarnate pe la ferestre. Coaliţia stângii radicale (Syriza) a chemat la protest în faţa Universităţii. Azi, liceeni şi studenţi defilează în Piaţa Omonia. Profesorii au lansat o grevă de trei zile. Avand in vedere ca inca doua demonstratii sunt programate pentru ziua de astazi in Atena si Salonic, este putin probabil ca protestatarii se vor linisti. Din contra, tot mai multe actiuni de protest sunt planuite in diferite orase din Grecia. Funerariile tanarului ucis de catre politie au loc astazi, intr-o suburbie a Atenei, la malul marii. --------------------------------------------------------------------- Vestile despre felul in care Alexis Grigoropoulos a fost ucis nu au fost altceva decat picatura care a umplut paharul, trezind furia si frustrarile simtite de multi oameni fata de situatia politica si econimica a Greciei in general. Cresterea somajului, salariile mici si perspectivele limitate sunt adevaratele motive care au determinat oamenii sa se revolte impotriva injustitiei comise de stat. Desi protestele violente sunt frecvente in Grecia, durata si intensitatea acestui episod i-a luat pe multi prin surprindere. Capacitatea politiei de a folosi forta este limitata datorita opiniei publice. Poporul grec nu a uitat abuzul de putere din 17 noiembrie 1973, o zi inca comemorata, cand armata a ucis un numar considerabil de studenti - motiv pentru care puterea "fortelor de ordine" trebuie restrictionata. Liderul opozitiei, George Papandreou, ii critica pe cei aflati la conducere pentru ca nu sunt in contact cu realitatea, intr-o tara in care "fiecare cetatean este exasperat de un guvern care nu intelege adevaratele probleme ale oamenilor", unde toata lumea spune "De ajuns!". El adauga: "Aceasta tara nu are un guvern. Acest haos... este rezultatul deciziilor facute de un guvern care a devent periculos pentru cetatenii greci." "Multi adolescenti se identifica cu Grigoropoulos", spune Christos Maltzos, un jurnalist atenian. "Pentru multi moartea lui este bomboana de pe cireasa. O intreaga generatie a iesit in strada pentru ca isi vede parintii ingropati in datorii si simte ca nu exista nici o perspectiva de viitor. De fapt, demonstratiile au pornit din frica si disperare." Panagiotis Sotiris, membru al Coalitiei Anti-Capitalistilor de Stanga, care a ajutat la ocuparea Universitatii de Drept din Atena, spune ca "violenta nu este legata numai de crima, este o lupta impotriva politicilor guvernului. Suntem martorii unei mari revolutii sociale." "Politia isi face aparitia in anumite zone, doar cand este vorba de o urgenta, iar anarhistii nu provoaca distrugeri majore decat daca exista un motiv important." spune D-l Kiesling. Dar "odata ce un om este omorat, ideologia impune represalii majore." "M-am saturat pana peste cap de toate astea" spune Elina Dimitroiu, o rezidenta a cartierului Exarchia. "Trebuie sa inceteze, dar nu stiu pe cine sa invinovatesc." "Am 73 de ani si nu am vazut in viata mea asa ceva," spune Thomos Siozos, propietar al unui magazin devastat. "Moartea baiatului a fost o scuza, oala fierbea de mult, iar acum a dat pe dinafara. Acest guvern nu poate continua sa-i favorizeze doar pe cei bogati." "Continuam ocuparea Universitatii Politehnice care a inceput in noaptea de sambata, creand un spatiu pentru toti oamenii care lupta impreuna, si inca un focar al rezistentei in oras. Prin construirea de baricade, ocuparea universitatilor, demonstratii si intruniri pastram vie memoria lui Alexandros, dar si memoria lui Michalis Kaltezas si a tuturor camarazilor care au fost asasinati de catre stat, intarind lupta pentru o lume fara stapani si sclavi, fara politie, armata, inchisori si granite. Gloantele criminalilor in uniforme, arestarea si agresarea demonstrantilor, gazul chimic de razboi aruncat de fortele politiei, nu numai ca nu vor provoca frica si tacere, dar vor deveni motivul de a ne ridica impotriva terorismului statului, de a lupta pentru libertate, de a abandona frica si de a ne intalni - tot mai multi in fiecare zi - pe strazile revoltelor. TERORISMUL DE STAT NU VA FI TRECUT CU VEDEREA! CEREM ELIBERAREA IMEDIATA A TUTUROR CELOR ARESTATI PE PARCURSUL EVENIMENTELOR DE DUMINICA SI LUNI (7-8 DECEMBRIE). Ne declaram solidari cu toti cei care ocupa universitati, demonstreaza si se confrunta cu criminalii de stat pe tot intinsul tarii." Ocupantii Universitatii Politehnice din Atena

Terorismul de stat nu va fi trecut cu vederea ! Solidaritate fata de anarho-comunistii din Grecia !

2008-12-11T08:59:00.000-08:00

Anarhistul Grigoropoulos Andreas, in varsta de numai 15 ani, a fost ucis cu sange rece de catre politisti in centrul Atenei. ACAB!!!
Sambata, 6 decembrie, in jurul orei 10pm, o masina de politie patrula in zona Exarchia din centrul Atenei. Strada Exarchia este cunoscuta ca principalul loc de intalnire al activistilor de stanga, motiv pentru care reprezinta o tinta a "fortelor de ordine" din Grecia. Cei trei politisti care se aflau acolo sambata fac parte dintr-o noua unitate a politiei care a fost creata cu scopul de a inabusi miscarea militantilor anarhisti. Ei poarta uniforme diferite (albastre), sunt indoctrinati din punct de vedere politic si antrenati special in scopul reprimarii miscarii de stanga si miscarii anarhiste. Cand au observat prezenta patrulei, cativa tineri au decis sa-si declare in mod deschis opozita fata de fortele de opresiune, spunandu-le sa plece. Desi media mainstream vehiculeaza zvonul ca politistii au fost atacati cu cocktailuri molotov, martori de la fata locului sustin ca tinerii nu erau inarmati. Doi politisti au iesit din masina si au aruncat grenade lacrimogene spre toti cei aflati in zona, iar unul dintre politisti a scos pistolul si l-a impuscat cu sange rece in piept pe Grigoropoulos Andreas, in varsta de 15 ani. Au fost trase trei focuri de arma. Aparent, politia este autorizata sa raspunda in plina forta impotriva oricarui fapt pe care il considera ca fiind o provocare. Tanarul a decedat la 15 minute dupa ce a fost transportat la spital. El este ultima victima din lista lunga a crimelor comise de statele "democratice". Numele politistilor care au savarsit crima sunt Epaminodas Korkoneas, in varsta de 37 de ani si Vasilis Saraliotis, in varsta de 31 de ani. Acestia au fost detinuti si acuzati, dar nu-si recunosc vina si declara ca glontul a fost tras in aer, pentru a-l tine pe tanar la distanta, insa a atins o streasina de metal si a ricosat in pieptul celui ucis. Ca un raspuns spontan, in aceeasi noapte, mii de oameni au protestat in majoritatea oraselor din Grcia. In Atena, mai multe persoane au blocat intrarea spitalului in care Andreas a murit,pentru a nu permite politiei sa intre. Riot-uri au izbucnit in tot orasul, bancile, supermarketurile, masinile si sectiile de politie fiind principala tinta a protestatarilor. In acest timp, trei universitati au fost ocupate. Demonstratii, actiuni directe si revolte au izbucnit in toata tara. In Thessaloniki doua sectii de politie au fost atacate, mai multe banci au fost arse, iar Egnatia, strada principala, a fost blocata toata noaptea prin incendierea de tomberoane. Exista rapoarte despre actiuni similare care au avut loc concomitent in Yannena, Iraklio, Chania, Komotini, Mitilini, Xanthi, Serres, Sparta, Alexandroupolis , Volos s.a. Dupa o noapte de revolte a urmat o zi de insurectie. Actiunile de solidaritate au continuat in toata Grecia si nu numai, oameni din Zagreb, Berlin sau Hamburg demonstrand in fata ambasadelor Greciei. Astazi, 8 decembrie, activisti din Londra, Edinburgh si Viena au protestat si ei impotriva represiunii statului si a politiei. In Atena, peste 12000 de persoane, activisti, membri ai diferitelor grupuri politice sau simpli cetateni, s-au alaturat revoltei. Un raport al unui participant la demonstratiile din Atena: "Buna! Tocmai m-am intors din centrul orasului. Se intampla multe lucruri, nu stiu daca le pot descrie corect. Astazi am decis sa organizam un mars pentru Adreas, baiatul ucis ieri. Au venit foarte multi oameni, ecologisti, de stanga, anarhisti...Este cel mai mare mars de acest fel la care am participat. Aproximativ 8-10 mii de persoane am ocupat, la propiu, centrul Atenei. Inca de la inceput atmosfera era apasatoare, stiam ca nu o sa fie un mars pacifist, dar nimeni nu vroia sa plece din cauza asta. Pe parcurs scenariul s-a umplut de furie, foc si bombe cu gaz. Am fost batuti si imprastiati, dar unii dintre noi au reusit sa ajunga la principala sectie de politie din Atena, locul unde aveam de gand sa incheiem marsul. Oamenii incercau sa se reorganizeze in grupuri, unii vroiau sa merga spre parlamaent, altii spre sectiile de politie dar in final, dupa 3 ore, ne-am intors la universitate. Multi se mai lupta si acum cu fortele statului. Din cate stiu, nu exista decat cativa raniti si arestati." Diverse actiuni sunt planuite si pentru ziua de astazi, 8 decembrie. O alta demonstratie va avea loc asta seara in fata parlamentului grec. Atena nu-si va gasi pacea pana cand aceasta crima nu va fi razbunata.

Cre(s)tinismul....

2008-11-26T03:03:00.001-08:00

Da... era logic sa devin ateu acum 4 ani... si logic este sa raman asa. O sa revin asupra ateismului cu alte articole dar am gasit o definitie a crestinismului care mi s-a parut geniala si trebuia sa apara si aici. Acum stau si ma gandesc daca e pamflet sau e o caracterizare realista, eu totusi detin inca un dram de respect si tind spre varianta a doua.

http://www.youtube.com/watch?v=7MbrmiyRGso ( aici am gasit definitia)

"Christianity - the belief that a cosmic Jewish Zombie who was his own father can make you live forever if you symbolically eat his flesh and telepathically tell him you accept him as your master, so he can remove an evil force from your soul that is present in humanity because a rib-woman was convinced by a talking snake to eat from a magical tree...yeah, makes perfect sense"

Nici eu nu votez...

2008-11-24T09:30:00.000-08:00

Votul este un furt. Constientizarea existentei coruptiei trebuie sa duca la serioase forme de protest, la miscari sociale de amploare, la revolte care sa redea poporului puterea de care dispune. Cam cat de orb trebuie sa fii pentru a crede in puterea poporului...dar fie si asa, cat de orb sa fii sa nu poti realiza ca nu te duci la vot, te duci la inmormantare! Unii sunt insa mai orbi si cred ca se duc la lupta impotriva Parlamentului crezand ca votul e singura lor arma! Oare cine le-a dat lor aceasta arma? Nu cumva tocmai politicienii? Le-au dat cate o furculita fiecaruia si ei si au oprit cate un buzdugan. Da, acesta este votul, lupta furculitelor impotriva buzduganelor si a catapultelor, sau altfel spus, votul este o sinucidere camuflata in dorinte naive. Politicianistii nu fac intr-un mandat de 4 ani decat actiuni de suprafata care dureaza 5 minute la stiri, de ce sa faca cetatenii actiuni caritabile pentru politicianisti pe care sa-i salveze pentru alti 4 ani in doar un mandat de o zi! Votul este institutionalizarea coruptiei!

Despre iubire...

2008-11-12T13:30:00.000-08:00

Cea mai ipocrita si mai extrema forma de egoism: iubirea!

Totul incepe peste 2 saptamani. Intotdeauna totul incepe peste 2 saptamani.

2008-11-07T05:20:00.000-08:00

- Va rugam sa va prezentati peste 2 saptamani sa va ridicati buletinul!

- Peste 2 saptamani ? Dar de ce asa mult? Daca mor pana atunci?

- Ghinionul dumneavoastra...o sa muriti fara Ea...

- Cum adica fara Ea?

- Cum adica cum adica? Fara ea...fara cartea de identitate...

PS: De atunci m-am tot intrebat daca poate cineva trai mai mult de 2 saptamani...2 saptamani...si oricum, poate cineva trai fara Ea...

Despre politicianistii de Romania

2008-10-01T14:28:00.000-07:00

Merita Romania o analiza politica?

Sa luam in serios rolurile actorilor nostri politici ? De ce ? Ei ne iau in serios rolurile noastre? Fiecare isi ia in serios ce are de facut la urma urmei , insa nu intotdeauna ce are de facut un politician coincide cu ce are de facut un politicianist ! Iar in tranzitia noastra de la "visul de aur" la "visul american" avem de infruntat si de rabdat toate "conflictele ideologice", trebuie sa invatam sa impacam "grupurile de interese", trebuie sa participam la "procesul democratic" !

Dar ce-ar fi daca am trai asa in haos, daca ideologia ar fi doar o eticheta pentru o firma de investitii, daca procesul democratic s-ar transformat peste noapte in procesul oligarhic, daca grupurile de interese nu ar exista, si daca "visul american" ar fi adoptat in nestire, ca o forma fara fond? Ar fi ca am trai in Romania zic eu... in Romania inceputului de secol 21 !

Cand iti auzi premierul vorbind despre "tampenia" tot mai stresanta legata de grupurile de interese care nu numai ca exista, dar exista peste tot in lume, nu poti sa-ti pui decat o singura intrebare. Daca ceva exista in toata lumea nu poate exista in acelasi timp si in Romania, nu-i asa? Trecand peste aceasta contradictie logica pare-se ca premierul "nostru" are partea lui de dreptate! Da, chestiunea legata de grupurile de interese din Romania e intr-adevar o tampenie! Avand in vedere ca in Romania nu exista decat un singur interes si anume - banul - asta inseamna ca toate grupurile de interese sunt defapt un singur grup mai "batran" . Si daca toti sunt in acelasi grup de interese inseamna ca nimeni nu e in nici un grup! Partidele de opozitie, doctrinele politice si grupurile de presiune nu exista decat in teorie!

Dar toate acestea nu numai ca pot fi invatate, ci pot fi observate de fiecare cu usurinta. Cat de fericiti ar fi concetatenii nostri daca ar citi in fiecare zi presa cu ultimele sondaje si studii de caz analizate riguros si dezbatute pana la cele mai mici detalii, daca ar descoperi alaturi de ai nostri "analisti" ultimele rezultate ale cercetarilor comportamentului politic al alesilor nostri! La fel de fericiti ca atunci cand ar citi "ultimele mondenitati" oare? Elodia in acest caz...ar putea da nastere unei revolutii!

Dar romanul de rand nu mai are timp sa "observe", romanul de rand de abia are timp sa faca bani! Si pentru ca unii si-au pierdut orice speranta au inceput sa joace la bursa! Exemplu urmat chiar de al nostru "domn" ministru al educatiei, caci altfel nu se explica faptul de a fi votat in favoarea adoptarii unei legi intr-o zi de marti, iar in urmatoarea zi, de miercuri, sa declare cat de nociva ar putea fi promovarea unui astfel de act legislativ. Singura explicatie ar fi ca in urma cu cateva zile si-a jucat creierul la bursa, si cum bursa a cazut...

De continuat... cu siguranta, din pacate!

forme fara fond : universitati fara catedre , profesori fara elevi , carti fara continut... Romania, sec. 21

2008-09-25T03:30:00.000-07:00

Despre activitatile meritorii : O diploma nu e nimic mai mult decat o amprenta ! O amprenta nu certifica decat faptul ca ai fost acolo, nu si ce ai facut !

O minte prea obosita nu poate opera decat cu aforisme.

2008-09-25T02:08:00.001-07:00

Despre hazard: orice plan rational menit sa salveze o situatie irationala este failibil !

Ecce Homo (Friedrich Nietzsche)

2008-09-13T04:51:00.000-07:00

" Cu adevărat, Zarathustra este un vînt puternic pentru toate şesurile: şi acesta este sfatul pe care îl dă duşmanilor săi şi tuturor acelora care scuipă şi vomită: feriţi-vă să scuipaţi împotriva vîntului!.... "

"Un aforism este un roman de un rand." (Leonid Sukharukov)

2008-09-09T11:53:00.000-07:00

Nevoia naste cunoasterea, suferinta cauzeaza intelegerea.

Literatura exista sau nu !... spunea cineva...

2008-06-06T02:23:00.000-07:00

Literatura exista sau nu! S-a referit la "literatura de sertar"... Dar ar fi trebuit sa reformuleze: Publicatiile exista sau nu! Cartile exista sau nu!

Literatura este pictura fuzionarii visului si a gandirii! Nu poti spune despre literatura ca exista sau nu, asa cum nu poti spune despre gandire ca exista sau nu!

Un critic literar nu poate vedea o literatura perfecta, pentru ca daca ar face asta, nu s-ar mai numi critic! Trebuie sa vada imperfectiunile stilului pentru a-l slefui, pentru a-l determina sa tinda spre ceea ce se considera a fi perfectiunea in literatura! Logic este ca tot ceea ce lipseste unei literaturi perfecte nu a fost scris, caci daca ar fi fost scris nu ar mai fi lipsit! Astfel cred ca "literatura de sertar" nu numai ca exista, dar este posibil sa fie si cea mai valoroasa! Analiza oricarui gen de literatura nu va fi niciodata completa! Aceasta se intampla dintr-un singur motiv, si anume ca cele mai bune carti sunt cele care nu au fost scrise niciodata!

Astfel, cel care spune ca literatura exista sau nu, referindu-se la "literatura de sertar", comite o dubla eroare !

Noaptea trecuta m-am lasat de fumat !

2008-05-30T06:29:00.001-07:00

In fiecare dintre noi se ascunde... un estetician, un expert in probleme dietetice, un doctor-farmacist care-si ajuta semenii sa se lase de fumat, un analist politic si un moralist radical! Nu! Nu este asa! Nimeni in afara de noi nu se poate ascunde in noi ! Dar, unii ar fi indreptatiti sa spuna asemenea lucruri cand iau contact zilnic cu astfel de "profesionisti"!

Eu nu detin o expertiza in domeniul problemelor dietetice sau al celor privitoare la cauzele fumatului insa va pot spune o metoda simpla prin care puteti renunta la fumat! E aceeasi pe care am urmat-o si eu!

Incep prin a va intreba: Inainte sa incepeti sa fumati ati luat niste pastile sa va "pregatiti"? Ati cerut sfatul "medicilor" sau al "preotilor" sau al "psihologilor"? Nu! Ati luat o tigara , ati aprins-o si ati fumat-o ! Cand renuntati la fumat procedati in sens invers ! Stingeti tigara si nu va mai luati altele ! Desigur, fara a urma sfaturi inutile si pasi "premergatori" ! " Pofta buna! "

Modestia ? O masca senila

2008-05-30T00:28:00.000-07:00

Simplul fapt ca o persoana recunoaste ca este modesta demonstreaza fatis ca nu este asa!

Tacand spui totul!

2008-05-29T02:56:00.000-07:00

Cel mai mare respect pe care il poti oferi si care i se cuvine unui lucru pe care nu il cunosti e sa taci ! Dar sa taci cu toata fiinta ta... sa ramai inmarmurit ca in fata unui miracol divin... sa fii pregatit sa accepti sau nu ceea ce se petrece... dar sa pastrezi linistea!

Nimeni nu poate spune cu adevarat macar un gand valoros despre ceea ce nu a cunoscut! Si totusi auzim in permanenta basme despre Dumnezeu, teorii de ale psihologilor, analize despre timp si spovedanii de ale calugarilor nebuni! Celor care nu sunt inca atei, le-as spune ca cea mai mare blasfemie e incercarea de a-l cunoaste pe Dumnezeu ! De ce nu prefera ei sa taca? Se cred ei mai intelepti decat Socrate?

Ceva este a sti, cu totul si cu totul altceva este a cunoaste ! Poti sti toata istoria omenirii, dar fara sa fi cunoscut macar un soldat roman! Poti sti toata istoria religiilor, dar nu poti incerca sa-l cunosti pe Dumnezeu! Mai bine taci ! Tacand spui totul!

Toata viata e doar un joc fals !

2008-05-19T00:38:00.000-07:00

Ce altceva ar putea fi atunci cand totul pare purtat de vant? Cand totul e sortit mortii? Sfarsitul. Ce aberatie inventata de oameni. Ce altceva ar putea fi cand iubesti atat de mult si atat de intens incat insasi iubirea pe care o dezvolti in tine te poate distruge?

Friedrich Nietzsche - "arhitectul postmodernului" - arhitecul criticii

2008-05-14T14:46:00.000-07:00

"Prostiile debitate de intelepti nu sunt crezute: ce prejudiciu cauzat drepturilor omului!" - ( Dincolo de Bine si de Rau )

exista prejudecati asupra prejudecatilor

2008-05-13T00:43:00.000-07:00

Paradoxul prejudecatii spune ca cea mai mare prejudecata este credinta in lipsa oricarei prejudecati din gandirea unui individ.

Totusi, acesta nu a fost acceptat intru totul si asa s-au dezvoltat in timp anumite prejudecati despre prejudecati. Filosofi precum H.Arendt au mers pana la a afirma ca "prejudecata este refuzul de a gandi" sau ca prejudecatile sunt acel ceva de care trebuie sa ne lipsim atunci cand incepem o cercetare. Tind sa cred ca unei asemenea ratiuni i-as putea replica faptul ca o asemenea ipoteza este autocontradictorie. Insasi refuzul de a gandi implica gandire, indiferent de intensiunea sau de extensiunea conceptului de gandire. Nu poti construi nicio ipoteza fara un minimum de efort intelectual, iar in in constructia oricaror prejudecati acel minim efort este deci necesar. Aceasta categorie de persoane care adopta un punct de vedere similar cu cel al H.Arendt refuza oare sa gandeasca? Pentru ca sufera de cea mai mare prejudecata, de aceea ca nu au nicio prejudecata, intrucat presupun ca le-ar displace sa se creada despre ei ca refuza sa gandeasca.

Asa cum s-a ajuns pana la concluzia ca "omul este masura lucrurilor", fapt cu care nu sunt de acord, eu afirm ca prejudecata este masura gandirii. Nu poti dezbate nicio tema fara a porni de la anumite ipoteze, de la anumite prejudecati. Trebuie sa se inteleaga diferenta dintre prejudecata si axioma. Prejudecata este masura gandirii , nu gandirea insasi, nu adevarul absolut instaurat in minte. Prejudecatile pot fi testate , argumentate sau contraargumentate. Cred ca efortul intelectual si rezultatele creatiei sunt mai mari in cazul unor persoane cu prejudecati ( care sunt constiente de prejudecatile lor), intrucat acestea trebuie sa cada de acord sau nu asupra unei idei dinainte formulate, pentru ca mai apoi sa dezvolte acea idee ori sa creeze altele noi.

Noi toti avem prejudecati, putini sunt constienti de ele , insa si mai putini recunosc. Simplul fapt ca noi toti credem ca maine Soarele o sa continue sa rasara e o prejudecata.

filosofia umbrelor ... ca raspuns la filosofia luminilor

2008-05-12T02:58:00.000-07:00

Individualismul naste monstri, in prezent, iar in timp va naste moarte.
Firea umana naturala este stapanita de ceea ce poate intr-o societate nu isi doreste.Interesul imediat si individual primeaza. Omul danseaza dupa ritmurile naturii, iar natura este indiferenta, plina de incertitudini, devastatoare asupra sa insasi. Ura, suspiciunea, dorinta de a domina , apararea cu pretul vietii a intereselor personale ... acestea sunt elemente ce definesc comportamentul unui individ intr-o comunitate pe care a format-o pentru concurenta.
Tot ceea ce nu este de dorit, este interzis ! De ce nu se incearca mai degraba sa fie interzisa interzicerea? De ce sa fim adeptii unui stoicism ipocrit intr-un mediu in care simplul fapt ca morala este un lucru demn de lauda,arata defapt lumea deplorabila in care traim ! Ceea ce nu este de dorit ar trebui sa fie deasupra dorintei! Ura trebuie canalizata in sensul util comunitatilor, ura nu trebuie interzisa ! Natura umana, poate ea fi interzisa? Cei care lupta pentru adevaruri absolute, unice si incontestabile sunt dusmanii vietii. Pentru ca viata sa fie perceputa asa cum e ea, pentru ca viata sa existe deci, are nevoie de moarte. Pentru ca moralitatea sa fie utila, are nevoie de imoralitate. Pentru ca adevarul sa satisfaca necesitudinile fiecaruia este nevoie, paradoxal, de o lipsa de adevar. Oamenii au conceptii despre viata diferite, moduri de viata diferite , si chiar un adevar absolut este interpretat de fiecare in mod diferit. Pentru ca fiecare sa fie fericit are nevoie de adevarul sau. In acest caz, lupta impotriva neadevarurilor nu este oare lupta impotriva Adevarului? Nu sunt ei dusmanii vietii?

Omul este prins de mediul in care traieste tocmai de ceea ce il poarta prin mediul in care traieste. Realitatea imediata primeaza. Corpul primeaza intelectului si metafizicului. Omul este prins in capcana materiei. Are nevoie de o bucata de plastic pentru care sa traiasca, pe care sa o dezvolte, sa o inmulteasca , sa o apere si pentru care sa-si dea viata eventual.

Doresc acum sa fac o comparatie a naturii umane cu cea a naturii umbrelor pentru a demonstra, sper eu mai bine, felul in care omul este prins intr-o lume a materiei care corupe. O materie care corupe intelectul, o materie care corupe spiritul! Astfel, gandindu-ne la umbre, trebuie sa facem referire la conceptul de lumina , la conceptul de intuneric si la conceptul de materie. Desigur ca intunericul si lumina sunt complementare in plan teoretic, au nevoie una de cealalta pentru a exista, daca ne referim strict la planul empiric, al materiei, putem observa intunericul si lumina in situatii diferite, existand una in lipsa celeilalte, insa daca ne referim la umbra acest lucru nu mai este posibil fara ajutorul unui intermediar, a unui corp. Astfel, umbra are nevoie de lumina, de intuneric si de un corp, de materie, pentru a se face observata.
Umbra unui copac are nevoie de acel copac pentru a exista !
Lumina Soarelui atinge Pamantul sub forma de "umbra", caci atinge mai intai copacul. Asadar putem distinge o serie a celora care se nasc, traiesc si mor sub acea umbra, poate inconstienti, poate indiferenti, sau poate prea ocupati de bucata lor de plastic. Si mai exista o serie a celora care vad copacul, constientizeaza ca umbra este doar o insula de intuneric intr-un ocean de lumina, insa prefera sa faca tot posibilul ca sa pastreze situatia asa. Poate ca ei au plantat copacul, ori din orgoliu ori din vointa de putere ! Asa cum acea umbra nu poate exista fara un copac, oamenii nu pot exista fara o bucata de plastic, fara proprietatea privata. Asadar nu sunt oamenii doar niste umbre?

Desigur ca instinctele legate de materie vor ramane tot timpul aceleasi, corpul, materia, copacul fiind aceleasi. Starea naturala a individului si dorintele si necesitudinile acestuia raman tot timpul aceleasi, altfel nicio filosofie despre fiinta nu ar mai avea sens. Instinctele nu trebuie inhibate, nu trebuie interzise, trebuie sa fie folosite. Insa modul in care acestea sunt folosite, interzise sau oprimate depinde de modul in care umbra se misca in functie de Soare. Altfel spus, modul in care oamenii traiesc depinde de ideologia specifica acelor vremuri. Filosofia Luminilor trebuie sa-si recunoasca vina de a fi controlat aceasta umbra, si mai mult, trebuie sa-si recunoasca vina de a fi inteles gresit natura umana.
"Aveti curajul de a va folosi propriul simt al ratiunii !" a spus Immanuel Kant. Ce-i indreptateste pe oameni oare sa aiba acest curaj? Ar trebui oamenii sa aiba acest curaj? Poti sa crezi in curajul unui individ care doreste sa atace un altul asemeni lui folosindu-se de o sabie pe care nu a manuit-o niciodata? O unealta pe care nu stii sa o folosesti nu devine ea oare o povara? De ce sa inspiri acest curaj unor indivizi care nu stiu sa se foloseasca de instrumentul ratiunii? Pentru ca ratiunea nu poate niciodata fi mai mult decat un instrument, iar acest lucru a fost acceptat de multi inaintea mea. Fiindu-i individului acordat acest drept de a se folosi de propria ratiune nu ar rezulta oare o serie de esecuri ideologice ori stiintifice? Si daca ratiunea este doar un instrument, indemnul de a se folosi de ratiune nu este oare la fel de nechibzuit ca indemnul de a se folosi de orice alt instrument pentru atingerea scopului fiecaruia?

"Evul Intunecat" nu a murit, continua prin Iluminism, prin Liberalism. Lumii ii dau astfel semnificatia de a fi un loc al umbrelor in miscare, mereu nelinistite, alergand spre un scop niciodata definit.

Calca peste aceste umbre, peste acest timp infasurat in scrum, pierdut intr-un pustiu sinistru. Candva a fost o gradina simpla , o utopie, o lume ideala din care tu ai decazut. Ai cazut dintr-un cer inalt in acest desert insorit si n-ai aflat adapost decat in cea mai adumbrita si mai mlastinoasa dintre padurile pamantului, in care doar doua animale mai traiesc: tigrul si gaurul, care indeamna la concurenta, in loc de cooperare, insa si acea concurenta este corupta. Gaurul ii este un mai bun prieten tigrului decat tigrul siesi. Cei care poseda aceleasi puteri nu mai pot avea incredere decat in cei asupra carora pot sa le exercite, si nu in cei cu care pot sa si le mareasca.

Calca totusi peste aceste umbre si nisipuri fara a deveni una din ele, nu fi partas acelei armonii pe care ei o considera perfecta si care le distruge vietile de fiecare data cand se trezesc, in zgomot de nimic, intr-o inundatie de intuneric ce curge prin venele lor, tot mai puternic de fiecare data cand mai propun o noua lege pentru evolutia societatii umbrelor. Caci mintea lor a ucis lumina si acum asteptam zadarnic sa moara intunericul.

Cata drama, cat suspans intr o lume a umbrelor , intr-o realitate plata. Nu fac nimic decat sa se invarte untr-un cerc atat de stramt si atat de bine fortificat, intr-un cerc creat atat de inteligent, dar totusi atat de paradoxal, incat o multime de umbre nu ar avea nici o sansa sa-l sparga dar unui singur om nu i-ar trebui decat o picatura din transpiratia fruntii sale, o singura picatura de lichid pe care sa o arunce in zid.

Sau cum sa faci parcare dintr-o intersectie

2008-01-19T15:48:00.000-08:00

Agent Limbric la datorie

2008-01-19T15:31:00.000-08:00

6. AL TREILEA MAIL - SHAO II RASPUNDE LUI SATAN SI "FINULUI PSIHOLOG"

2001-02-22T16:11:00.000-08:00

Vai! Dar ce spirit fin! Nu m-as fi asteptat la atata psihologie in doar atatea contradictii logice si greseli gramaticale. Sa inteleg ca marele Satan este intru totul de acord cu acest "prieten" care abereaza pe tema mea fara ca macar sa ma fi vazut vreodata in viata sau sa fi auzit de mine pana acum si ca dintr-o oarecare lejeritate, nu s-a mai chinuit sa formuleze el insusi niste argumente. Sau cumva a vrut sa trimita si el macar un singur mail in care sa nu aiba ( nu sa nu AIBE, "prietene") greseli gramaticale? Desi nu prea se potriveste varianta asta... eu stiu, la noi in Moldova oare se foloseste o alta limba? Vezi "Raspunsul acestui tip mi se pare cel mai potrivit in a`ti fi trimis." - un raspuns potrivit "in a-mi fi trimis", zici? Fie! Dar totusi ma gandesc ca, defapt, marele Satan e incapabil sa elaboreze o serie de contraargumente prin care sa combata cele zise de mine, dar asta o pastrez asa - ca pe o opinie.

Acum, "draga prietene", habar nu ai cu cine stai de vorba. Nu par sa am o logica destul de puternica, chiar am o logica foarte puternica. Totusi nu poate face fata logicii voastre "de fier". Ai tu idee pe ce teorie imi bazez eu "premisele"? Ai idee tu daca nu cumva eu insumi am creat teoria aia?

Greseli logice crase spui ? Da-mi un singur exemplu si esti idolul meu! Si poate, pana sa gasesti exemplul ala, imi explici si mie de cand constituie o greseala, sau o lipsa de sens, alaturarea unor cuvinte care nu sunt din acelasi camp lexical? Clasa a 2-a, stii ce inseamna camp lexical? Daca era sa folosesc doar termeni apartinand aceluiasi camp lexical, cam la cate cuvinte s-ar fi redus mailul meu? Nu mai bine trimiteam o telegrama in care sa scriu familia lexicala a cuvantului jam, care nici macar nu exista in limba romana ? Despre ce "sistem" vorbesti tu mai...? Stii ce inseamna sistem, ce presupune, ce functii are, si ce elemente pot constitui un sistem? Sau tu deja te gandesti la traceurs. ro ca la un sistem... Intrebare de baraj: daca un om inghite un cui, acel cui, face parte din sistemul corpului respectiv, sau nu face parte?

Vorbesti despre persoane obiective. Hai sa lamurim ceva. Eu nu o sa recurg, din considerente de spatiu si timp, la injurii sau la alte asemenea. Ar insemna sa secatuiesc dictionarul limbii romane, si nu am nici timp nici nervi sa fac asta. Ce inseamna obiectivism? Nu cumva tocmai suma subiectivismelor? Tu te numesti o persoana obiectiva? Cand? Eu sunt foarte subiectiv si sunt constient de asta, stiu ce inseamna asta. Tu nu ai proprietatea termenilor draga prietene. Tu esti mult mai subiectiv decat crezi, si oricine are impresia ca a fost vreodata in viata obiectiv se inseala amarnic.

Despre ce frustrari si sentimente de inferioritate vorbesti? Ce am apucat sa fac si nu am dus la capat? De unde ma cunosti tu pe mine ca sa poti spune asa ceva. Ai citit un mail si te arunci sa faci tu observatii de psiholog de cabinet. Am impresia, asa vag, ca fac parkour de mai mult timp decat tine, poate nu sunt asa de experimentat ca tine in ceea ce priveste tehnica de pk, intrucat am avut anumite probleme de sanatate la un moment dat, dar este foarte probabil sa stiu cu mult inaintea ta despre ce e vorba la aceste evenimente anuale.

Cine sa mi ofere mie castig de cauza "prietene"? Sunteti vreo Curte de Justitie? Un forum al dreptatii? Ce sunteti voi? Zici ca nu am "tupeul" sa vorbesc cu cineva direct? Mai filosofie de colt de bloc... Tocmai spuneam ca nu am nimic personal cu nimeni, daca as fi avut, as fi venit sa discut personal. Deocamdata observ ca tu ai o mare problema cu mine, si te invit oricand la Iasi sa discutam pe tema asta. Pana atunci eu nu-mi aduc aminte sa fi injurat pe careva, sa fi spus ceva despre cineva anume, intr-un mod asa... de strada, ca doar suntem "urbani". Si te mai anunt inca ceva, ultima data cand am verificat, respectiv azi dimineata, aveam coloana vertebrala, serios. Ce-i drept cam stramba, dar oricum, nu eram vreun amfibian ceva. (Cauta amfibian in dictionar daca ai de gand sa dai reply cu observatii psihologice, stiintifico-filosofico-mai bine lasa, samd.)

Acum, mare Satan, ideile mele sunt argumentate, nu fixe, nu altfel. Ti-ai gasit tu sa vorbesti de modul in care "m-am comportat" eu! Nu ati vrea voi sa va uitati la filmuletele de la jamul de anul trecut? Cine se comporta pueril si deplasat? Oamenii tai de incredere cumva? Nu am fost luat in serios de baietii din Iasi? Sa inteleg ca asa i se zice acum lui Tudor, "baietii din iasi"? Mai verifica...

Apoi, toata barbologia asta a voastra despre frustrare... Cand un om este incapabil sa-i aduca o serie de contraargumente unui alt om si vede ca pierde o dezbatere in fata acestuia, recurge la pseudoargumente de tipul "e frustrat, retardat, debil", deci argumentele lui nu mai au nicio valoare.

Shao,

PS: acesta este ultimul mail pe care il scriu. Nu am acelasi talent de mahalagiu pe care il descopar pe acest forum, deci nu imi permit sa "ma pun cu voi". Te rog mult sa il postezi, ca sa ii pot astfel raspunde "prietenului" meu si sa imi iau de o grija cu traceurs.ro . Daca cineva se gandeste sa imi mai raspunda, l-as ruga sa imi raspunda la mail, si nu sa imi descrie caracterul fara sa aiba habar despre persoana careia i se adreseaza.

5. SATAN RECURGE LA "ANALIZA" UNUI "FIN PSIHOLOG" PENTRU A-I RASPUNDE LUI SHAO

2001-02-22T16:10:00.001-08:00

Raspunsul acestui tip mi se pare cel mai potrivit in a`ti fi trimis.

Prietenul nostru din Iasi, intradevar pare sa aibe o logica destul de puternica, la prima citire. Dar daca stai sa analizezi premisele pe care se bazeaza, esueaza oarecum lamentabil, bazandu-si spusele pe o teorie pe care nu o stapaneste foarte bine.

Foloseste greseli logice crase, alaturand cuvinte care nu au loc nici macar in acelasi camp lexical si recurge la ad hominem pentru a-si intarzi pozitia impotriva "sistemului". Problema e ca el nu stie care e acel sistem, si nu rationeaza ca o persoana obiectiva.

Priveste totul prin prisma unei frustrari personale si al unui sentiment de inferioritate, cel mai probabil materializat pe parcursul anilor, din multitudinea activitatilor pe care le-a intreprins si nu le-a dus niciodata la bun sfarsit. Mereu aproape, dar niciodata acolo. Cunosc foarte bine tipologia, mai ales ca am experienta cu astfel de persoane aproape zilnic.

NU vreau sa spun ca e mai putin persoana decat suntem noi, doar ca reactia sa este o rebeliune, nu impotriva comunitatii Traceurs.ro, ci o refulare de moment, bazat pe o lipsa de informatii si o oarecare documentatie, superficiala, a faptelor si detaliilor de pe forum in legatura cu acest eveniment anual.

Daca va dori sa participe la Jam, sa vorbeasca cu participantii anilor trecuti, si sa isi sustina apoi argumentele.... atunci ii putem oferi castig de cauza. Este parerea lui!

Dar sa vii cu asemenea acuzatii si sa arunci cu noroi, apoi nici sa nu ai tupeul sa vorbesti direct cu cineva... mi se pare o lipsa de coloana vertebrala.

Am sa incetez sa te mai lamuresc ,nu pot sa te lamuresc. Ideile tale sunt fixe si adanc inradacinate. Imi amintesc acum de tine dupa filmuletele de pe youtube si dupa modul in care te`ai comportat la acele intalniri la care ai participat.
Sunt multumit ca esti u cel ce imi spune asta,pentru ca este evident acum pentru mine ca frustrarile iti sunt vechi. Imi amintesc ca nu ai fost niciodata luat in serios nici de baietii din Iasi,dc te`as lua eu?

Multumesc ca mi`ai raspuns.

O zi faina!

4. AL DOILEA MAIL - RASPUNS PENTRU SATAN

2001-02-22T16:07:00.000-08:00

Salutare,

Am citit articolul ala de pe traceurs.

Eu sunt foarte de acord in ceea ce priveste organizarea, sunt foarte de acord ca jamul sa se desfasoare organizat, si nu haotic (a nu se asocia notiunea de "anarhic" cu termenul "haotic" - pentru unii suna a sinonime, nu e deloc asa; dar asta e alta dezbatere). Insa organizarea poate fi facuta prin consens, si nu prin coercitie, nu prin impunere. Te cred pe cuvant ca lucrurile au degenerat si au fost cazuri in care ai vorbit cu politia, insa cred ca si politia (cu toata ura mea fata de ea) isi da seama, deseori, ca nu are rost sa amendeze pe cineva nevinovat (vezi toate contestatiile la amenzi, majoritatea sunt castigate), mai ales cand acea persoana are atatia oameni in jur. Parkour nu e ilegal. Daca politia intervine, cel care a "masturbat" linistea publica sa raspunda, nu tu!

Stiu ce s-a intamplat la Iasi. Stiu foarte bine - voi ati venit si ati plecat pentru ca era prea multa lume si la plecare nici macar nu ati anuntat. L-ati luat pe sustinatorul fervent Tudor si ati plecat sa demonstrati ca "flips are not parkour", departe de multimea de incepatori si de entuziasti. Erau oameni care nu apucasera sa faca nici macar un monkey pana sa plecati, si venisera din alte orase special ca sa va vada. A venit politia, jandarmeria, am vorbit cu ei (eu personal si inca vreo cativa prieteni), nimeni nu a fost amendat, toata lumea s-a putut antrena: problema a fost ca 90% dintre aceia erau incepatori care au venit sa vada traceuri mai experimentati, de la care sa invete ceva, care sa le raspunda la niste intrebari. Repet, cautau oameni care sa-i ajute, nu mentori, nu lideri. Era clar ca desi eu practicam de mai multa vreme decat ei, nu eram in stare sa vorbesc cu toti, dar daca ati fi ramas si voi (toti cei care ati plecat si ati facut un jam separat), cu siguranta ca ar fi fost altfel situatia. Ati fugit de o responsabilitate atunci, asta ati facut. Nu e nimic onorant in fapta asta, oricat de mult ati rade voi de copiii care faceau tumbe si de unii care faceau backflipuri (cica sa impresioneze, ma intreb pe cine, din moment ce cand noi ne apucam de parkour justin dadea deja 5 backflipuri la rand). Ati ras de cei care faceau backflipuri, ca sa va duceti intr-un loc mai ferit de "multime", si sa va faceti voi backflipurile voastre. Daca s-ar fi discutat de la inceput pe un blog/forum (separat, pe orase), daca s-ar fi pregatit niste locatii in Iasi care sa suporte o asemenea masa de traceuri (cu experimentati si incepatori si viitori incepatori), daca nu s-ar fi discutat doar cu Tudor (cel in care aveati incredere), probabil jamul ar fi fost liber si organizat in acelasi timp. Asa, a fost doar liber, dupa care s-a rupt in doua.

Cei care vin la jam sa se sparga in figuri, sa faca macho-isme (apropo de faptul ca sunt exagerat de putine fete practicante de parkour; oare de ce?!) si cocalarisme, ar trebui sa fie marginalizati tacit, prin simplul fapt ca un traceur dispune de o anumita morala care il opreste din a actiona intr-un asemenea hal. Sunt de acord cu niste reguli, dar nu sunt de acord ca acestea sa fie scrise, sau sa devina legi. Le-as numi mai degraba acorduri, sau intelegeri, decat reguli. Ideea de regula e prea autoritara.

Da, sunt implicat aici in zona, dar intotdeauna am incercat sa le aduc aminte tuturor celor cu care ma antrenam ca ar trebui sa-si scoata din capa toti "idolii". Sa inceteze de a mai fi fanii cuiva, chiar ai lui Ilabaca sau David Belle, ca sa nu mai vorbim de practicanti locali. Nu pot spune ca te cunosc, te-am vazut de 2 ori in viata: la Jamul de la Brasov si la cel de la Iasi. Tin sa-ti reamintesc, nu e un atac la persoana. Nu critic decat ideile voastre, care poate s-au format intr-un anumit context, si nu a fost ceva voit de la inceput - de a se ajunge la "jamuri invitationale", etc. Si te contrazic, lumea nu are tendinta naturala de a-si gasi un lider, e o nevoie fabricata, ca mai toate asa zisele nevoi. Aici vorbim de parkour: te antrenezi, poti sa ai 14 oameni care te conduc, daca nu esti capabil sa te conduci singur nu ajungi nicaieri; cu alte cuvinte, in parkour nu vine nimeni sa ti imprumute o bucata de mana pentru un monkey, ai mainile tale, in ele trebuie sa ai incredere, pe ele trebuie sa tinzi in mod natural sa le cauti, nu pe vreun lider.

Banutz nu este un exemplu de "nepotism". El a facut o lista. Antrenandu-ne impreuna, m-a inclus si pe mine acolo. Sa nu mai folosesc un nume, ca nu am nimic cu Bannutz, dimpotriva ma inteleg foarte bine cu el si il respect pentru ceea ce face. Sa spunem omul X, care face lista. Exista extraordinar de multe sanse ca eu sa fiu un foarte bun traceur si sa nu-l cunosc pe omul X. Asta inseamna ca nu particip la Jam. Asta numesc eu incorectidutine. Spui ca daca nu ati fi fost voi, jamurile nu s-ar fi facut. Intr-adevar, nu s-ar fi facut atunci, dar cu siguranta s-ar fi facut mai tarziu. Oamenii faceau pk si inainte sa va cunoasca pe voi totusi.

Nu stiu daca am specificat destul de clar in primul mail. Nu vin la jam. Tocmai pentru ca a devenit prea autoritar, prea putin liber. Si nu ma lupt cu toata lumea. Sunt atat de multi traceuri care nu vin la jamul asta, dintre care unii, cu care ma si antrenez de altfel, sunt chiar experimentati. Am vrea totusi sa existe un jam liber, la care sa ne intalnim cu totii si sa discutam, sa ne antrenam. Asta nu e o cearta, nu am nimic personal cu voi. Cu toata lipsa mea de modestie, consider ca asemenea discutii chiar ar imbunatati situatia pk-ului.

Shao,

PS: Merci ca postezi mailul. Daca vrei, poti sa-l pui si pe asta, avand in vedere ca am mai adus cateva completari.